1,628 matches
-
ținu seama de durere și continuă să-și urmărească adversarii. — Și totuși... zise într-o seară Valerius. Stătea pe salteaua de paie și-și privea mâinile, uimit. — Par diferite. Înainte să încep antrenamentul nu erau așa. Parcă ar fi niște clești. Cu mâinile astea, chiar dacă m-ar fi ținut o sută de oameni, aș fi reușit să-l sugrum pe Vitellius. Proculus rămase tăcut; încerca să aprindă lampa. — Cum te simți? îl întrebă în cele din urmă pe Valerius, așezându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ținta predilectă a tridentului rețiarului. Genunchiul și coapsa erau protejate de scut, pe care Valerius îl sprijinise de perete. În timp ce-și așeza ocrea, observă că scutul era îmbrăcat în piele roșie, pe care erau reprezentați cu auriu doi clești ai zeului făurar Vulcanus, unul în partea de sus și celălalt în partea de jos, simetrici și verticali, cu gurile îndreptate una spre alta, înfășurate în ramuri verzi de laur. Flamma își punea pe brațul stâng manșonul din bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
are sub control și flota... L-ar putea ataca pe Vitellius pe mare, la Brundisium, la Tarentum și chiar în Calabria și Lucania. Numai atunci vom putea să intrăm în Italia și să-l strângem pe Vitellius ca într-un clește. Suntem cu toții de acord? Se întoarse spre Antonius, care era în centrul atenției, deoarece până atunci nu spusese nimic. — Suntem cu toții de acord să amânăm intervenția noastră în Italia? Îl privi sfidător pe legat. Antonius continua să tacă. Deodată, înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
surpriză mai mare ca în cazul ăsta. Deoarece învățasem lecția din seara trecută, am procedat exact cum trebuia în cazul unui viol: m-am lăsat peste ea și i-am despărțit picioarele cu propriul meu picior, într-o răsucire de clește. Și a mers. Grozav, mi-am spus eu. Pot să fac din ea ce vreau. De necrezut. Tot ce mai trebuia acum era să mi se scoale... Selina și-a strecurat mâna liberă pe lângă mine, înfingându-și-o apoi în părul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
felul ăsta. Ți-ai dori să faci altceva. Ai da drumul la televizor sau ai da o fugă până jos la Butchers’s Arms. Noaptea e problema. A mai durat șapte ore, timp în care am folosit multe scalpele și clești și galoane de apă fiartă, în cele din urmă să reușim să moșim adevărul. Lumina a răzbătut la suprafață. Am avut parte de vorbărie urâtă și mincinoasă pe săturate. Au fost și pedepse. Nu am lovit-o. Când dai într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Treia suferă procesul de prelucrare prin intermediul unui procesor delicat - pampasul vitelor, adâncurile mării vi, orizonturile de cartofi și legume, la care se adaugă benzile transportoare ale Wally-urilor și Blastburger-urilor, căzi de ingrediente și coloranți, plus țigări, paie, termometre, freze și clești stomatologici, droguri, limbi, degete, tuburi digestive. E posibil ca gura, sărmana gură, gura omenească să fie tratată în felul acesta? Poate că tocmai de aceea, după toate astea, după constanta derulare a pigmenților, țesuturilor și impacturilor, sula unui bărbat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Am simțit că-mi arde fața - și a fost cealaltă luptă, lupta pentru aer, care mi-a arătat ce am de făcut. Mai aveam încă în gură, strâmbă, dar aprinsă, țigara pe care o țineam în dinți ca într-un clește. Mi-am întors fața brăzdată până la limita dincolo de care nu se mai poate mișca. Era cât se poate de aproape de mine și puterea mă părăsea cu un gaz lichefiat. A mers prea departe. Și-a vârât limba în urechea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
țină. Dublu, spuse el și mută. Cel de-al doilea nebun al lui s-a lansat într-un atac care mi-a înghesuit calul într-o regină deja înăbușită de slugile ei paranoice. Era un adevărat coșmar de prindere în clești, de fixare în ace, furci și frigări. Am înghițit niște scotch și am încercat să descopăr căi de ieșire. Erau două, fiecare cu marile ei amenințări - un pion blocat, un culoar deschis care ducea până la turn, care atunci... Taticule, puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
își drese vocea. —Este mort, Shaw? — Da, domnule. Am verificat deja. Nu are puls. — Cine e? am întrebat, deși cred că aveam habar cine. Nu au răspuns imediat. Într-un final, Sebastian spuse, de parcă acele cuvinte îi erau scoase cu cleștele: —Sam, eCharles de Groot. Expresia cu care se uita la mine nu se schimbase; era precaut față de mine, distant, aproape neîncrezător. Acum, că înțelegeam ce se întâmplă eram chiar și mai nervoasă decât atunci când mi-am văzut sculptura folosită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lutos, înalt al unui râu este străpuns câteodată, în adânc, de raci, spre a-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă, căutam astfel de corobăi și, cu mână șovăitoare, crispat de amenințarea cleștilor, scotoceam în adâncul cotlonului, dibuiam până simțeam mușcătura și, cu degetele înțăncușate, scoteam racul din bârlogul lui. Mă cufundam adeseori în mine, scotocind găvane sufletești, ca și cum aș fi căutat să scot de acolo altceva decât ceea ce odinioară pitisem. Țăncușa amintirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
făceau niște raci, m-am pomenit bodogănind. Îți plac racii? s-a prefăcut ea interesată. Și mie. Când eram copilă, mergeam la noi în baltă, la bunici, de fapt, la Vorona, pe lângă Botoșani, și prindeam raci. Îi scoteam așa, de cleștii lor, din bortele lor, pișcau, dar îmi plăcea. Mă cufundam în apă, era un mal lutos cu cotloane de raci și-i scoteam de acolo. Mâncam și eu, mai demult. Cu o scordolea după tot dichisul... — Așa, da, văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adevărat decât întreaga ta viață. Am intrat la „Capșa“ și am săvârșit ritualul ceaiului. Dom’ Argint încă mai servea. Abia se mai mișca, încins cu fața aceea de masă scrobită, aducând încet, ca pe trofee bine păzite, ceainicul, zaharnița, ceștile, cleștii pentru zahăr, oul acela argintat pentru esență și toate celelalte ale unui ceai cu dichis. Se chinuia bietul om să mai păstreze ceva din vechile ritualuri ale anilor de demult, bucurându-se când niște tinerei ca noi chiar îl luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le aruncă iarăși în mine, lăsându-mă doar să le urmăresc irizările pale în scrânciobul dusului meu de gând. Un fel de raci, cuvintele mele, scoase de un prunc neștiutor din cotloanele lor ascunse, nepăsător la mușcătura lor, nepăsător la cleștii lor, care pătrund adânc în carnea degetului care scrie, sângerându-l, așa cum sufletul nu mai poate de mult face. Scrii și doare doar degetul mușcat de cuvinte... Urmăream, idiotizat, jocul fetișcanei cu mingiuca ei de cârpe. Simțeam cum acel du-te-vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
minte că Miquel Moliner fusese cel care pusese la cale toată povestea. Nimănui, cu excepția lui Jorge Aldaya, care, după două săptămîni, s-a dus să-l vadă. Acum nu mai emana teama și Îngrijorarea care Îl strînseseră ca Într-un clește În zilele din urmă. Acela era un alt Jorge Aldaya, adult și lipsit de inocența de odinioară. Orice s-ar fi ascuns În spatele mîniei lui don Ricardo, Jorge aflase. Motivul vizitei era succint: i-a spus că știa că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de lacrimi și figura i se descompuse Încetul cu Încetul. CÎnd se Întoarse și trase un foc spre mantia de beznă care Îl Învăluia, două labe din piele tăbăcită, fără contur și fără relief, Îi prinseseră gîtul ca Într-un clește. Erau mîinile lui Julián Carax, crescute din flăcări. Carax mă Împinse la o parte și Îl strivi pe Fumero de perete. Inspectorul Înșfăcă revolverul și Încercă să-l plaseze sub bărbia lui Julián. Înainte să poată apăsa pe trăgaci, Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
strident, posedând, În același timp, pe labii și pe sfârcuri dinți. La fiecare mișcare a mâinilor chirurgilor, femeile Își dădeau ochii peste cap, scrâșnind puternic din măsele. Noimann se pregătea tocmai să-și scoată din geanta diplomat dăltițele, burghiele și cleștii de stomatolog când un medic ciung, ras În cap, se apropie de el, rugându-l să se așeze pe un scaun. Ginecologul era tot numai mușchi, tot numai fibră. Pe gâtul său puternic, contorsionat, se rotea o față pătrățoasă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de noapte făcu un ocol deasupra mesei Încărcate cu tot felul de platouri. Sosia lui Satanovski, abandonând sulul de feșe pe podea, Își agita mâinile În aer. Din ciotul său țâșni o tijă prevăzută la capăt cu un fel de clește. Cămașa, prinsă parcă de niște fire nevăzute, se ondula, plutind peste platouri. Noimann gemu și el, eliberându-se de Încă un sul de feșe, ce se rostogoliră până În colțul de miazăzi al Încăperii. Tot atunci cămașa, umflându-și și dezumflându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Nu e nici un fel de sacrilegiu ceea ce vă spun. Ideile mele sunt la fel de sănătoase ca oricare altele. Egoismul Însă trebuie spart de undeva. Binomul acesta bărbat-femeie e ca o cochilie În care nu se află scoica, ci un crab cu clești imenși ce se hrănește din propria sa carne. Teologii și filozofii nu contenesc să vorbească despre familie. Familia Însă e putredă pe dinăuntru. Bărbatul e un clește, femeia alt clește. Cleștii se devoră unul pe altul neîncetat. Când apare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca o cochilie În care nu se află scoica, ci un crab cu clești imenși ce se hrănește din propria sa carne. Teologii și filozofii nu contenesc să vorbească despre familie. Familia Însă e putredă pe dinăuntru. Bărbatul e un clește, femeia alt clește. Cleștii se devoră unul pe altul neîncetat. Când apare un al treilea, deja e prea târziu. Perechea sado-masochistă Îl va chinui ca pe Iisus...” De afară se auzi un croncănit, urmat de un urlet straniu. Mirosind de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În care nu se află scoica, ci un crab cu clești imenși ce se hrănește din propria sa carne. Teologii și filozofii nu contenesc să vorbească despre familie. Familia Însă e putredă pe dinăuntru. Bărbatul e un clește, femeia alt clește. Cleștii se devoră unul pe altul neîncetat. Când apare un al treilea, deja e prea târziu. Perechea sado-masochistă Îl va chinui ca pe Iisus...” De afară se auzi un croncănit, urmat de un urlet straniu. Mirosind de la distanță ceva putred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care nu se află scoica, ci un crab cu clești imenși ce se hrănește din propria sa carne. Teologii și filozofii nu contenesc să vorbească despre familie. Familia Însă e putredă pe dinăuntru. Bărbatul e un clește, femeia alt clește. Cleștii se devoră unul pe altul neîncetat. Când apare un al treilea, deja e prea târziu. Perechea sado-masochistă Îl va chinui ca pe Iisus...” De afară se auzi un croncănit, urmat de un urlet straniu. Mirosind de la distanță ceva putred În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și șoaptă. Și din această unduire se desprindeau tot felul de forme, care ba apăreau, ba se topeau În Întuneric... La mijloc, Într-un punct central („vicios, desigur”, gândea Noimann), având deschise mai multe orificii, se afla Zodia Mathildei, cu cleștii și coada Îmbârligată În alte zodii. Noimann Încercă, Încordându-și voința, să reducă triunghiul la o linie. Linia se pierdea Însă În hău, frângându-se și intersectându-se mereu cu sine Însăși, astfel Încât triunghiul, În loc să se transforme În linie, alcătuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
calului. Roland, mai calm, a văzut aceasta. Cu o mână el para loviturile lui Mandricardo, iar cu cealaltă a săltat căpăstrul peste urechile calului acestuia. Între timp sarazinul trăgea de Roland din răsputeri , dar coapsele paladinului țineau șaua ca un clește. În cele din urmă, opintirile sarazinului au rupt chingile calului lui Roland; șaua a alunecat. Cavalerul, drept în scări,a alunecat cu ea și a ajuns la pământ aproape fără să-și dea sama de cădere. Zgomotul armurii sale la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ridicându-se și coborând odată cu respirația ei ritmică, În armonie cu televizorul care mergea În permanență, ca să am un zgomot de fundal. După Proaspăt căsătoriți am dat peste un maraton Queer Eye. Carson răscolea dulapul unui tip hetero cu niște clești de salată, descriind obiectele ca „Atât de Gap ’87“, și mi-am dat seama că ar fi la fel de oripilat dacă s-ar uita prin dulapul meu - ca femeie, probabil că s-ar fi așteptat să stau ceva mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Așa să ne ajute Dumnezeu! spuseră mai mulți. Ștefan reveni, Înconjurat de Apărători, pe dealul Tutovei. Era alb la față. Dar primejdia cea mare trecuse. Ceața Începea să se ridice și câteva raze firave de soare se iviră deasupra Învălmășelii. Cleștele otoman se strângea Încet În jurul moldovenilor. Răzeșii se retrăgeau Încet, cu pierderi grele. Un grup de călăreți plini de sânge și de noroi sosiră În fața domnitorului, purtând o targă pe care zăcea trupul fără viață al comisului Toader. Bătrânul Îndeplinise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]