521 matches
-
obligatorie cu întreaga familie (inclusiv a copiilor care la țărani și la săraci nu știu ce este copilăria) pe moșiile boierilor, ale mânăstirilor [[Mănăstirea Nămăiești|Nămăiești]] și [[Mănăstirea Râncăciov|Râncăciov]] care erau proprietari ai 99% din pământul și pădurile zonei muscelene/argeșene. Clăcașii au fost împroprietăriți în 1864, din moșiile boierilor dar și ale mânăstirilor ca urmare a legii secularizării averilor acestora. Ca urmare a acestei împroprietăriri 25 de familii de clăcași au primit circa 150 pogoane, deci cam 6 pogoane (3ha) de
Dobrești, Argeș () [Corola-website/Science/324929_a_326258]
-
erau proprietari ai 99% din pământul și pădurile zonei muscelene/argeșene. Clăcașii au fost împroprietăriți în 1864, din moșiile boierilor dar și ale mânăstirilor ca urmare a legii secularizării averilor acestora. Ca urmare a acestei împroprietăriri 25 de familii de clăcași au primit circa 150 pogoane, deci cam 6 pogoane (3ha) de familie. Preotul Ioan N. Popescu a lăsat dobreștenilor o colecție cu legendele satului legate de denumiri, învăluite în mister, precum Valea Floarei, Dealul Măgarului, Dragna, Piscul Turcului, Coșeru, Cetatea
Dobrești, Argeș () [Corola-website/Science/324929_a_326258]
-
satului este legată de apariția în zona teritoriului comunei a unei noi moșii a Eforiei Spitalelor Civile, care era situată în prelungirea moșiei Filiu. Primul arendaș al noii moșii este Ioan Avram (variante Ioana Avram, Ióna Avram), care întemeiază satul clăcașilor noii moșii la vre-o 10 kilometri nord-est de Filiu, pe drumul mare al Brăilei, lângă cârciuma „La Bordeiul Verde”, loc de popas binecunoscut de pe acest drum. Cârciuma era adăpostită într-un bordei acoperit cu pământ, pe care vara creștea
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
pe peretele de sud-est al altarului. Această biserică a fost surprinsă în catagrafia de la 1824, în Cuca-Debuncești, fiind făcută de enoriași, și în catagrafia de la 1833, pe moșia Mănăstirii Cotmenei. Cele două catagrafii indică ridicarea bisericii într-o comunitate de clăcași ai Mănăstirii Cotmenei, prin eforturi proprii. Pe peretele de la intrare, în stânga ușii, este însemnat: anul erei bizantine "„7339”", care se traduce prin anii 1830-1831 ai erei noastre. Acesta corespunde foarte probabil unei reparații, iar numele lui "„Tu[dor] Stancu”", dublat
Biserica de lemn din Cârcești () [Corola-website/Science/324210_a_325539]
-
feciori), Plasa Oltețul de Sus. ( Enciclopedia județului Vâlcea. Vol I - 1855. Comuna Băești. Plasa Oltețul de sus - 118 moșneni proprietari ( 111 birnici, 2 mazili, 3 boieri de neam, 2 fii ); Afară de acești moșteni se mai află 3 proprietari cu 3 clăcași. Comuna Grădiștea, plasa Oltețul de sus - 94 moșneni proprietari (87 birnici, 4 mazili, 3 bieri de neam); Afară de acești moșteni se mai află un proprietar cu 3 clăcași; Comuna Obislavul, Plasa Oltețul de sus - 111 moșneni proprietari ( 109 birnici, 1
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
2 fii ); Afară de acești moșteni se mai află 3 proprietari cu 3 clăcași. Comuna Grădiștea, plasa Oltețul de sus - 94 moșneni proprietari (87 birnici, 4 mazili, 3 bieri de neam); Afară de acești moșteni se mai află un proprietar cu 3 clăcași; Comuna Obislavul, Plasa Oltețul de sus - 111 moșneni proprietari ( 109 birnici, 1 mazil, 1 boier de neam). (Dinică Ciobotea, Istoria Moșnenilor, 1829-1912, Editura Universitaria, Craiova, 1999). 1864. Băești - comună rurală compusă din satele Băești, Dobricea, Turburea; 159 familii, Plasa Oltețul
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
natalității elementului catolic. Prima atestare documentară a unei localități cu numele de Sascut aflată în această zonă datează din 11 aprilie 1639. Acel Sascut era un sat răzeșesc dar, prin pătrunderea marilor familii boierești, satul a devenit o localitate de clăcași. Dafina Buhuș, soția domnitorului Moldovei, Eustatie Dabija, a cumpărat aproape tot satul Sascut. În primele decenii ale sec. al XIX-lea, Costache Aslan, rudă cu domnitorul Moldovei, Ioniță Sandu Sturdza, obține un hrisov domnesc pentru a-și deschide târg pe
Sascut, Bacău () [Corola-website/Science/324517_a_325846]
-
Prahova care au întemeiat sălașe ori tarle unde locuiau numai vara în sezonul de lucru al câmpului, majoritatea retrăgându-se toamna târziu în satele natale cu recoltele obținute peste an. Prin legea rurală din 1864 au fost împroprietăriți foarte mulți clăcași. Peste 48000 de familii țărănești (însurăței, țărani de pe moșiile “strâmte”) cărora legea le dădea pământ din domeniile statului n-au primit loturile la care aveau dreptul. Categoriile de săteni cunoscute sub numele de spornici (însurăței) au așteptat 15 ani până
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
48342 de împroprietăriți, din care la 36947 li s-au dat și locuri de casă. Au luat ființă astfel 130 de comune și 26 de cătune noi pe moșiile statului. Printre acestea se număra și Gheorghe Lazăr, în 1884. Foștii clăcași s-au așezat în trei locuri: pe viroaga Stâncuței, întemeind cătunul Stâncuța (Ochiul Boului); alții pe malul de nord al bălții Ezer, cătun numit Caserie, și alții spre Nord, pe o vale, întemeind cătunul Capul Moșiei. Mai existau și cătunele
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
fost moșia Mânăstirii, mai apoi a venit și Raicu Mihale, Stoica Neamțu, Boroban cu trei copii: Prodan, Anghel și Oprea, unii veniți de la câmp, Câmpenii, Vasile, Nistor, Andrei și alții. Pe alt deal Ciurea cu fiul său Mihai, însprea răsărit clăcași de pe moșia mânăstirii în balta satului, alături de Rada. Aceștia toți au dat numele cătunelor satului nostru: Rărești, Borobănești, Ciurești, etc. Pentru acest fapt tata-mare al tatălui meu ne-a dat denumirea de Daniel și Dan. Legenda auzită de la tata-mare, Andrei
Valea Danului, Argeș () [Corola-website/Science/324852_a_326181]
-
secolului al XIX-lea amintesc două altare de biserică, aflate în stare de ruină, în satul Hărpășești. Un asemenea altar se afla pe locul numit Siliște, la sud de Hărpășești, unde se presupune că era vechiul sat Mitoc (sat de clăcași), celălalt se afla în estul satului pe locul fostului sat Todirești. Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din Hărpășești a fost zidită de boierul George Mavrocordat (1802-1858) în anul 1833, în partea de vest a satului, în apropierea conacului boieresc
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
de discuri: (Electrecord, Odeon și Columbia). Un sat cu frumoase tradiții populare și cu un folclor muzical bogat este Logrești-Moșteni. Aici s-a născut, în jurul anului 1860 și a murit în anul 1912, lăutarul Ion Gușatu, zis Miteuț, fiul unui clăcaș de pe moșia lui Apostolescu. Alături de el au mai cântat soția sa Petria și vuvarul Nicolae. Ion Gușatu zis Miteuț a fost lăutar vestit pe Valea Amaradiei și între cei mai bătrâni. Pentru a-și demonstra virtuozitatea, a cântat și cu
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
Monitor general, ia-l și du-l în clasa a doua!” După ce devine ”doctor în cele patru clase primare”, Barbu Delavrancea rămâne un an acasă din pricina lipsurilor materiale. Contactul cu lumea urbană îl dezorientează. Copilul acesta era fiu de țărani clăcași neștiutori de carte, crescut în mijlocul naturii și duhul unor tradiții firești ca natura. Suportă cu greu convenția socială, falsitatea, ipocrizia, vulgaritatea, brutalitățile. Elevul intern de la ”Sfântul Sava” se manifestă ca o sensibilitate rănită, ultragiată. Datorită acestui fond liric, debutul literar
Barbu Ștefănescu- Delavrancea- ”Cât fac 25 de măgari și cu 15 boi?” ”8000” - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102124_a_103416]
-
Delavrancea ”tăia răni adânci în sufletul adversarului”. Alexandru Vlahuță Barbu Delavrancea a fost întotdeauna ghidat de două aspecte definitorii pentru România vremurilor sale: problema țărănească și unitatea națională. După spusele sale: ”Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împropietărit la ’64. Nu pot să uit ceea ce am învățat de la cei mai mari dascăli ai mei, de la părinți: basmele, cântecele, obiceiurile, limba aceasta, comoara de limbă unde se găsesc bogățiile cu duiumul, în care mi-am spus durerea și
Barbu Ștefănescu- Delavrancea- ”Cât fac 25 de măgari și cu 15 boi?” ”8000” - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102124_a_103416]
-
Comșa. Scriitorul avea o dublă obârșie: atât țărănească (pe linie paternă), cât și moșierească (pe linie maternă). Căsătoria părinților săi seamănă cu unirea conjugală proiectată între Radu Comșa și Luminița Vardaru. Tatăl scriitorului, Dimitrie D. Petrescu (1860-1907), era fiul unui clăcaș oltean ce plecase desculț în lume pentru a învăța carte. Acesta a absolvit Institutul Agronomic din Paris și s-a întors în țară ca inginer și doctor în științe agronomice. El s-a căsătorit cu o fată de mari proprietari
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
caute concilierea celor două clase opuse, reprezentate de părinții săi. „M'a atras și m'a influențat ideologia sămănătoristă, de pe băncile școlii, fiindcă regăseam conciliată atmosfera de acasă. Spiritul de clasă al tatei, care nu uita că e fecior de clăcaș - și spiritul de clasă al mamei, care fusese crescută în toate bunele și relele unei categorii sociale privilegiate, își disputau alternativ în formația mea spirituală sentimente și judecăți contradictorii. Mă simțieam când revoltat social, când „reacționar odios”, după linia sângelui
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Casație, care era totodată și instanța de recurs, sau legile referitoare la învățământ. Legea electorală scădea censul și sporea considerabil numărul alegătorilor. Dar cea mai importantă a fost legea rurală promulgată pe 14 august 1864, care desființa claca, iar sătenii clăcași deveneau proprietari liberi, țăranii primind pământ prin despăgubire, plătit în 15 ani, care nu putea fi înstrăinat timp de 30 de ani. Gruparea lui Mihail Kogălniceanu, liberal-moderată, a jucat un rol esențial în fondarea Partidului Național Liberal. După sfârșitul domniei
Mihail Kogălniceanu: un ctitor al României moderne by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296315_a_297644]
-
Partida Națională”, fondată de Ion Câmpineanu, autor, în 1838, al unui manifest care proiecta „fuziunea întregului popor românesc și reunirea lui sub același sceptru” într-o patrie independentă. Un proiect de Constituție elaborat de Câmpineanu prevedea votul universal și eliberarea clăcașilor fără împroprietărire. Bălcescu aderă apoi la Societatea secretă organizată de Mitiță Filipescu, alături de Marin Serghiescu, Dimitrie Macedonski, Eftimie Murgu și J. A. Vaillant. Scopul societății era desființarea privilegiilor feudale și instituirea unei republici democratice, în care cetățenii să fie egali
Nicolae Bălcescu – realitate şi mit by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296468_a_297797]
-
ale lumii satului și eternitate rezidă substanța ultimă a cîtorva mari reușite. Astfel, tragedia unui destin particular desfășurată, cu discreție, pe fundalul indiferenței cosmosului dă naștere poeziei Un om. Ca și în altele din aceeași arie tematică (Cosașul, Graiul pîinii, Clăcașii), și avînd, în final, aceeași „poantă” socială ce ar fi putut rata compunerea, Un om atinge însă nivelul marii poezii. La moartea unui țăran sărac și singur, care nu mai avea pe nimeni să-l plîngă, adie un fior metafizic
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
de la început, iar acest model s-a păstrat pînă tîrziu, cînd romantismul ajunsese de multă vreme istorie. Unele dintre cele mai tipice forme romantice se perpetuează o dată cu Goga: prezența poemelor de largi dimensiuni, în care există un important scenariu epic (Clăcașii, Frumoasa cea din urmă, Cîntece etc.), profetismul grandilocvent, absența din limbaj a inovațiilor moderniste, toate caracterizează un romantism de primă generație. La fel ca și poezia politică, pamfletele ideologice, care umplu volumele Din umbra zidurilor și Cîntece fără țară. În
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
pe de altă parte, a luat puștile și s-a apucat binișor de le-a descărcat pe toate. și hatmanul nici cu spatele nu știa de treaba asta. Hăt pe urmă, boierul s-a făcut a ieși și el la clăcași, care se purtau și aici voinicește. Unii secerau de nu le zăreai mâinile, alții legau snopi cât ai clipi din ochi, alții făceau clăi mari, cât ai bate-n palme, alții trăgeau câte un cântec de voinicie de te luau
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]