1,020 matches
-
mai devreme!" Chiar făcurăm borș din ei mai devreme! Aici, Corvium, zise un elev arătând spre ușa primei săli de clasă de lângă intrare. Mulțumesc. Cine mai e înăuntru? Doar Perir și cam o mână de oameni. Eram pe cale să ating clanța ușii când Velail îmi țipă în ureche. "CORVIUM!" "Lua-te-ar dracu' ce m-ai speriat! Copchil tâmpit! Ce e?" "Mă scuzi. Tocmai a decolat de la baza militară regională un elicopter. Are la bord un Macrel 6." "Am mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
concentrate care arde tot ce e organic." "Rahat! Caută-l în continuare pe Preiassi!" "Sergheiov!" "Da, Corvium." " Avem un elicopter cu un Macrel 6 la bord. Trebuie să cadă înainte să ajungă deasupra școlii!" "OK. Mă ocup eu de el." Clanța ușii scârțâi infernal la fel ca oricare clanță veche din clădirea asta uitată de Dumnezeu. Înăuntru erau trei reprezentanți ai Ministerului care stăteau în picioare în mijlocul clasei, cu fața spre locul unde obișnuia să fie tabla. Înaintea lor stătea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Caută-l în continuare pe Preiassi!" "Sergheiov!" "Da, Corvium." " Avem un elicopter cu un Macrel 6 la bord. Trebuie să cadă înainte să ajungă deasupra școlii!" "OK. Mă ocup eu de el." Clanța ușii scârțâi infernal la fel ca oricare clanță veche din clădirea asta uitată de Dumnezeu. Înăuntru erau trei reprezentanți ai Ministerului care stăteau în picioare în mijlocul clasei, cu fața spre locul unde obișnuia să fie tabla. Înaintea lor stătea un falnic Perir François care bătea darabana pe tocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în orice clipă să plesnesc. Începeau oamenii să mișune prin fața clasei. Trebuia să plecăm. M-am ridicat și l-am așteptat și pe el să se ridice înainte de a ne îndrepta spre ușă. Se opri înainte de a pune mâna pe clanță. Apropo, zise el, știi că pielea ta are o tentă albastră, nu? Nu, spusei încurcat. Nu eram conștient de asta... Și eu care credeam că Magrun își bătuse joc de mine... așa se explică de ce s-au uitat, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cultură literară elenistică. Numai din sfintele instituții pedagogice grecești se pot trage principii viabile pentru dezvoltarea intelectuală și morală a tineretului. Se îndreaptă într-acolo, hotărât să intre și să facă ordine, urmat îndeaproape de credinciosul Tigellin. Cu mâna pe clanță, se oprește și mai ascultă un pic zumzetul de voci dinăuntru. Un glas de fetiță țâșnește vesel precum trilul unei privighetori. Inima îi tresaltă de bucurie. Livilla lui cea frumoasă ca o zeiță și înțeleaptă asemeni unei femei mature, care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aici? Nu, doar ăștia doi. E liniște, ă? — Da, e destul de liniște. Stăteam În fața ușii lui Jack. John ciocăni, dar nu răspunse nimeni. — Poate doarme, spusei. — Ce dracu’ l-a apucat să doarmă ziua-n amiaza mare? John apăsă pe clanță și intrarăm cu toții. Jack dormea. Stătea Întins pe burtă, cu fața Înfundată-n perna pe care o Îmbrățișase. — Hei, Jack, spuse John. Jack Își mișcă puțin capul. — Jack, zise John din nou, aplecându-se deasupra lui. Jack Își Înfundă capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
este Adrian. E cel mai mare dintre nepoții bunicilor! se duce către ușă și, de acolo, se mai uită odată la ceilalți. Pe fețele lor deslușește un soi de teamă amestecată cu o arzătoare curiozitate. Curaj! Pune voinicește, mâna pe clanță, deschide ușa și... Voi nu dormiți, dragii mei? Păi de ce? Asta nu e oră pentru sculatul copiilor. Ei trebuie să mai doarmă, altfel nu mai cresc... Săru’ mâna bunică, Și la mulți ani! La mulți ani! La mulți ani! strigară
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
iar brusturii, pierzându-și înălțimea, păreau un morman de urechi de elefant. La capătul scării era o ușă suspendată, în care ciocăni dintr-o poziție incomodă. Nici un răspuns. Bătu violent cu pumnul și își ascuți auzul. Nici un răspuns. Apăsă pe clanță și intră o dată cu lumina de afară. Din cauza întunericului nu realiza dimensiunile încăperii, căci nici pereții nici tavanul nu se deslușeau. Raza de soare tăia bezna ca o sabie de samurai înfiptă în gheața unui lac. Rămase în ușă, urmărind fâșia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cale Pân’ la ultimul discurs. 16 noiembrie 2003 „Forme fără fond” cu carul Au dat buzna și mai vin; Nimeni nu schimbă acarul Chiar de multe nu convin. 17 noiembrie 2003 „Forme fără fond” ne vin, Cu mâna-s pe clanță; Noi le umplem în cămin Doară cu speranță. 18 noiembrie 2003 Eternul pe aripă Cheamă fără teamă, Dar huma-n orice clipă Doar spre sine cheamă. 23 noiembrie 2003 Că-mi cunosc în lung tot nasul, Nu visez să urc
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
al prezenței bucătăresei și a celor două fete drăguțe care o ajutau. Câteva minute mai târziu, Craig urcă pe scara principală, când îi ajunse la urechi un murmur de voci. Sunetul venea din salonul de la etaj. Pusese deja mâna pe clanță, când tăcerea dinăuntru fu întreruptă de vocea clară a Anrellei, care spunea: - Efectiv, discuția nu are sens. Timpul pentru schimbare a venit și este prea târziu să ne modificăm planurile. Obiecțiile trebuiau să fi fost făcute la întâlnirea noastră precedentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
iar brusturii, pierzându-și înălțimea, păreau un morman de urechi de elefant. La capătul scării era o ușă suspendată, în care ciocăni dintr-o poziție incomodă. Nici un răspuns. Bătu violent cu pumnul și își ascuți auzul. Nici un răspuns. Apăsă pe clanță și intră o dată cu lumina de afară. Din cauza întunericului nu realiza dimensiunile încăperii, căci nici pereții nici tavanul nu se deslușeau. Raza de soare tăia bezna ca o sabie de samurai înfiptă în gheața unui lac. Rămase în ușă, urmărind fâșia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zahăr În mâncare sau bicarbonat sau chiar cenușă adunată din vatră. Continua să confunde lucrurile Între ele, creând În jurul său o Învălmășeală ce putea fi asemănată cu trecerea unui adevărat taifun. Ușile și ferestrele se deschideau de la sine. Balamalele scârțâiau. Clanțele ușilor se umpleau de broboane de sudoare, iar În casă se adunau atâtea lucruri, că abia reușeai să te mai miști printre ele. Dacă la Început bătrâna confunda scaunul cu masa, cuțitele cu furculițele sau lingurile cu făina, acum confuzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mama ei, făcându-i tot felul de șicane. Astfel, câteodată, sculându-se pe la miezul nopții ca să bea apă, strecura sub perna consoartei sale câte un topor mânjit cu sânge și o mulțime de pene lipite de ascuțișul lui... Sau ungea clanțele de la uși cu vaselină, cu borhot sau chiar excremente, după care se culca la loc, pândind cu urechea, cum cei ai casei, buimăciți de somn, se sculau unul câte unul, mai Întâi babulea, apoi mama ei, Fevronia, și, În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fost mai ușor de mimat decât entuziasmul. — O, draga mea, a zis Richard. O asculta doar cu o ureche. — Cred că o să mă bag în pat, a zis Sheba. El a pufnit, absent. Și, chiar când ea punea mâna pe clanță, el a ridicat capul: — Și, Caitlin, cum e? — O, bine. Un pic revărsată și șleampătă, a zis Sheba zâmbind, ca pentru a o scuza pe inocenta ei prietenă. — Ei, a spus Richard, căscând, asta face din om viața de provincie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a recitit un articol de ziar despre o cabană de schi pe care nu avea nici cea mai vagă dorință s-o viziteze. Iubito ? i-a strigat Mike, lăsând telecomanda din mână. Bărbatul era deja în hol, cu mâna pe clanță, când Irene a dat ușa de perete. Unde e ? Irene a dat buzna în încăpere. Rochia roșie cu care era îmbrăcată, când nu i se mula pe formele îmbunătățite prin metode chirurgicale, a măturat, în cale, picioarele lui Mike, perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Zach îl avusese de mii de ori, dar nu-l povestise niciodată - Jina revenită la viață, teafără și fericită, iar această viață a lui, trăită numai pe jumătate, viața asta inundată de râu, era abandonată. Zach n-a apăsat pe clanță. Bărbatul văzuse de toate, de la avalanșe la incendii de pădure, dar, până în clipa asta, nu mai văzuse niciodată o fantomă. A coborât de pe verandă și-a prins-o pe Jina din urmă dincolo de gardul grădinii. Femeia era așezată pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
exotici, studenți mai săraci. Copiii bătrâni ai anilor ’70, copiii noi ai Copenhagăi, care voiau să fugă de lume, drept în mijlocul capitalei. Nu aveau curent electric, ulițele erau nepavate, creșteau animale și legume, reparau sobe de teracotă, godine, uși și clanțe vechi. Și zăceau, frate, zăceau la câte o masă de lemn negeluit, cu marijuana în bot, sau măcar cu o rachie făcută la alambicul locului. Din maguri vechi, Joplins ne spunea iarăși că all is loliness. Hendrix se încrunta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a scârbit toată lumea. Și atunci? Nu știu de ce cred, că în ciuda abstinenței mele din ultima vreme, eu sunt mult mai civică decât ei și ar trebui să fac mai clar acest lucru. Nu cred că putem pune toți rahat pe clanța democrației tot timpul și să mai ieșim din zloată. Mi-a plăcut o idee a lui Camus: nu cred în umanitate, dar cred că unii oameni, prin excepție, sunt capabili să-i tragă spre ceilalți spre progres. M-am întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
piere cu una cu două. Ce vedeți nu e pădurea ci uscăturile, scoase acum la lumină de uraganul care bate. La plecare, domnișoara Marga Popescu poposi la mine, dar când deschise ușa grea de la intrare... ...mâinile ni se suprapuseră pe clanța de fier imaginând un cap de șarpe și, fără a ne privi, simțirăm că momentul acela era decisiv. Ne era teamă să gândim. Nimic nu putea fi supus rațiunii, - intuiția era singura care încerca să se ivească în lumină, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
țigară din tabachere și a aprins un lemnuș. A văzut cum stau vacile și juncile pe așternutul lor, rumegând. Calul era în picioare; a întors capul și a făcut: Hn-hn! A tras ușa după el și a strâns-o în clanță; s-a aplecat la geamul de alături: —Bezarbarză! Numaidecât s-a auzit frământare dincolo și Bezarbarză și-a vârât creasta de păr în fereastră. —Onule, a poruncit Culi; când s-a face ziuă, să fie Murgu înhămat și sania plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ale feței voluntare, ochi albaștri-cenușii, părul blond, ușor ondulat și rebel, noul nostru profesor era întruchiparea perfectă a autorității didactice. Trăsăturile energice ale feței erau înnobilate de acea distincție proprie celor ce trăiesc mereu în preajma copiilor... Era îndeajuns să vedem clanța de la ușă ușor mișcându-se ca, în câteva secunde, să fim aliniați perfect între rândurile de bănci. El își făcea intrarea impunător și rigid, dar, cu sensibilitatea proprie acelei fragede vârste, simțeam că sub crusta aceea dură, se ascundea, de
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
împotriva gripei. Te bagi în pat, te înfofolești și bei o sticlă de scotch. Medicul recomandă o jumătate de sticlă, dar eu am vrut să fiu absolut sigur. Am renunțat la toate întâlnirile, am agățat cartonașul cu Nu Deranjați de clanță - și am adormit ca un copilaș înainte de ora zece. Ceasul meu de voiaj m-a anunțat că e ora opt și cincisprezece. Am sărit din pat, simțindu-mă plin de energie, ba chiar a-ntâia, uitând cu totul de sudorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
firesc să te lovești de așa ceva când dai peste oameni care vor să-și scrie propria viață. Ieri a fost o zi cât se poate de obișnuită. Butch m-a chemat să discutăm scena ei cu Spunk, în care curăță clanța ușii. În scenariu ea șterge clanța ușii ca să curețe amprentele lui Spunk, dar pentru Butch activitatea asta ține tot de menaj. Până la urmă am reușit s-o conving și ea a consimțit să facă scena cu condiția ca Spunk să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
când dai peste oameni care vor să-și scrie propria viață. Ieri a fost o zi cât se poate de obișnuită. Butch m-a chemat să discutăm scena ei cu Spunk, în care curăță clanța ușii. În scenariu ea șterge clanța ușii ca să curețe amprentele lui Spunk, dar pentru Butch activitatea asta ține tot de menaj. Până la urmă am reușit s-o conving și ea a consimțit să facă scena cu condiția ca Spunk să prepare gustarea pe care o vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
până acolo încât vedea luminișul, pădurea din jurul lui, și îl zări până și pe Virgil Jones, care chiar păru că se apropie de una din ferestre până când chipul său rotund o umplu. în perete se găsea o ușă cu o clanță de fildeș. Nu trebuia decât să o deschidă și să pășească afară și totul ar fi fost bine. Să controlezi Dimensiunile era ușor dacă știai ce faci, își spuse cu îngâmfare Vultur-în-Zbor. I se păru chiar că zărește o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]