3,264 matches
-
pușcă de vânătoare atârnată de umăr. Era, într-adevăr, o priveliște care îți cam dădea fiori și îți cam făcea părul măciucă: zăpada răscolită și tăvălită, cu bălți de sânge și urme de vomă pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană de copii. Asta nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj, bodogănise șeful milițienilor, un plutonier major gras și fălcos, care stătea să plesnească în mantaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mantaua lui cu guler de blană, uitându-se lung și bănuitor la ceea ce mai rămăsese din cei trei bravi ostași ai Armatei Roșii (căci trei se întâmplase să fie, socotind după toate semnele, precum craii de la răsărit), numărând și renumărând cizmele și petele de sânge și clipind des din ochi din cauza unui tic nervos, pe care nu și-l putea stăpâni. Curios din fire cum era, Lazăr Popescu se luase după niște urme prin zăpadă și descoperise undeva, mai departe, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
du-te dracului, Costache, că tu nu ești în stare să-l recunoști nici pe taică-tu, dacă ar intra în la tine în birou!... îl înjură directorul pe ochelarist, fără să-i mai asculte explicațiile chinuite. Un bese-n cizme!... îl categorisi el râzând pe amploiat, conducându-l pe Sever înainte pe coridor și urcând după aceea scările la primul etaj și intrând într-un birou unde o secretară tânără bătea de zor ceva la mașină. V-a căutat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mult de un metru și patruzeci noul șef al postului de miliție nu avea, dar compensa acest teribil handicap fizic printr-o înfățișare de om al cavernelor. Salutând cu un glas gros de tot, care-i ieșea parcă direct din cizmele-i lăbărțate, cu tălpi de mărimea 48-50, șeful postului de miliție traversă crăcănat și zborșit încăperea și se trânti cu turul larg al pantalonilor pe un scaun, fără să aștepte să-l invite cineva, cu aerul că acel loc îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
iar românii din parte locului cântau și aclamau pe străzile Cernăuților, pregătindu-se să întâmpine trupele române eliberatoare. Și ? Și... Când trupele române au intrat în Cernăuți a fost o revărsare inimaginabilă de bucurie, de cântări, de îmbrățișări... Bătrânii sărutau cizmele cavaleriștilor, femeile aveau buchete de flori. Eram și eu printre ele cu un braț încărcat cu liliac alb. M-am apropiat de un cal roib pe care călărețul l-a oprit cu greu. Am ridicat privirea. Dacă există cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe masă, bâzâite de cohorte de muște albastre, cârpe murdare mototolite aruncate peste tot, un miros greu alterând fără nici o rușine parfumul delicat de liliac. Descopeream monogramele mamei pe zdrențe sfârtecate din cerșafuri din damasc fin cu care se curățaseră cizme soldățești sau se ștersese funinginea îmbibată cu grăsime de pe plită. Singura cratiță care rămăsese din tot arsenalul de cratițe de cupru din bucătărie, trona în mijlocul mesei de unde păreau să mă sfideze ochii din capul unui cocoș năclăit în untură, purtându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
marele artist al șantierului, pe semizeul schelelor și al macaralelor, pe muncitorul constructor? Copil fiind, jungla de asfalt cutreieram. În drumul spre școală, treceam, invariabil, pe lângă tot soiul de schelete arhitectonice în curs de incarnare, populate de făpturi încălțate în cizme de cauciuc și îmbrăcate în salopete mânjite cu var și cu praf ruginiu de cărămidă. Vorbeau gros și repezit, în timp ce palmau țigări fără filtru și scuipau, la intervale regulate, materie vâscoasă, a cărei secreție era stimulată, neîndoielnic, de mahorca otrăvită
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
supura; deși În ziua aceea, când proprietarul ei ieși din hârdău, nu arăta prea rău. L-am ajutat În timp ce Își Îmbrăca Încet, cu neglijență, pieptarul gri-Închis și pantalonii așijderea, care erau din cei numiți valoni, strânși peste genunchi și peste cizmele lungi și răsfrânte ascunzând cârpăceala ciorapilor. Își potrivi apoi centura de piele pe care eu i-o unsesem cu grijă În timpul absenței și băgă În ea spada cu montura mare, pe ale cărei lamă și gardă se vădeau urmele, știrbiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mult de-atunci. Fapt e că, pentru a se duce la Întâlnirea aceea căpitanul, și-a luat zeci de precauții. În partea din spate a cingătorii și-a atârnat daga vizcaína; și am mai văzut că Își strecura În carâmbul cizmei drepte cuțitul cel scurt de parlagiu care atât de multe servicii Îi făcuse la temnița municipală. Pe când era ocupat cu toate preparativele acestea, i-am observat pe furiș chipul grav, concentrat: lumina seului Îi scofâlcea obrajii și Îi accentua fina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se zărea Între capă și pălărie erau ochii lui, foarte negri și strălucitori, pe care candelabrul de pe jos Îi lumina scoțându-i din umbră și Împrumutându-le o expresie amenințătoare și fantomatică. Cu o privire de expert, Diego Alatriste remarcă cizmele de piele și vârful spadei care ridica puțin, la spate, capa necunoscutului. Ținuta lui era aceea a unui spadasin sau a unui soldat. Nici unul nu-i adresă celuilalt cuvântul, ci rămaseră acolo nemișcați și tăcuți de o parte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și anume cea mai recentă descriere a călătorilor, pentru a preîntâmpina orice greșeală: jupân Thomas Smith, tânărul mai blond și mai mare ca vârstă, călărea un cal pag și purta o haină de călătorie gri cu podoabe discrete de argint, cizme Înalte de piele vopsită tot În gri și o pălărie cu panglica de aceeași culoare. Cât despre jupân John Smith, cel mai tânăr din ei, acesta venea călare pe un șarg. Haina lui era castanie; avea cizme de călărie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
discrete de argint, cizme Înalte de piele vopsită tot În gri și o pălărie cu panglica de aceeași culoare. Cât despre jupân John Smith, cel mai tânăr din ei, acesta venea călare pe un șarg. Haina lui era castanie; avea cizme de călărie din piele și o pălărie cu trei pene mici, albe. Amândoi arătau obosiți și colbuiți, ca oamenii care călăriseră câteva zile fără istov. Bagajele lor erau puține, constând din doi saci de voiaj, fiecare prins În curele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-l ai asupra ta, pentru orice eventualitate. În noaptea aceea, Alatriste Își completase echipamentul cu pieptarul din piele de bivol care Îi apăra torsul de eventuale tăieturi și Înjunghieturi, și cu lama scurtă de parlagiu ascunsă În carâmbul uneia din cizmele lui vechi, cu tălpi comode și uzate care Îi Îngăduiau să simtă bine pământul sub picioare când avea să Înceapă tărășenia. Să-l ia naiba pe nebunul care spada și-o descinge... Începu să recite printre dinți, ca să-i treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
număra și Diego Alatriste. — Nici Împotriva vreunuia din oamenii mei, zise Saldaña În sfârșit. — Mă jur. Locotenentul de alguazili mai șovăi câteva clipe. Până la urmă se Întoarse cu spatele Înjurând printre dinți, pe când căpitanul ascundea cuțitul măcelăresc În carâmbul unei cizme. — Pe toți dracii, Diego, făcu Saldaña, nerăbdător. Haidem odată. Plecară fără alte cuvinte. Căpitanul nu vru să-și ia capa, ca să se simtă mai liber În mișcări, iar Martín Saldaña fu de acord. Îl lăsă să-și pună și pieptarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe care n-o avea la cingătoare. — Unde o fi capcana, Doamne sfinte? Întrebă de pomană, măsurând cu pași mari Încăperea. Nu avu parte de nici un răspuns. Atunci Își aminti de cuțitul de parlagiu pe care Îl avea la carâmbul cizmei. Se aplecă să-l scoată de acolo și Îl strânse cu putere, așteptând atacul călăilor care, fără Îndoială, se pregăteau să-i sară În spate. Dar nu veni nimeni. Toți plecaseră, iar el era inexplicabil de singur În Încăperea luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
albastru și foarte curat deasupra acoperișurilor caselor dimprejur, iar locul de taifas fremăta de mulțime. Căpitanul Alatriste, care continua să se arate În public, aparent netemător de consecințe - mâna, bandajată după Înfruntarea de la Portița Sufletelor, era ca și vindecată -, purta cizme Înalte, pantaloni cenușii și pieptar Întunecat la culoare Închis până la gât; și deși dimineața era destul de călduroasă, avea pe umeri capa ca să acopere cu ea crosa unui pistol pe care și-l vârâse În partea din spate a cingătorii, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rele ca asta nu-s cu putință. De cine vrea să te vadă nu scapă nimeni cu lovituri de spadă. Oricum, Alatriste nici nu avea cu ce să le dea. Până și cuțitul de parlagiu i-l luaseră din carâmbul cizmei când l-au arestat după Încăierarea din corral-ul de comedii; unde, cel puțin, intervenția englezilor făcuse să nu fie omorât pe loc. — Akoom siuntem kit, spusese Charles al Angliei când garda năvăli ca să-i despartă pe adversari sau ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să se afle totul, căci acolo ne aflăm noi înșine. Nimic nu trebuie să lipsească. Totul trebuie să se înmagazineze în scoarța cerebrală. îmi amintesc, de exemplu, culoarea verde a ciorapilor de lână ai tatei, pe care îi purta în cizmele de piele. Și mirosul respirației arendașului Pettersson din Hugnaden. Ca să nu mai vorbesc de suprafața netedă a pungii de tutun pe care o avea bunicul. Mi le amintesc pe toate, chiar eu sunt acolo. Nu e deloc așa, spunea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
atunci le-aș fi trimis această scrisoare - lor, amândurora. M-am gândit la ea de multă vreme. Și unul dintre ei ar fi citit-o cu glas tare pentru celălalt, poate în bucătărie, chiar după ce tata își va fi schimbat cizmele cu papucii din piele de ren: Iubiți părinți! Cu acest mic salut vreau doar să vă comunic că voi reuși. Știu că voi ați fost uneori neliniștiți și îndoiți. Dar acum nimic nu mă mai poate opri. Toate problemele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Nu am o intimitate profundă cu nici una dintre limbile pe care le vorbesc... ceva lipsește din ființa mea, ceva structural: limba fundamentală, limba în care pot să fiu risipitor" . Jaroslava, scriitoarea de origine cehă, cunoaște succesul cu primul ei roman, Cizmele, o carte despre fuga ei de la Praga și din Cehoslovacia după invazia rușilor în 1968, pentru că în stil se simțea faptul că ea învăța limba franceză. Următoarele sale cărți pierd "naivitatea primei abordări" și Jaroslava nu va înțelege de ce gloria
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]
-
ziare, reviste, concerte, baluri, mediu poliglot - multicultural, unde se formează admirabilul, chinuitul, modernul Paul Celan sau complexul literat Alfred Margul Sperber, iar Mircea Streinul fondează mișcarea literară "Iconar" - va transforma rapid armonia în țipăt. Lumea aceea au făcut-o zob cizmele nemților și ale sovieticilor. Tata abia apucase, adolescent, să guste din mierea zilelor, că, din iunie 1940, se va instala absurdul... Rădăuțiul - punct de primire a refugiaților bucovineni - era un Cernăuți mai mic, o amintire, o cetate de scăpare, un
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
somnoroasă, de înger iudaic suferind de conjuctivită. Un înger dolofan, cu ochelari, dând din cap mereu, aprobând ceva, sau negând, nu se știe ce... * Cele patru țigănci transilvănene copile de 13-14 ani, îmbrăcate strident, dar frumos colorate, având șolduri mari, cizme de piele de bou și mergând nerușinat crăcănate, râzând între ele, cu gesturi aproape obscene, de femeie bine cunoscătoare, - așa i s-ar fi părut cutăruia, mort după țigănci, râzând crăcănate, genul lui. Când ajunse deodată în Piața Amzei, înțelese
Portrete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7387_a_8712]
-
care desfășoară activitate cu toxice sînt obligate să preîntîmpine intoxicația personalului, populației, vegetației, animalelor și păsărilor din interiorul în care se efectuează această activitate, prin asigurarea următoarelor măsuri: a) dotarea muncitorilor cu echipament de protecție adecvat (costume speciale, sorturi, mănuși, cizme, mască, ochelari), care să împiedice contactul organismului cu substanțele toxice; ... b) instalații de îmbaiere a muncitorilor și mijloace de prim-ajutor; ... c) folosirea apărăturii în perfectă stare de functionare; ... d) păstrarea apărăturii în încăperi speciale și sub cheie; ... e) amenajarea
DECRET nr. 466 din 28 decembrie 1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106563_a_107892]
-
primul exemplu. Iată și un al doilea, ales la întâmplare: în chiar povestirea intitulată Cinema, un paragraf comută la distanță de câteva pagini: Mirosea a parfumuri ieftine, dar lui îi plăcea aerul călduț, mai ales când afară era frig și cizmele scârțâiau pe zăpada ca o ușă cu balamalele neunse. Vedea femei învelite în blănuri moi și albe ca în niște falduri de lapte închegat, iar domnii care le însoțeau aveau un aer serios de trezorieri la o bancă elvețiană. Fuma
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
împreună și văzuse privirea unei femei urmărindu-l ciudat, spectral. Filmul aluneca pe lângă el, fiecare replică era amplificată de prezența fetei de alături. Mirosea a parfumuri ieftine, dar lui îi plăcea aerul călduț, mai ales când afară era frig și cizmele scârțâiau pe zăpada ca o ușă cu balamalele neunse. șsubl. meaț În întuneric, imaginile se lăsau să cadă blând pe obrazul fetei, de parcă filmul ar fi curs direct ca un fluid din pupilele ei." (pag. 26) În ce privește asamblările de acest
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]