1,905 matches
-
Alexandru Duțu, București, 1969; Ernst Robert Curtius, Literatura europeană și Evul Mediu latin, tr. Adolf Armbruster, introd. Alexandru Duțu, București, 1970; René Wellek, Conceptul de baroc în știința literară, tr. Rodica Tiniș, București, 1970; Matei Călinescu, Eseuri, București, 1970, 115-144; Clasicism, baroc, romantism, Cluj, 1971, 56-95; Eugenio d’Ors, Trei ore în muzeul Prado. Barocul, tr. și pref. Irina Runcan, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 225-254; Balotă, Umanități, 58-85; Curticăpeanu, Orizonturile, passim; Andrei Pippidi, O teorie eclectică a barocului românesc, RITL
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
Mircea Anghelescu, I. C. Chițimia, Alexandru Duțu, Dan Horia Mazilu, Mihai Moraru, Al. Piru); Simion, Scriitori, I, 543-581, III, 260-264; Alexandru Duțu, Modele, imagini, priveliști, Cluj-Napoca, 1979, passim; Alexandru Ciorănescu, Barocul sau Descoperirea dramei, tr. Gabriela Tureacu, Cluj-Napoca, 1980; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, I-III, București, 1981-1985; Ion Istrate, Barocul literar românesc, București, 1982; Adrian Anghelescu, Vârstele lui Proteu, București, 1984; Alexandru Duțu, Humanisme, baroque, Lumières. L’exemple roumain, București, 1984, passim; Peut-on
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
Traduceri: Ch. Nuitter și E. Tréfeu, Princesa de Trebizund, Iași, 1875; Clairville, P. Siraudin și Koening, [Versuri din „Fata mamei Angot”], Iași, 1875. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 15-17; Ciorănescu, Teatr. rom., 88-89, 122-126, 155-156; Mănucă, Scriit. jun., 18-33; Mîndra, Clasicism, 132-153; Dicț. lit. 1900, 98-99; Brădățeanu, Istoria, II, 24-26; Dicț. scriit. rom., I, 262-264. D.M.
BENGESCU-DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
matematică. Originalul profesor suplinitor ajunge asistent, conferențiar și apoi profesor universitar. Pentru el, „geometria elementară nu e numai o categorie seacă, didactică, ori paradisul arhaic și naiv al gândirii matematice; dar, dimpotrivă, un model al esențialității și eleganței formulării, un clasicism”. Se consideră un reprezentant al Programului de la Erlangen, conform căruia cercetarea matematică majoră „primește o organizare și o orientare învecinate cu aceea a funcțiunii poetice, care, apropiind prin metaforă elemente disjuncte, desfășoară structura identică a universului sensibil”. Elementele disjuncte vor
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
românesc”, „Anuarul Institutului de Studii Clasice”, „Symposion”), în „Transilvania” din Sibiu, „Ephemeris Dacoromana” din Roma, „Acropole” din Atena, de asemenea, în „Neamul românesc literar”, „Drum drept”, „Convorbiri literare”, „Propilee literare” „Analele Dobrogei”, „Orpheus-Favonius”, „Camenae” ș.a. Două volume, sinteze în domeniul clasicismului, Aristofan și contemporanii săi (1922) și Gânduri și chipuri din Grecia veche (1927), oferă, pentru un public mai larg, primul, imaginea luptei de idei, de mentalități și forme de artă din Grecia de după războiul peloponeziac, dezvoltată în jurul unor personalități definitorii
BEZDECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
de artă din Grecia de după războiul peloponeziac, dezvoltată în jurul unor personalități definitorii, Euripide și Aristofan, iar al doilea, prin Homer și Socrate, o privire asupra producției spirituale ca parte integrantă a vieții unui popor. Pledoarie pentru reactualizarea unei tradiții majore, clasicismul antic, sunt și traducerile lui B. A transpus în românește toate dialogurile lui Platon (și a publicat mare parte dintre ele). A dat, sub titlul Statul atenian (1946), Constituția Atenei de Aristotel, precum și Metafizica (apărută postum, în 1965). A tradus
BEZDECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
prin amploarea și exactitatea informației filologice și prin abordarea comparatistă. SCRIERI: Aristofan și contemporanii săi, București, 1922; Gânduri și chipuri din Grecia veche, Cluj, 1927; Nicolaus Olahus, primul umanist de origine română, Aninoasa-Gorj, 1939; Nonnos și Ovidiu, Sibiu, 1941; Pentru clasicism, Sibiu, 1942; Sfântul Ioan Gură de Aur și Platon, Sibiu, 1945; Gânduri și chipuri din lumea antică, îngr. și pref. Veronica Mocanu, postfață Nicolae Lascu, Cluj-Napoca, 1980. Ediții: Cronica inedită de la Blaj a protosinghelului Naum Râmniceanu, partea I, introd. edit
BEZDECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
1992, Metafizica, îngr. și introd. Dan Bădărău, București, 1965; ed. București, 1996; Thomas Morus, Utopia, București, 1958 (în colaborare cu Elefterie Bezdechi); Erasmus, Elogiul nebuniei, introd. C. I. Botez, București, 1959. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XII, 542; N. I. Herescu, Pentru clasicism, Craiova, 1937, 62; Speranția, Figuri, 87-95; Lascu, Clasicii, passim; Mircea Muthu, Ștefan Bezdechi, RITL, 1988, 1-2; Dicț. esențial, 82-84. S.C.
BEZDECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
Italia, Brașov, 1907; Societatea pentru fond de teatru român și domnul Zaharia Bârsan, Brașov, 1907; Directorul Virgil Onițiu. Sufletul și activitatea lui, Brașov, 1916. Repere bibliografice: Ghiță Pop, „Teoria dramei” de Iosif Blaga, CL, 1899, 10-11; Cărturari brașoveni, 41-42; Mîndra, Clasicism, 98-99; Dicț. lit. 1900, 104-105; Dicț. scriit. rom., I, 285-287; Păcurariu, Dicț teolog., 49-50. F.F.
BLAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285755_a_287084]
-
își făcuseră studiile. Nimic nu lăsa să se vadă că asistentul de atunci, după ce trecuse printr-un stagiu la Paris, traversase experiența teribilă a războiului și a prizonieratului. „Vrem a spune doar că un clasic - scrie G. Călinescu în Sensul clasicismului - nu e absorbit de evenimente, nu e surprins de ele și în momentul chiar când le trăiește, le contemplă cu un ochi străin, cu un «calm» propriu clasicului”. LIVIU LEONTE SCRIERI: Calistrat Hogaș, București, 1960; G. Topîrceanu, București, 1966; Mihail
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
are o istorie efectiv tradițională, în sensul precis în care dintotdeauna istoria a substituit faptele brute cu un anumit „conținut reprezentativ” menit să mărturisească sintetic pentru o întâmplare, un an sau o epocă. Putem vorbi, în acest sens de un clasicism structural al politicilor de reprezentare. Dar în nici o epocă metafora nu a știut să înghețe sângele în vinele omului cum o poate face cea din ziua de azi. Pe cărarea îngustă dintre viață și moarte niciodată omul nu a fost
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
incremental validity. Journal of Applied Psychology, 81, 459-473. Hunt, S.T. (1996). Generic work behavior: an investigation into the dimensions of entry level hourly job performance. Personnel Psychology, 49, 51-83. Iliescu, D. (2003). Tratamentul statistic al variabilelor în studiile organizaționale: între clasicism și malpraxis statistic. Lucrare prezentată la a V-a ediție a Conferinței Naționale de Psihologia Muncii și Organizațională „Alexandru Roșca”, 16-17 mai 2003, Constanța. Iluț (1997). Abordarea calitativă a socioumanului. Iași: Polirom. Ionescu, G. G. (1996). Dimensiunile culturale ale managementului
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
și răstălmăcite tendențios, erau invocate de turiferarii și sicofanții opresiunii, intoleranței și crimei, izbucnirea lui Ralea e nu numai de înțeles, dar capătă chiar sensul unui act protestatar. Ca și Paul Zarifopol, cu care avea multă afinitate, Ralea nu înțelegea clasicismul și nu-l frecventa. Nici Racine, nici tragicii greci nu încăpeau în sistemul lui de referințe. Dincolo de obligatorii mențiuni didactice, nici Piston, nici filosofia greacă în genere nu-l reținea. Aș fi ispitit să regret faptul acesta, dacă ar avea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fi ispitit să regret faptul acesta, dacă ar avea vreun rost să regreți că ceea ce îți place e așa cum e. Refuzul acesta venea din oroarea de poncifurile academice, de pedanterie și belferism și din reacția modernismului artistic care vedea în clasicism „le pain des professeurs”. De altfel Ralea avea congenital aceeași idiosincrazie contra miturilor și spiritului tragic grecesc pe care o aveau filosofii secolului al XVIII-lea, Fontenelle, Voltaire, Diderot. E o idiosincrazie de structură mai mult decât de formație. În
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
conceptului de sentiment al naturii în opera literară, M. i-a consacrat o substanțială monografie, Sentimentul naturii în proza românească a secolului al XIX-lea (1978), punctele de referință fiind romanticii pașoptiști („o viziune unitară a naturii”), A.I. Odobescu („între clasicism și romatism”), Mihai Eminescu („magia naturii”), B. Delavrancea („picturalitatea naturii”), Calistrat Hogaș („evaziunea alpestră”) și Al. Macedonski (în special „cromatica”). Același aspect, conceput pe un plan extins, face și obiectul volumului Geografie literară. Orizonturi spirituale în proza românească (1980), în
MACARIE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287939_a_289268]
-
Realitate și artă în Renaștere (1941) și, mai ales, Valoarea artei în Renaștere (1942). Concepția exegetului român era vizibil înrâurită de aceea a unor mari istorici ai artei italiene, îndeosebi de a lui Corrado Ricci, la rândul lui influențat de clasicismul școlii lui Cavalcaselle. Dar M. realiza o sinteză, adăugând orientarea fenomenologică a lui Roberto Pane și Lionello Venturi, discipoli ai școlii vieneze și ai lui Croce. Renașterea era privită ca un fenomen ce interesează deopotrivă istoria mentalităților, se insista asupra
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
Cireșoaia: Ion Grămadă (1936), Un sfert de veac de la moartea lui Petre Liciu (1937). Pe aceștia îi consideră adevărați apostoli, angajați în lupta de culturalizare a neamului. S-a aplecat cu minuțiozitate, grație pregătirii sale de elenist și latinist, asupra clasicismului greco-roman și a legăturilor sale cu literatura română, într-o serie de lucrări: Sofocles (I-II, 1920-1925), Clasicismul greco-roman și cultura românească (1937), Frumusețea poeziei homerice (1938), Tragicul la Sofocles (1939), Drama istorică la Sofocle și Euripide (1970). M. face
MARMELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288042_a_289371]
-
adevărați apostoli, angajați în lupta de culturalizare a neamului. S-a aplecat cu minuțiozitate, grație pregătirii sale de elenist și latinist, asupra clasicismului greco-roman și a legăturilor sale cu literatura română, într-o serie de lucrări: Sofocles (I-II, 1920-1925), Clasicismul greco-roman și cultura românească (1937), Frumusețea poeziei homerice (1938), Tragicul la Sofocles (1939), Drama istorică la Sofocle și Euripide (1970). M. face istorie literară aplicată prin intermediul unor excursuri numite „cercetări cronologice”, referitoare la opere depărtate în timp. Ca folclorist, s-
MARMELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288042_a_289371]
-
românilor (1915). SCRIERI: Figuri istorice românești în cântecul poporal român, București, 1915; Pe drumul idealului, Cernăuți, 1919; Sofocles, I-II, Cernăuți, 1920-1925; Eroului de la Cireșoaia: Ion Grămadă, Cernăuți, 1936; Un sfert de veac de la moartea lui Petre Liciu, Cernăuți, 1937; Clasicismul greco-roman și cultura românească, Cernăuți, 1937; Frumusețea poeziei homerice, Cernăuți, 1938; Tragicul la Sofocles, Cernăuți, 1939; Aspecte din viața culturală a Bucovinei, București, 1941; Bucovina în cultura neamului, București, 1944; Drama istorică la Sofocle și Euripide, București, 1970. Traduceri: Horațiu
MARMELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288042_a_289371]
-
rămâne în manuscris. În lucrarea sa de referință, Figuri din Antichitatea clasică (I-II, 1929-1930), ca și în postuma Străini vestiți în luptele din Roma veche (1982), M. reconstituie portretele unor personalități ale lumii greco-latine pentru a contribui la promovarea clasicismului în România și familiarizarea marelui public cu universul Antichității. Bun cunoscător al epocii evocate, înzestrat cu intuiție istorică, cercetătorul preferă să confere un colorit viu expunerii, să întrebuințeze resursele fanteziei, nu să redacteze monografii erudite și aride, încărcate de aparat
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
și relevă un bovarism clasicizant, care pornește de la o ironică relativizare a criteriilor. E o carte interesantă prin atmosferă, unde autorul discută metodele critice ale confraților, arătându-se mult prea îngăduitor cu unii și necruțător cu alții. Opțiunea pentru valorile clasicismului și ale filosofiei se afirmă în Orfeu, bucuria cunoașterii (1976), un elogiu dedicat Eladei, pusă sub semnul unui Orfeu univoc, un Orfeu ce refuză vanitatea gândirii. Prozatorul revine, acompaniat de eseist și de psiholog, în Popas în Afrodisia (1978), carte
MAXIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
îngr. și postfață Vasile Vetișanu, București, 1976, 5-174; L. Volovici, Apariția scriitorului în cultura românească, Iași, 1976, passim; Al. Bistrițeanu, Teorie și inspirație foclorică la predecesorii lui V. Alecsandri, București, 1977, 154-193; Dicț. lit. 1900, 432-437; I. Rotaru, Forme ale clasicismului în poezia românească până la Vasile Alecsandri, București, 1979, 196-213, 275-278, 414-420; I. Heliade-Rădulescu interpretat de..., îngr. și introd. Paul Cornea, București, 1980; Simion, Dimineața, 62-109; Petrescu, Configurații, 112-131; Piru, Ist. lit., 53-59; Antoaneta Macovei, Meditația lirică românească. 1800-1850, Iași, 1982
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
asupra specificului literaturii germane. SCRIERI: Aliterațiunea în poezia germană, București, 1935; Minne und Liebe. Ein Beitrag zur Begriffsdeutung und Terminologie des Minnesangs, Stuttgart-Berlin, 1940; Istoria literaturii germane în Evul Mediu (de la începuturi până la anul 1300), București, 1946; Istoria literaturii germane. Clasicismul (1748-1832), București, 1948; Istoria literaturii germane. Cultura și literatura epocii cavalerești-curtenești (1150-1300), București, 1948; Istoria literaturii germane. Epoci și personalități, București, 1948; Istoria literaturii germane, București, 1968; Walhalla și Thule. Mituri și legende vechi germanice, I-II, București, 1977. Traduceri
ISBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287624_a_288953]
-
Paul Cornea și Edgar Papu, În dezbatere: barocul literar românesc, MS, 1983, 3; St. Melancu, Cărți de poezie, ST, 1984, 7; Vasile Sav, „Scrie cum vrei”, TR, 1984, 37; Al. Piru, Literatura română și barocul, FLC, 1984, 40; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, III, București, 1985, 85-86; Manolescu, Istoria, I, 136-137; Tudor Dumitru Savu, Obsedanta exactitate, TR, 1996, 11; Dan Mănucă, Insectarul realismului socialist, CL, 1996, 3; Andrei Grigor, O radiografie alfabetică?, CC
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
portrete, București, 1990 (în colaborare cu Mioara Izverna); Fustel De Coulanges, Cetatea antică, I-II, pref. Radu Florescu, București, 1984 (în colaborare cu Mioara Izverna); Gustave Flaubert, Jurnal de călătorie, București, 1985 (în colaborare cu Mioara Izverna); Vladislav Folkierski, Între clasicism și romantism, București, 1987 (în colaborare cu Mioara Izverna); Gustave Glotz, Cetatea greacă, București, 1990; Frédéric Masson, Napoleon și iubirea, București, 1991 (în colaborare cu Mioara Izverna); Alexis Carrel, Rugăciunea, București, 1996. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, „Arhipelag de noapte”, CNT
IZVERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]