636 matches
-
preocupare, doar cu gândurile mele. În copilărie, la țară, auzeam în fiecăre dimineață cocoșii. Cântau pe mai multe voci, din mai multe curți, parcă era concurs. De multe ori ne trezeam și plecam la pescuit. Eram mai mulți nepoți, dormeam claie peste grămadă, care în pat, care afară pe prispă, care în pătulul din podul grajdului. Dimineața cu aburul ei fin de ceață, cu iarba încă udă de rouă, în care nu găseam lăcuste, și pe care alergam, fără frica albinelor
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Noi am crezut la-nceput că i-i-i-a căzut o piatră-n cap și, imediat, d-după ea. Ptiu, cînd mi-aduc amintee!... Ce, era s-o l-lăsăm singură? Și fugi, și f-fugi măi frate, și numai ce ne tr-tr-trezim, claie peste grămadă, cu toții într-o știoalnă... M-m-mare minune că n-am nimerit într-o pr-pr-prăpastie! Eu m-am lovit la piciorul ăsta, Vlad și-a spart c-c-capul deasupra urechii, iar Băr-Băr-Bărzăunul și-a pierdut lanterna. Ce, te joci?... Și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
le știa numele, știa numele taților lor. Stăpîneau toate disciplinele. În cele din urmă, lîngă noi, pe culoarul cinci o pereche ciudată, bolnav potrivită, un băiat mic, negricios, cu ochi scobiți și, în spatele lui, un ins înalt, slăbănog, cu o claie de păr și un chip ciupit de vărsat, care părea atît de mare că l-ar fi putut ascunde pe tovarășul lui, în spatele porțiunii dintre genunchi și bărbie. Van Groningen și Atsma, care fuseseră campioni trei ani consecutiv la pereche
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un animal leneș și înțelept, pe malurile lagunei, nu departe de port. Greci, turci, tătari, evrei și armeni, aduși aici de nevoi uitate de generații, împinși de prigoane sau ademeniți de un trai mai dulce și câștiguri mai mari, populau claie peste grămadă acest Babilon bezmetic și fermecător. Mirosurile de pește, șașlâc și năut se amestecau cu aburii groși ai băilor turcești unde veneau de a valma să-și spele trupurile și cu murmurul rugilor care urcau din sinagogi, biserici și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bătrânul ieși din bodegă, vânzoleala târgului se mai potolise. Majoritatea tranzacțiilor se făcuseră, banii se mutaseră dintr-un buzunar într-altul și acum doar amatorii de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele și copiii în căruțe cu coviltir și plecau în grabă să ajungă acasă pe lumină. Alții, cu treaba gătată și cu chimirele pline de gologani, se cinsteau prin cârciumi, căutau din ochi ibovnice de-un ceas, se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe ceilalți, care, surâzând amuzați, moțăiau aprobativ din cap ― că ai răspunde la fel de frumos! Așa că, Băjenarule... la revedere într-a V-a, la toamnă! ― Vă salut, domnilor profesori! am spus eu peste măsură de grăbit, și, băgîndu-mi cărțile-n ghiozdan, claie peste grămadă, n-am știut cum s-o șterg mai repede, de frică să nu se răzgândească vreunul dintre ei și să-i vină chef să-mi pună cine știe ce întrebare, la care să nu mai știu ce să răspund! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Așa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în suflet ca să se spurce cu micimea bogătașului! * Examenul de definitivat trebuia să-l susținem la Ceatatea Albă, în luna mai 1937. Dar cum să pleci? Un copil de trei ani, altul de un an, probleme...probleme...Și iată-ne, claie peste grămadă, noi, familia plus o fetiță, în căruța lui moș Filip către Traian Val. Tren aglomerat pînă la Basarabeasca apoi alt tren către Cetate. Calvar. Aici alte întrebări. Mai ales privind gazda. În centru nu, lângă centru nu, așa că
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
o uniformă gri, care tocmai se așeza. Pe moment - la prima vedere - nu observă nici un indiciu despre locul de unde apăruse noul sosit. Fără îndoială, din vreo altă ușă glisantă. Solidul avea o față pătrată și un cap mare, cu o claie de păr castaniu care-i ieșea de sub chestia aceea complicată de pe cap pe care și el o purta. Trebuie să-și fi dat seama că Gosseyn se uita la el. Dar nu întoarse capul pentru a răspunde privirii sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
avea același nas ascuțit, puțin cam mare, pe care-l văzuse și la ceilalți, culoarea pielii era cam la fel cu a albului ochilor de pe pământ, dar ceva era puțin deosebit: poate că era prea albă, aproape lipsită de sânge. Claia de păr auriu de pe cap părea să fie comună pentru o parte dintre oamenii de aici, ceilalți având părul castaniu, ca al lui Patru. În momentul acesta fața lui Breemeg prezenta un maxilar încleștat și ochii îngustați, ca și cum omul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pleoapele, cercetându-l În treacăt, ca pe un obiect oarecare. Intenția lui Noimann era să caute o bancă sau un scaun liber pe care să așeze, pentru câteva clipe, ca să-și adune gândurile. Privind trupurile sucite În poziții neobișnuite, dormind claie grămadă pe bagaje, stomatologul simți cum i se face rău, probabil din pricina nădușelii, și se Îndreptă grabnic spre ieșire. Călcând cu grijă printre șirurile de scaune de plastic de un verde fosforescent, tresări, având impresia că-l vede șezând În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de carne de curcan. Din intestinul subțire s-ar revărsa bacteriile. Ducând la peritonită, spune Sfântul Fără-Mațe, o infecție a peretelui cavității. În versiunea noastră cinematografică, Sfântul Fără-Mațe e înalt, cu nasul drept și ochelari cu ramă groasă. Are o claie de păr gros, dezordonat. Pe piept îi atârnă un stetoscop în timp ce rostește cuvinte precum duoden și peritoneu. Nu cu gura plină. În film, întinde o mână cu palma în sus, și cere: „Scalpel!”. În versiunea bazată-pe-o-poveste-adevărată, fierbem apă. Îi dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și frământând un cocoloș de gumă cu nicotină. Tricoul lui gri și pantalonii de pânză sunt presărați cu fulgi de vopsea uscată: roșu, roșu închis galben, albastru și verde, maro, negru și alb. Părul i se revarsă pe spate, o claie sârmoasă, năclăită, întunecată de ulei plină de fulgi lipicioși de mătreață. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: un set de diapozitive, portrete și scene alegorice, naturi moarte și peisaje. Toate operele astea străvechi îi folosesc fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Machiavelli! Montesquieu ar fi reprezentat spiritul legilor, iar Machiavelli, care ar fi fost Napoleon al III‑lea, i‑ar fi expus politica sa oribilă“. Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli va junge În Franța cu o șaretă, sub o claie de fân (un țăran contrabandist fusese Încredințat că În cutia de carton dosea tutun de contrabandă), ca pe filiera celor care disprețuiau tirania să se propage În Întreaga țară. Dar cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății decât nesiguranța datorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
refuz cu mâna și mi-a replicat: Nu, de acum nu mai dansezi, că ai dansat deja prea mult! Vii cu mine și ai să urci muntele ăsta până sus (dar muntele era așa de abrupt și alunecos, ca o claie de paie). N-am să pot urca, pentru că am să alunec, am replicat eu. Ba ai să poți, pentru că eu voi fi alături de tine, mi-a spus tata. și am putut. Când m-am întors în poarta cimitirului, dispăruseră toți
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum. GRUP E temnița în ars, nedemn pământ, De ziuă, fânul razelor înșală; Dar capetele noastre, dacă sânt Ovaluri stau, de var, ca o greșală. Atâtea clăile de fire stîngi! Găsi-vor gest închis, să le rezume, Să nege, dreaptă, linia ce frîngi: Ochi în virgin triunghi tăiat spre lume? ÎNECATUL Fulger străin, desparte această piatră-adîncă; Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochean! Atlanticei sunt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
căciulă e prietenul meu, așa că te salut“. „Puteți veni amândoi“, a spus Maria (pe Dragoș îl ignora, în continuare), „măcar să beți o cafea“. „Invitația ta mă ispitește, Maria“, i-am spus, „dar tu știi că nu pot suporta ce pictezi,clăile alea de fân, și așa mai departe; acum doi ani, când te vizitam la atelier, pe strada Xenopol, erai pregătită, întorceai mai întâi tablourile cu fața la perete ca să nu le văd, să nu mă înfurii“. „Le pot întoarce și acum“, mi-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ziua înmormântării câinele fusese închis în casă și n-a putut cunoaște locul în care i-a fost înmormântat stăpânul. 7. Era în zori, pe câmp, la începutul unei toamne. Lăsam potecile să mă conducă. Vedeam trecând, departe, ca niște clăi cu aburi, tăcutele femei justițiare. Cărau spre vetre, în spinare, mari legături de vreascuri și coceni. Nedeslușirea lor mă arunca în ceața unui timp năucitor. Mergând așa, potecile m-au dus la malul unei ape. Acolo m-am oprit. Și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
după o noapte destul de agitată, deși primise un somnifer, Radu se trezi destul de buimăcit și cu ochii tulburi, privindu-se în oglindă, constată că este palid, iar părul lucios pe care-l purta peste urechi i se păru o claie încâlcită, dezagreabilă dar și barba pe care nu și-o mai răsese din ziua cu pricina. După ce făcu un duș și se bărbieri arăta mult mai vioi. Simți o mai bună dispoziție. Acum starea lui se îmbunătăți vizil. Deodată îl
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pești și alge, un copac fără piele. Tresare. Doar n-a adormit sub duș. Iese alergând, scoate din dulap costumașul galben, nu mai are vreme să se spele pe cap, se va pieptăna, părul a ajutat-o întodeauna, are o claie de păr cârlionțat. Își prinde părul într-un coc meșteșugit, se uită în ciobul de oglindă de pe perete, bronzul și graba au făcut treabă bună. Zâmbește, în fond nu sunt chiar de lepădat, îmbracă sandalele ei superbe, numai curelușe, piciorul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Aide stă în sala de concert scufundată în beznă. Sus pe podium Zinzin și-a proptit picioarele în podea și cântă în extaz. Trage de arcuș de parcă ar trage de propriii ei nervi. Sunete incandescente se desprind din trupul viorii, claia neagră de păr i se aprinde în reflexe albăstrii, toată femeia pare cuprinsă de flăcări. Zinzin și Sandei, perechea perfectă, Zinzin sfâșiind cerul cu sunetele viorii, Sandei posedând pianul ca pe o dihanie scoasă din minți, în sală, Aide, spectatoarea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să lumineze evenimentele unei noi zile de miercuri. Cum deschise ochii, sări voios în picioare, așa cum proceda el de obicei, inventariindu-și colegii de beție din ajun, care se prăbușiseră ca morți, în noaptea precedentă, risipindu-se peste tot, dormind claie peste grămadă și învăluiți în scăpărările vânturilor letale de consumatori de mititei făcuți din carne de porc, tocată în vrac. Femeile, încolăcite alături, în poziție specific fetală, dormeau adânc, acoperindu-și prin somn goliciunea și afișând, în mod reflex, cochetării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
urechile mele/ M-am uscat ca o iască... - Nu merge! declară Anatol. E previzibil. Mai gândește-te... Marietta își face și ea curaj, mai dă pe gât o votcă, aruncă paharul de plastic într-un autentic gest grecesc, își desface claia prinsă până mai înainte c-un elastic bonbon, pune și sticla la bot și, gâl-gâl-gâl, o golește pe trei sferturi. O pasează mai departe, nu fără o urmă de regret. Pe urmă, cu brațele larg deschise, ca o stăncuță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trecuse pe drum, având în spate două fetițe îmbrăcate în rochițe albe, cu panglici în păr, care se uitaseră și ele la ea și-i făcuseră cu mâna. Și cum arătase cerul - plin de nori de furtună, nori roșiatici adunați claie peste grămadă - și de fulgerul din depărtare, deasupra deșertului Kalahari, care unise cerul cu pământul. Și de o femeie care, neștiind că pentru ea venise sfârșitul lumii, îi strigase de pe veranda spitalului: Intră înăuntru, Mma. Nu sta acolo. Vine furtuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
frumușică a clanului Missoni, își „personalizează“ camerele de hotel cu lucruri de acasă, care o fac să se simtă mai relaxată. Mi-am trântit valiza și geanta zebrată în mijlocul podelei și m-am prăbușit pe un pat, direct pe-o claie de haine de-ale lui Julie. Dorind cu disperare să-mi șterg din minte evenimentele recente, am sunat-o pe Jolene de pe telefonul de lângă pat. —Buuu-nă! mi-a răspuns ea bucuroasă. Îți vine să crezi ce s-a-ntâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Ai dreptate. N-am. Dau să plec, dar gloata mă înconjoară din toate părțile. Nu pot găsi nici o cale de ieșire. Și atunci simt cum mi se ridică brusc inima în gât. Printr-un spațiu gol din mulțime, observ o claie binecunoscută de păr lânos. Și niște obraji roșii cărnoși. Un zâmbet jovial familiar. Arnold Saville. Privirile ni se întâlnesc și, deși continuă să zâmbească, în privirea lui există o duritate pe care nu am mai văzut-o niciodată. O mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]