KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

domnul Eckman. Te afli sub jurământ. Nu ocoli răspunsul. Răspunde cu da sau nu. Ai sedus-o pe fata aceea? — Într-un fel. Domnul Eckman scoase o coală de hârtie de la mijlocul teancului, apoi alta și alta, până când teancul se clătină și căzu pe podea cu zgomotul pe care l-ar fi făcut niște cărămizi. — Afacerea asta cu Jervis. Abilă făcătură. Ai făcut contractul cu mandatarii și ai amânat doar să semnezi. — A fost totul legal. — Și aceste zece mii de lire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ridicară capetele și plânseră, În timp ce un vânt uscat ridică nisipul plajelor marine și-l abătu zgomotos asupra frunzișului pădurii, iar o voce care ar fi putut fi a doamnei Eckman Îl implora fără Încetare „Întoarce-te!“. Apoi deșertul i se clătină sub picioare și deschise ochii. Trenul se oprise și zăpada se adunase pe sticla ferestrei. Coral nu se Întorsese. Apoi cineva din coada trenului Începu să râdă și să-și bată joc. I se alăturară și alții, fluierând și huiduind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
din cauza absenței lui Coral. De la locomotivă venea fum și un om În salopetă, cu fața Înnegrită, se dădu la o parte de lângă ea, cu o privire neajutorată. Câțiva oameni Îi strigară ceva de la clasa a treia, dar el se Întoarse, clătină din cap și ridică din umeri Într-un fel indecis și expresiv. Șeful de tren se apropie dinspre locomotivă, pe linie, și Myatt Îl opri. Ce s-a Întâmplat? — Nimic. Absolut nimic. O mică defecțiune. — Suntem blocați aici pentru multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Belgrad, poate chiar două nopți. Începu să viseze la hoteluri elegante, cine copioase și la el care-i punea mâna pe braț... Dr. Czinner se Întoarse iar spre fereastră. — Ne este foarte sete, spuse el. Nu ai puțin vin? Ninici clătină din cap. — Nu. Adăugă cu o ezitare: — Lukici are peste drum o sticlă de rakia. Lăsarea serii făcuse deja drumul mai lung. Lipsea luna care să lumineze oțelul șinelor, iar felinarul din biroul șefului de gară părea să fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
drumul mai lung. Lipsea luna care să lumineze oțelul șinelor, iar felinarul din biroul șefului de gară părea să fi fost la o sută de metri depărtare, nu la treizeci. Fii băiat bun și adu-ne ceva să bem. El clătină din cap: — Nu am voie să plec de la ușă. Doctorul Czinner nu-i oferi bani. În loc de asta, spuse prin sticla geamului că el Îl Îngrijise pe tatăl lui Ninici. — I-am dat să ia tablete când durerile au devenit prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
operație estetică și mai purta cicatricea. Ostilitatea Între evreul declarat și cel deghizat apăru imediat În zâmbetul conspiratorului, În strângerea vârtoasă de mână, În evitarea privirilor: — Îl așteptam pe agentul nostru, spuse Myatt. — Ah, sărmanul Eckman, sărmanul Eckman, oftă Stein, clătinându-și capul blond. — Ce vreți să spuneți? — De fapt, de asta sunt aici. Să vă cer să veniți s-o vedeți pe doamna Eckman. Este foarte Îngrijorată. — Vreți să spuneți că el nu mai e? — Dispărut. Nu s-a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
i se garanta lui Stein. Până la urmă, chiar și prețul putea fi acceptat, dar nu putea accepta intruziunea unui străin În afacerea familiei. — Vă spun eu ce facem, spuse el. Rupem asta și noi avansăm o nouă ofertă. Domnul Stein clătină din cap. Haideți acum! Asta n-ar fi chiar cinstit față de mine, nu-i așa, domnule Myatt? Myatt decise ce va face. Nu voia să-i provoace griji tatălui său deschizând un proces. Va accepta Înțelegerea, cu condiția ca Stein

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
le auzi. Sunau a lăudăroșenie și el nu avusese intenția să se laude. Nu aveai de ce să te lauzi că ai fost iubit de-o dansatoare din ansamblu. Când toți izbucniră În râs, roși. Ah, fetele astea! spuse domnul Stein, clătinând din cap. Cum știu ele să se dea pe lângă un bărbat. Ține de strălucirea scenei. Îmi amintesc că, pe vremea când eram un tinerel, așteptam ore Întregi la ușa prin care se ieșea de pe scenă doar ca să pot arunca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

i-a plăcut la nebunie ideea de a o chema pe ea și a spus: „Am depășit faza Alixe Carter, oricum. O prințesă saudită reprezintă mult mai mult acum.“ Câteva zile mai târziu, În apartament și-a făcut apariția Milton, clătinându-se sub greutatea celor două candelabre pe care le adusese de la Paris. L-am ajutat să le pună pe jos În hol și apoi am făcut o vizionare a apartamentului, cum a numit-o Milton. Arăta splendid și ne-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
lui exprimase mai Întâi surprindere, apoi Încântare. Păreau să sporovăiască fără dificultăți până când, câteva minute mai târziu, Lauren Își apropie capul de al lui și Îi șopti ceva la ureche. Brusc, Giles Monterey se Întunecă la față. Zâmbetul lui dispăru. Clătină din cap În semn de refuz și se despărțiră. —A fost foarte ciudat, spuse Lauren. Instalate pe bancheta din spate a Mercedesului lui Gerski, așteptam să ieșim din parcare În spatele unui șir de mașini negre identice. Toate, inclusiv ale noastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

de la numărul 3465 de pe Walker Ridge Drive scrie „Agenția Imobiliară Boyle. Vizionare numai cu programare prealabilă“. La altă casă a deschis ușa o femeie în uniformă de menajeră; din spatele fustei negre se ițea o fetiță de cinci-șase ani. Menajera a clătinat din cap, spunând că nu știe nimic. — Trebuie să sunați la agentul autorizat, a zis. Helen Boyle. E pe plăcuță. Iar fetița a zis: — E o vrăjitoare. Iar menajera a închis ușa. În vila Gartoller, Helen Hoover Boyle se plimbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
se încheie, pe sâni, cu o grămadă de amulete, pandantive și talismane. Înveșmântată în nestemate. O fetiță care se fandosește. Desculță. Are vârsta pe care ar avea-o și fata mea, dacă ar mai trăi. Helen se întoarce în cameră, clătinându-se. Își apucă limba între două degete, apoi face turul încăperii, stingând conurile de tămâie cu degetele umede. Se reazemă de consola șemineului și-și ridică paharul de vin la buzele roz. Se uită la Stridie, care-mi tot dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
iar imensul motor diesel se pune în mișcare. Tiribomba se smucește de parcă s-ar rostogoli în spate, iar noi ne înălțăm în întuneric. În noaptea neagră, la jumătatea distanței, roata se smucește din nou și se oprește. Gondola noastră se clatină, iar Helen se prinde de bara de protecție cu o mișcare bruscă. Un diamant masiv îi alunecă de pe deget și fulgeră în jos, printre lumini și bare de susținere, printre culori și chipuri, până în mijlocul angrenajelor mașinăriei. Helen se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de cristal. Pendulele prăfuite de cristal. Fuioarele de pânză și păienjenii morți. Un bec încins mă arde prin mânecă. La înălțimea asta mă cuprinde panica și mă agăț de o ghirlandă de sticlă; încâlceala aceea sclipitoare se scutură și se clatină, răsunând ca niște șiraguri de clopoței în bătaia vântului. Niște piese sclipitoare se rostogolesc pe podea. Totul se balansează înainte și-napoi, cu mine cu tot. Și Helen zice: — Stai pe loc! O să-l faci praf! Apoi ajunge lângă mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

tăblița pe care scrie "Cursa rapidă Iași-Valea Brândușelor" și, fără să arunce vreo privire celui care l-a întrebat, se întoarce la șters fereastra. Îți cădea limba murmură țăranul, așezîndu-se. Ce zici de vreme? arată cu fruntea spre cer. Mm clatină femeia lui din cap, strîngîndu-și sumanul. Ar cam fi timpul... Uită-te și dumneata la vreme! arată directorul general spre fereastră. Acuși e iarnă; cînd să mai încep?! Măcar un contrafort, ori un... Ați turnat o platformă ca pentru un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce-ai să faci, Mircea Emil? întreabă comandantul. M-apuc de muncă, toarș comandant. Ce fel de muncă? Cinstită, toarș plutonier! întoarce prompt privirea spre dreapta Mircea Emil, un bărbat la vreo patruzeci de ani, cam slăbuț, aproape firav. Altfel... clătină plutonierul din cap iar ne vedem. Se poate, toarș, plutonier, se poate?! Ar însemna că am făcut degeaba un an de studii. Ai grijă, Mircea Emil, ai grijă! îl amenință cu degetul comandantul. În viață, mai ales la anii tăi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de după umeri și-mi place cum o faci... Prima oară cînd vin în Valea Brândușelor, vreau să mi-o prezinți pe Maria asta, că, precum vezi, soarta ne-a ocolit. Trebuie să-mi cunosc rivala, nu? Și-ncă ce rivală! clătină din cap Aura. Zău?! E-așa frumoasă? Dacă o spun eu, ca femeie, vă dați seama. -Atunci, trebuie să fiu prudent: am familie, o soție iubitoare... Cred că așa zice și Radu, ce mult v-am iubit!, erați studenții mei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gestul bărbatului de-a-și aranja părul bogat printr-o scuturătură a capului. Dac-ar fi după dumneata, ai tunde și statuile, ba chiar și pozele din manualele școlare surîde bărbatul. Ești obraznic, tovarășe! îi strigă milițianul. A, Iulian Barbu, actor clatină el din cap, răsfoind buletinul de identitate. Aveți un director cu plete... Pe el nu vreți să-l tundeți? V-am zis că-i obraznic spune bărbatul de alături. Obraznic ai fost dumneata! i-o taie actorul. Fără comentarii! pune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sidefat, cu buza de jos puțin răsfrîntă, de forma unei petale; cizme negre, o blană gri, tunsă scurt, cu bordură și guler pufos, strînsă pe mijloc de cordon, care-i pune de minune în evidență subțirimea mijlocului. Merită timpul irosit! clătină Mihai din cap. Înainte de-a ieși din lift, femeia aruncă o privire scurtă în stînga, spre recepție, apoi pornește în dreapta, oprindu-se la standul presei. Scoate din poșetă banii și cumpără o revistă, întorcîndu-se spre ieșire, preocupată de cumpărătura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iartă-mă că ți-o spun!, abia ne-am cunoscut azi... Vlad rotește mult timp paharul gol, apoi, după ce-l scurge de ultima picătură, face semn cu capul: Mai luăm un rînd? Nu, ce-o să zică prietena ta? Așa-i, clătină Vlad capul cu oarecare părere de rău nu trebuie să mă fac de rîs. Mi-ar plăcea să-i mențin părerea bună despre mine. Taică-su e un tip care știe să aprecieze. Cînd a cîștigat, de curînd, la Loto

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
primele rînduri. L-or fi dînd banii afară din casă rîde Mihai. Nu cred; eleganță, bun gust..., nu opulență se aprinde Vlad. În schimb, are Sorina o brățară din aur!... Podoabă e puțin spus. Una-i fiica profesorului Marcu... Zăăău?! clătină Mihai din cap mirat. Am auzit de Marcu, e un ginecolog grozav, îl cunoaște un ținut întreg. Mă mir că n-ai auzit. Ei, cum nu!? se bucură Vlad. Am ieșit o dată cu el și cu Sorina și, vreme de cîteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Lazăr. Acolo am învățat și să lovesc de la distanță. Desenam cinci foi de viță și le loveam pe rînd; ca la tir; cu pietre sau cu cuțitul. Profesorul face ochii mari, apoi și-i subțiază, aruncă buza de jos înainte, clatină încet din cap afirmativ, după care face stînga împrejur. Studenta a uitat de curs, pe care îl mai ține încă deschis pe brațe, rămînînd cu privirea mărită, îndreptată spre Lazăr. Pariez c-o să se ducă și la veceu însoțit noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cristina Tomșa. M-ai îndatorat cu o cafea. Cînd ți-o restitui? Nu se poate. Știu. Se găsește greu cafea naturală. Atunci, surîde Mihai mai dai tu una, de-acord? Fata îl privește din nou fix, lung, isprăvind prin a clătina încet din cap, aproape cu teamă: Nu, nu pot. Ai deja o obligație morală? Nu... Da! Adică... Sfînta, dulcea și răscolitoarea nehotărîre a femeilor! surîde Mihai, luîndu-i iarăși mîna să i-o sărute. La sfîrșitul programului te-aștept să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lănțișorului de la gîtul fetei. Roșie toată, Cristina simte cum se topește sub fierbințeala vorbelor. Oricum, îți rămîn dator: măcar numai cu respect dacă nu și cu o cafea înclină Mihai privirea. Mulțumesc! Sărut mîinile! Iese, cu mersul ușor, liniștit, puțin clătinat din cauza amețelii, știindu-se urmărit de ochii fetei. Dacă aș fi insistat... Nu, la naiba! Are dreptate: sînt amețit. Și-apoi, trebuie să mă duc la uzină, să-l întreb pe Ion... Ce-o fi între el și Săteanu? De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-s ambalaje, de ce a lipsit cutare și de ce nu-i expediată marfa la timp." Știi ce-a făcut reporterul? Mi-a publicat opinia imediat după cea a lui Haralamb, care o ținea morțiș la modul dogmatic: "inginerul în mijlocul producției". Cred clatină Muraru din cap, după un timp de tăcere -, cred că-i mai bine, totuși, să rămîi în cercetare. Acum, e drept, lucrezi cu Ștefănescu, dar cine știe cît îl vor mai ține pe ăsta șef de secție?! Te descalifici, băiete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]