33,219 matches
-
moldoveneasca” în Constituție, desigur, e vorba de Clanul Lucinschi și Clanul Voronin, care, din păcate, conduc și azi Republică Moldova și e posibil ss pregsteasca scenarii ca să conducă în continuare. Asta e nenorocul și slăbiciunea noastră, iar lipsa unei identități clare a populației conduce și la frică - în fața guvernanților - a pretinsei societăți civile și, de aceea, suntem păscuți continuu de pericolul remoldovenizarii în stil stalinist, adică de deznaționalizare continuă. Agrarienii, care au votat Constituția, s-au acoperit de rușine, de aceea
Interviu cu Dr. Vitalia Pavlicenco, Preşedintă a Partidului NaȚional Liberal. In: Editura Destine Literare by GABRIEL TEODOR GHERASIM () [Corola-journal/Journalistic/101_a_274]
-
popoare diferite”. În ce măsură decizia Curții Supreme de la Chișinău poate obligă universalitatea limbii românești în curiculele școlare și/sau datele statistice ale densității poporului român (acum - readus sub aceeași identitate)? Vitalia Pavlicenco: Pentru cine nu e certat cu legea, lucrurile șunt clare. De azi înainte, indiferent de ce e scris în Constituție, adevărul e cel pronunțat de Curtea Constituțională. Dar nu excludem deloc faptul că Rusia va face totul ca să deturneze lucrurile și iată trebuie să cîntăm și noi că “Nemuritorii” din Buzău
Interviu cu Dr. Vitalia Pavlicenco, Preşedintă a Partidului NaȚional Liberal. In: Editura Destine Literare by GABRIEL TEODOR GHERASIM () [Corola-journal/Journalistic/101_a_274]
-
nu cu un posibil prefix - in, (ca la altcineva) multiplu și filosofic interpretat de C-tin Noica, ajunge până aproape de o tehnică a inventarului: de pasaje, paragrafe, ani, luni, zile, săptămâni. Vreau să menționez că Domnul Glodeanu are o schemă clară a definirii Jurnalului intim, deloc religios, dar bine marcată și pe care depistând-o, o jurizează nu cu diplomație, ci în funcție de norma stabilită și expusă în retorica (între bării), intitulată: De ce, Narcis și oglinda fermecată? 4. În calitate de critic și istoric
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
e foarte probabil bazată pe o metaforă, pornindu-se de la sensul atestat al cuvîntului, "oală mare de pămînt" (DEX). Cel puțin în limba mai veche, o parte din termenii popular-argotici pentru închisoare au în comun metafora "vasului conținător"; cele mai clare exemple ale procesului metaforic sînt hîrdău și ciubăr. De la pîrnaie s-a format derivatul pîrnăieș, astăzi cu totul ieșit din uz. Celelalte sinonime pomenite de Filimon sînt explicate de dicționarele noastre: bodîrlău e cuprins în dicționarul academic (seria veche, condusă
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
destui români care și-au susținut teze de doctorat în Occident. Da, dar numai o mică parte a lor a continuat să publice în Occident, după întoarcerea în țară. Până și în domeniul matematicii, aparent cu vocația internațională cea mai clară, s-a manifestat acest fenomen. Ulterior, cu venirea comunismului, desigur că ruptura s-a agravat. Dar acum, la 17 ani de la căderea comunismului, se observă un reviriment? Schimbarea în bine este încă foarte timidă. Prejudecata imposibilității publicării studiilor românești în
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
multe ori până acum; Mircea Eliade, Vintilă Horia, Emil Cioran și cine știe câți alți scriitori, filosofi și poeți de certă valoare mondială au fost sabotați - din nefericire, de românii - neromâni să nu primească laurii pe care Îi meritau. Recent, o victimă clară a „nimicniciei” românești a fost poetul Cezar Ivănescu, potențial candidat la premiul Nobel pentru literatură. Și câți alții! De data aceasta „anti românii” au pierdut lupta, spre binele țării noastre de dor. Ce palmă În față dată „patibularului” Patapievici cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
voi ajunge acolo? Și această imagine de chin al urcușului este continuată cu o altă imagine. IMAGINEA A PATRA Eu ajung, ajung, ajung acolo unde totul Îmi este pregătit. Exact așa ca Înainte. Fața de masă albă, curată, mâncarea limpede, clară. Parcă totul acum este stabil, nimic nu mai este neclar, sunt un copil, dar copilăria Îmi este ascunsă. Eu sunt Îmbrăcată În haina maturității. Eu vin parcă de departe privind la hrana care Îmi este pregătită de mult, de foarte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Îi implice și să Îi maculeze și pe ceilalți deținuți puneau unii deținuți să Îi bată pe ceilalți ca În felul ăsta să fie și ei vinovați că au schingiuit și terorizat colegi de ai lor de temniță, o formă clară, la fel putem considera și aceste vinovății. Când știe toată lumea că erai zvârlit afară din sistem dacă nu semnai acea hârtie de angajament ca universitar, mă refer la cazul Monei Muscă, toți știm acest lucru, și toți o practică și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de Moritz von Schwind - La Musique de l^Avenir -, un desen suprarealist dedicat lui Joseph Joachim, ce reproduce linia melodică a unei improvizații schumanniene, semnele făcând aluzie la ordinul "Pisicile Negre" (,L^ordre des chats noires"), fondat de Robert și Clara Schumann. Ca să vezi: pisici (și încă negre), gravuri, în fond un text-composition de la 1855. Nimic nu mă mai miră. Trec pe lângă o partitură de Ferneyhough. îi admir picturalitatea, reflexele vizuale, golurile și plinurile din tușa crochiului. Un lucru îmi scapă
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
O "mătrăgună" care, nu-i așa, trebuia stârpită! Întrebarea pe care-o pun este următoarea: a făcut respectivul gazetar un act de "poliție politică"? Firește, în limbajul epocii nu exista o astfel de sintagmă. Dar faptele ca atare conțin o clară intenție de a "aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului", cum se spune acum în lege. A aplica unei persoane calificativul răspicat-infamant de "Prințesă a dolarilor", într-o vreme a "luptei de clasă", când se făcea închisoare pentru lucruri
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
Capul - chiar ceva mai mult. Tot spre stînga se îndreaptă și privirea doamnei. Și aceea a herminei, cu care tînăra pare a forma un tot. Iar privirea doamnei ce strînge la piept hermina este fixă, concentrată, îndreptată într-o direcție clară. Nu e vagă și pierdută, adesea - cum vom vedea - introvertită, ca a multor doamne cu licornul. Ce contemplă ea, cu ochii larg deschiși și puri? Înainte de a răspunde, să privim tabloul mai atent. Fața doamnei e cam mică în raport cu trupul
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
poate spune despre Ligeti, căci suntem în prezența unei minți muzicale excepționale, care a căutat întotdeauna să găsească mecanisme de precizie pentru orice stare muzicală, oricât de imaterială ar fi fost aceasta. Preocuparea permanentă întru a extrage formularea cea mai clară a unei muzici, de a construi angrenaje coerente și de a inventa complexități sonore ajunge la perfecțiune în lucrări de virtuozitate instrumentală precum Continuum pentru clavecin, Studiile pentru pian, Concertele pentru vioară, pian și corn natural. În aceste lucrări, capodopere
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
revelație pune în evidență cinismul și caracterul criminal ale regimului comunist. Noi și Securitatea. Viața privată și publică în perioada comunistă, așa cum reiese din Tehnica Operativă, de Carmen Chivu și Mihai Albu este o carte din care cei cu mintea clară pot înțelege ceva din complicatul mecanism de funcționare al principalului aparat de represiune al regimului comunist. Înainte de a împărți responsabilitățile și de a sancționa culpele trebuie să înțelegem fenomenul. Iar cartea lui Carmen Chivu și Mihai Albu oferă șansa unei
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
talent." Al. O. Teodoreanu îi place fără întoarcere, Voronca îi displace tot așa. A și avut cu cei de la revista unu o polemică pe tema unei cronici în care susținea, pe drept cuvînt, că poetul Brățării nopților scrie o poezie clară pe care o "distruge" intenționat prin procedee formale sau că imaginile lui Voronca seamănă cu niște încîntători peștișori aurii scoși însă din acvariu, neavînd cu alte cuvinte limfă. Cum n-avea înțelegere pentru lirica avangardei, nici în linia exceselor lexicale
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
lui Ceaușescu, din decembrie 1989, că ar fi întinat aceste idealuri. Ilie Merce depune azi mărturie că unul ca șeful său de partid nu ar fi fost racolat, pentru că avea gura prea mare. Dar colecția Săptămînii nu e o dovadă clară cu ce se îndeletniceau Eugen Barbu și CV Tudor, care zădărau public Securitatea? Sau delațiunea pe față nu se pune? Încerc să uit că șefii SRI și SIE au fost membri PSD și că serviciile secrete, chiar și în perioada
Ce securitate mai by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10337_a_11662]
-
Complicate și înfricoșătoare, își spune el cel mai adesea, când face o pauză în timpul vizitei sale săptămânale. Dar acum nu simte asta. Se apleacă în față, lăsându-și greutatea pe palmele sprijinite de pervaz, și jubilează dinaintea peisajului pustiu și clar. Vederea lui - care a fost întotdeauna bună - pare a i se fi ascuțit și mai tare. Observă fragmentele de mică scânteind în dalele scuarului, excrementele porumbeilor pe care distanța și frigul le-au întărit, preschimbându-le în ceva aproape frumos
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
la scară mare, menit să se clarifice în timp, asemenea unei provocatoare picturi tridimensionale. Sub titlul Autoficțiune și mizerabilism, Simona Sora pare a fi singura care s-a aventurat să identifice punctual dominantele literaturii tinere' și să formuleze o ipoteză clară: "există, în pofida diferențelor, un aer de grup al noilor intrați în arena literaturii noastre. În cazul ultimilor cinci publicați la Polirom, el este poate și mai accentuat și nu ține doar de un imaginar comun, de dezinhibarea despre care s-
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
a textelor. În română, la sensul "persoană care editează o operă", singurul cuprins în DEX, se adaugă în prezent multe alte utilizări. De altfel, definiția din DEX era cam sumară: existau de mai multă vreme cel puțin două subsensuri destul de clare: editorul era "proprietarul unei edituri", cel care patronează publicarea unei opere, dar și "alcătuitorul unei ediții": cel care adună texte, le compară, le verifică, le adaugă note critice etc. E drept că în indicațiile bibliografice românești nu s-a folosit
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
aduce în discuție câteva subiecte de mare actualitate. Unul dintre acestea este cel legat de obiectivitatea de care trebuie să dea dovadă reporterul în vreme de război. Conflictele din fostul spațiu iugoslav sau Irak au avut, indiscutabil, și o destul clară reverberație la nivelul mass-media. Ce poate și ce nu poate spune un jurnalist din ceea ce a aflat pentru a nu-și pune în pericol conaționalii implicați în lupte? Cum poate el să redea obiectiv realitatea din teren fără ca unele dintre
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
doctrinar" (p. 128). Poziție de bun simț, s-ar putea spune până aici. Dar constatarea care urmează este cu adevărat interesantă: "Dacă în anii '20 precumpănește primul gen de Ťrăspunsť la provocările realității politice, după 1930, are loc o departajare clară a profilului politic a majorității publicațiilor". Concluzia pentru perioada războiului aproape că vine de la sine: După venirea la putere a lui Hitler (1933), după războiul de cucerire a Etiopiei de către Mussolini (1934-1935) și după tragedia spaniolă din 1936-1939, obiectivitatea nu
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
nici o explicație, la primul volum de Opere, apărut în îngrijirea autorului. Teodor Vârgolici împlinește un mai vechi deziderat și inițiază în 1994 la Editura Minerva o ediție de Opere, ce promite integralitatea operei literare. Nota asupra ediției nu e destul de clară în privința intențiilor de a restitui integral opera publicistică și opera teologică. Vom vedea îndată de ce. Lucrurile merg bine preț de câteva volume. În primele două sunt restituite prozele scurte (I, 1994; II, 1996), în următorul apar însemnările de călătorie (III
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
din urmă, lectura ar fi utilă celor implicați în sfera publică, pentru a se raporta la cele mai puternice viziuni filosofice care călăuzesc luarea deciziilor în țările occidentale. Pe de o parte, monografia scrisă de Andrei Marga este o expunere clară și cuprinzătoare, fără rest, a unei teorii de maximă complexitate asupra societății. Căci, așa cum afirmă teoreticianul român, "pentru un filosof este crucial să-și dovedească capacitatea de a prelua și soluționa într-un mod nou problemele cât mai multor domenii
Vigilența gândirii by Ana Pantea () [Corola-journal/Journalistic/10550_a_11875]
-
al existenței, de păpușar ce manevrează marionete, într-un cuvânt de autor. în fapt, echivocul privitor la identitatea autorului este cultivat cu intenție. Cine este de fapt Cesar Leofu?... Cesar-autorul. Cesar-personajul, Unchiul Cesar, Cesar torționarul? Așa cum nu există o singură Clara ci o succesiune de apariții identice de o frumusețe frapantă "cu un ochi auriu și unul căprui" - Claraîntâiaadouatreia, Cesar se refuză încadrării imediate, se disipează în diferite ipostaze. Dominant rămâne însă spiritul malefic care eșuează în căutarea obsesivă a completitudinii
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
trei componente ar ridica lumea de pe scaunele unei săli de spectacole. Ori cantate în piețe publice, ar smulge ropote de aplauze, dezvoltând un șir de conexiuni în „alchimia limbajului”. Doar două strofe : „Te văzui de-argint catare / în bătaia lunii clare / lunămind și înstelând / ce am scrinuit în gând // Și-a zărit în patru zare / cocoloș de miere-n sare / și cum zdrână glosa ceea / mi-a fost dat să-nhap femeia”. Din loc în loc, jocuri de limbaje, metafore adesea, capătă turnură
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
este și lumea formelor pure, lume din care, zice-se că am veni spre întrupare și din care am învăța, prin reamin tire (anamnesis, în greacă veche). 2. în ce măsură noțiunile de „Ființă”, „Lucru” chiar și cea de „Infinit” îi sunt clare „versificatorului” în rândurile: „Am tot încercat să perfecționez frunză/ Să storc marea din bobul de nisip/Să fac din ființă mea o zburătoare cu chip (...)/Degeaba vrei să perfecționezi lucrurile și chiar pe tine/...” (poemul „La infinit”). Despre „Ființă”, oricum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]