1,017 matches
-
pe frunte, la baza părului pieptănat cu cărare și gura îi este pătată cu suc de betel. Ca aspect general n-ar face o figură total nepotrivită pe o masă de disecție. O dată sau de două ori, întinde mâna să ciupească și să frece pielea de pe brațul lui Pran, apreciind textura fină, așa cum apreciază croitorul un balot de material. Pran este prea ocupat cu mâncarea ca să-i pese. Nici bărbatul, nici femeia nu sunt interesați să-i inspire încredere. Un observator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Balraj nu se simte prea bine. Desigur, e mult mai preferabil decât să fie supravegheat îndeaproape sau să rătăcească singur prin oraș. Începe să simtă că a căzut din nou în picioare. — Servește-te din lassi-ul meu special, zice Ma-ji, ciupindu-l de obraz și întinzându-i o cupă de metal. E foarte bun. Pran bea lassi-ul gros dintr-o sorbitură, sub zâmbetele lor aprobatoare. Ma-ji și Balraj au treabă, așa că îi sugerează să se odihnească, înainte de a începe să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un Fotse prăpădit, așezat pe un scaun de lemn sculptat. Cicatricele fine de pe chipul lui se confundă cu ridurile. Șiragurile Fotse multicolore, atât de grele, par că-l trag în jos. În spate, nevestele stau în genunchi în ordinea priorității, ciupindu-se pe ascuns și aruncându-și una alteia furnici în păr. Daou privește înapoi la albi și simte primejdia. În jurul lor, oamenii lui vorbesc în șoaptă, făcând pariuri în privința nou-veniților. Cineva trebuie să păstreze tradiția. Trebuie făcute unele lucruri, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vieții să-ți zgârie semn. Doar zgomotul apei în pietre lovind Se prinde în pleata-ți lungită de vreme Ești lemn, ești apă, ești vânt, ești mister Ești dor cufundat în blesteme. Tot mai firave Pornire-n mugure de iris Ciupește movul în suspin Iar trandafirul, într-un spin, îmi trage dorul adormit în franjuri albe Lin, prea lin... O trufanda din tril de mierlă Catifelează blând zefirul Și împletește-n două firul Acordului de inimi calde Ce-n alb de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pare bine să vă cunosc. Ele se ridică, mijinduși-și ochii. Expresia de pe chipurile lor seamănă cu a unor animale de pradă. Avem o intrusă! se aude o voce tremurătoare, de femeie foarte bătrână. Ce să facem cu ea? — Să o ciupim până moare! e răspunsul ascuțit al mulțimii. Mă arunc la pământ și fac plecăciuni repetate. Le explic că am greșit deranjându-le. Îmi cer scuze și promit că nu mă vor mai vedea niciodată, însă femeile sunt hotărâte să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bărbatul din fața mea. La Soochow sau la Hangchow? Sunt șocată. — Iertați-mă, Majestatea Voastră, că nu am fost în apele mele. Nu am vrut să vă supăr. Eram obosită și am adormit fără voie. — Asta nu are nici un sens! Mă ciupesc de coapsă, încercând să îmi pun mintea la treabă. Cum se poate să fii obosită? mârâie împăratul Hsien Feng. Ce altceva mai faci în afară de brodat? Păstrez tăcerea, dar mintea mea lucrează cu febrilitate. Răspunde la întrebarea mea! Majestatea Sa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dinastia Sung? — Ce memorie excelentă are Majestatea Voastră! — Dă-mi voie să te previn, Orhideea, că nici un doctor nu a reușit să mă ajute să dorm. — Pot să iau qin-ul Domniei Voastre? Se întinde după instrument și mi-l dă. Ciupesc corzile și încep să cânt. Mă sprijin de grilajul vestic al zidului orașului Din Ching-ling toamna. Revărsându-și razele peste pământ, soarele atârnă jos Ca să privească cum curge fluviul măreț. Câmpia centrală e un dezastru, oficialii se împrăștie neputincioși. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nuharoo. E o glumă? — Deschide-o! o îndeamnă împăratul. Nuharoo se ridică din jilț și dă ocol piersicii. — Dă la iveală sâmburele, îi spune Majestatea Sa. În sală se lasă liniștea. După ce Nuharoo se învârte de câteva ori tot atingând, ciupind și scuturând piersica, aceasta se deschide, desfăcându-se în două. În mijlocul ei se află o operă care ar putea fi numită însăși esența frumuseții și care îi face pe spectatori să rămână muți de admirație - o pereche de pantofi minunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
erau doi băieți În țoale de oraș, cu ochelari fumurii pe nas - mucoși pe care părinții asudă să-i țină prin școli și ei se duc acolo boi ca să se Întoarcă vaci ori ca să nu se mai Întoarcă deloc. Erau ciupiți bine, că beau bere tare, la sticlă. La o masă mai Încolo, singur și liniștit, cam Întristat - mi se părea mie de departe - ședea Mihai, băiatul ăl mare al lui Enin. La ora aia, lumea se odihnea prin case, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu capul sprijinit de camaradul care era regulamentar la somn. Șoferul, tot opintindu-se În volan, pedale și-n măciuca schimbătorului de viteze, Începea să se plictisească. Deschidea geamul, ca să nu-l ia somnul, Își cânta cu voce tare, se ciupea până Îi dădeau lacrimile ori, când nu se mai putea Împotrivi cu nici un chip ispitei de a Închide ochii, Îi ardea o palmă celui de veghe. Ăla se oprea din sforăit și ridica, de unde se tolănise, o față dobitoacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Genba. — Nepot? întrebă el, studiindu-l. A, dumneata. Desigur, părea într-adevăr să fie eroul despre care vorbea toată lumea, iar trupul său masiv îl punea în inferioritate pe Hideyoshi cel scund și cu înfățișare plăpândă. Genba, însă, nu avea chipul ciupit de vărsat al unchiului său. Deschis la ten, era totuși robust și se observa, din primul moment, că avea sprâncene de tigru și trup de leopard. Hideyoshi îl servi cu o ceașcă: — E de înțeles că Seniorul Katsuie are tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi putut accepta violentele emoții ce-l pustiiau pe dinăuntru. Ieyasu părea amețit. Era complet năuc. Atâta tot spunea expresia lui. Cei doi stătură astfel o bucată de vreme. În sfârșit, Ieyasu clipi din ochi de două-trei ori. Apoi, își ciupi lobul mare al urechii cu mâna stângă și-și frecă un obraz. Era nedumerit. Spatele său rotund începu să se miște puțin, dintr-o parte în alta. Mâna stângă îi căzu la loc pe genunchi. — Tadatsugu, ești sigur? întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
amețită și parcă nici nu mai văd, dar reușesc să îndrug silabisind abia: -De ce crezi asta? -Nu știu, arăți așa...ești brunetă... Tocmai ea, care-mi era cea mai dragă dintre toți... Nu se poate... Sigur visez.... Și-mi ciupesc brațul, dar mă doare. Deci i-adevărat. Spun supărată: -Nuuu... Fug. Fug... Lacrimile-mi coboară ca un vad care s a rupt. Ajung în cameră, mă așez cu fața în pernă și iar plâng... După un timp mă liniștesc și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și, cum am intrat înăuntru, Luke m-a întins pe bancheta din spate și și-a strecurat mâinile sub bluza mea. Nu purtam sutien, iar când mâinile lui mi-au atins sânii, sfârcurile erau deja tari ca piatra. M-a ciupit de ele și șocuri de plăcere mi-au scurtcircuitat întregul trup. —Dumnezeule! am croncănit eu. —Rachel, ești așa de frumoasă, mi-a șoptit Luke. înnebunită, mi-am ridicat fusta și l-am tras peste mine. îi simțeam erecția prin chiloți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așa cum mi se întâmpla de obicei când eram în pat cu un bărbat. Eu eram cea care deținea balanța puterii, fiindcă știam că Luke murea după mine. îi simțeam penisul în erecție. Aproape că-mi atingea fundul. Luke m-a ciupit din nou de ceafă, după care și-a coborât mâna, mângâindu-mi pântecele îpe care l-am supt repede), apoi și mai jos. Mi-am dat seama că-mi țineam răsuflarea. Din mai multe motive. Mi-a mângâiat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Era tot în grădină, vorbind cu doamna Nagle. Despre ce vorbesc? m-am întrebat. Și cum de pot să vorbească atâta? Adulții erau ciudați. Mai ales când venea vorba de spart lucruri. Niciodată nu voiau să spargă nimic. Sau să ciupească oamenii. Am tândălit-o agățată de fusta mamei, sprijinindu-mă de ea. Credeam că n-o să mai termine niciodată, așa că în încercarea de a grăbi lucrurile și de a mi se da atenție, m-am lamentat: —Mami, trebuie să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ai fost geloasă pe Anna când s-a născut? —Nu! De unde știa? Uitasem că mă întrebase același lucru în legătură cu Helen, că metoda lui Josephine era ochește și nu nimeri mai curând decât jocul de-a personajul atotștiutor. Deci n-ai ciupit-o pe Anna? Și nici n-ai încercat s-o faci să plângă? M-am holbat la ea îngrozită. De unde Dumnezeu știa? Și de ce trebuia să le-o spună tuturor celor aflați în cameră? Toată lumea s-a îndreptat în scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să se bage în pat și să plângă timp de șase luni fiindcă fusesem prea îndrăzneață. —Ce i-ai făcut Annei? Ce-a fost așa de îngrozitor? Am tăcut. Cum puteam să-i spun lui Josephine și tuturor celorlalți că ciupisem un bebeluș fără apărare, că mă rugasem ca Anna să moară, cum îmi imaginasem c-o s-o arunc la coșul de gunoi? —OK, a zis Josephine atunci când a fost limpede că nu aveam de gând să răspund. Ai încercat s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-am căutat cuvintele care să exprime cel mai bine ce simțeam,... mai curând am fost personajul negativ. Oaia neagră a familiei! — Ba n-a fost deloc așa, a tunat tata. Oaia neagră! Ce-ai făcut așa de îngrozitor? — Am ciupit-o pe Anna, am spus cu o voce pierită. —Și ce-i cu asta?! Și Anna a ciupit-o pe Helen. Iar Claire i-a făcut exact același lucru lui Margaret, iar Margaret te-a ciupit, la rândul ei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Oaia neagră a familiei! — Ba n-a fost deloc așa, a tunat tata. Oaia neagră! Ce-ai făcut așa de îngrozitor? — Am ciupit-o pe Anna, am spus cu o voce pierită. —Și ce-i cu asta?! Și Anna a ciupit-o pe Helen. Iar Claire i-a făcut exact același lucru lui Margaret, iar Margaret te-a ciupit, la rândul ei, pe tine. —M-a ciupit Margaret? mi-a scăpat întrebarea. Crezusem că Margaret n-a făcut nimic rău în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așa de îngrozitor? — Am ciupit-o pe Anna, am spus cu o voce pierită. —Și ce-i cu asta?! Și Anna a ciupit-o pe Helen. Iar Claire i-a făcut exact același lucru lui Margaret, iar Margaret te-a ciupit, la rândul ei, pe tine. —M-a ciupit Margaret? mi-a scăpat întrebarea. Crezusem că Margaret n-a făcut nimic rău în toată viața ei. —Ești sigur? Normal că sunt sigur, a zis tata. —îți aduci aminte? a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am spus cu o voce pierită. —Și ce-i cu asta?! Și Anna a ciupit-o pe Helen. Iar Claire i-a făcut exact același lucru lui Margaret, iar Margaret te-a ciupit, la rândul ei, pe tine. —M-a ciupit Margaret? mi-a scăpat întrebarea. Crezusem că Margaret n-a făcut nimic rău în toată viața ei. —Ești sigur? Normal că sunt sigur, a zis tata. —îți aduci aminte? a spus el întorcându-se către mama. N-aș putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
noastră întâlnire - ce porcușor pot să fiu. — Sunt foarte fericit că ne-am găsit la petrecerea aia. Randall și-a întins mâna peste masă și și-a așezat palma, cu blândețe, peste a mea. Cu cealaltă mână, eu m-am ciupit discret de coapsă. Oare, cu trei ore în urmă, eu chiar suferisem din cauza lui James? Iar acum chiar priveam în ochii celui mai desăvîrșit bărbat pe care îl întâlnisem vreodată? — Pentru vechi cunoștințe și noi începuturi, a spus Randall ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ea. M-am uitat pe birou. Un buchet enorm de bujori de un roz aprins îl acoperise cu totul. Am alergat ca să citesc biletul: „Abia aștept să te revăd. Sper că a mers bine azi, cu Vivian. - R.“ M-am ciupit singură. Auuu - în același loc, se părea, în care mă ciupisem și cu o seară înainte. — E obligatoriu să mă pui la curent cu situația! a țipat Mara. Hai să mergem la masă. Trebuie să știu tot ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de un roz aprins îl acoperise cu totul. Am alergat ca să citesc biletul: „Abia aștept să te revăd. Sper că a mers bine azi, cu Vivian. - R.“ M-am ciupit singură. Auuu - în același loc, se părea, în care mă ciupisem și cu o seară înainte. — E obligatoriu să mă pui la curent cu situația! a țipat Mara. Hai să mergem la masă. Trebuie să știu tot ce s-a întâmplat înainte de florile astea. și Vivian Grant! Tu chiar te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]