696 matches
-
la tipar. O poveste-acatist, pentru copiii cărora le-au trecut mai mulți ani de pomenire decît vîrsta lor cînd au murit, pentru părinți, nici ei maturi, pentru autori și pentru personaje. Legătura dintre răvășeala din viața unui fiu nedorit și clinii de hîrtie care-și tot schimbă locul, dezorganizînd cu bună știință textul o fac cele două dedicații, pe două romane despărțite de doi ani: "aștern gîndurile mele pe țărîna și ciolanele tale, tată, pentru că astăzi ești orb și mut și
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
pe care prozatorul o acceptă, cu destulă îngăduință, fiindcă e schimbătoare și vie. Narațiunea mizează pe vervă, pe umorul de situație, chiar pe o lectură de identificare. Sînt, pentru noi, nume și întîmplări pe care le recunoaștem ușor, cu un clin d'oeil complice. S-ar putea obiecta, bineînțeles, că Universitatea, cu tot cu politica ei, n-o să fie aceiași la nesfîrșit, că studentele n-o să vrea mereu să plece în Insulele Pacificului, iar profesorii o să devină mai responsabili. Tot ce se poate
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
ar fi tocmai ,asemănarea asta senzațională": ,o glumă nu întrutotul nevinovată a naturii - care se preface că-ți dăruiește un frățior, iar acesta se dovedește a fi în cele din urmă un străin cu care nu ai nimic, nici în clin nici în mânecă - anume ca să-ți arate încă o dată, cu toate că a avut prilejul să-ți demonstreze același lucru și alte dăți (să ne amintim doar iubirile neîmpărtășite ale ofițerului nostru!) cât de singuri și nepereche suntem de fapt, cu toate
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
nu este neapărat forțată: determinismul geografic generator de amprentă stilistică pare a fi fost o idee generoasă, aplicabilă în contexte variate. Vibrația ideilor face din Vasile Băncilă un scriitor și totodată un gânditor de anvergură, chiar dacă tonul său, lipsit de clin d'oeuil-ul șugubăț și "superior" din zilele noastre, nu se mai potrivește cu pragmatismul grăbit și lipsit de scrupule în care trăim. Vasile Băncilă este cu siguranță antipatic unor intelectuali de azi din domeniul umanioarelor care privesc tradiția proprie, cu
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
a stat cu mâna-n sus,/ Căci aminte și-a adus/ Că-i e teaca fără spadă:/ În Liow zălog și-a pus/ Spada cea cu steme duble/ Pentr- un pol și două ruble!”. Și regii păcătuiesc uneori... Complice, cu clin d’oeil, amestecând tragedia cu bucătăria, e Actul al cincilea, o adaptare după un poet german, Edwin Bormann, publicată la Sibiu. Chinurile operei dramatice sunt susținute, burghez, de o soție serviabilă: „Matildă, nu-mi aduci cafeaua?”; „Matildă, ce-i cu
Modernitatea lui Coșbuc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4860_a_6185]
-
ca replicile să sune pe deplin veridic și să producă revelația unor tipuri umane recognoscibile (sau măcar credibile) în viața de zi cu zi. Pariul este, din perspectiva autorului, mai riscant decât pare. Orice notă falsă, orice ispită moralizatoare, orice clin d'oeil ostentativ către cititor pot să tulbure iremediabil un echilibru foarte fragil și să transforme porțelanul în țăndări. Din fericire, urechea lui Radu Pavel Gheo funcționează perfect, este setată pe acordul fin, înregistrează cu precizie maximă zgomotele din spațiu
Momente din tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8011_a_9336]
-
amestecă tiparul cît mai sobru, urmărirea unui fir pe care ți-l dă cartea, fie ea narațiune sau ,manual" de teorie, cu porția de ironie de la care, cu toate riscurile, recenzentul anilor '80 nu se dă înapoi. Un final cu clin d'oeil , sau cine știe ce P.S. lăsat în coadă de rîndunică dă măsura unor analize, precum cartea lui Dodds, caracterizată de Mușina, deloc inocente. Din cînd în cînd ,combative", încercînd să nuanțeze dogme mai presus de orice întrebare, altă dată doar
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
și cu Zambaccian care cîntă la vioară. Făceau muzică de camera de dou\ ori pe s\pt\min\, bunica mea la pian, și alți doi la viol\ și violoncel. În 1912, înființase, la Constantă, revista literar\ "România Mare" (nici în clin nici în mînecă cu foaia patriotarda de astăzi), anticipînd și militînd pentru realizarea visului tuturor românilor. Autor dramatic și actor, jucase într-o piesă a lui Caragiale, în prezența autorului, care l-a bătut prietenește pe umăr în semn de
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
specială. Uzual ele sunt un cadou făcut cuiva drag, sau semnul că în momentul în care a fost scrisă poezia autorul s-a gîndit la cineva anume. La Petre Stoica dedicațiile au o cu totul altă valoare. Ele sînt un clin d'oeil, cheie de lectură sau un mod de a intra în dialog cu opera celui în cauză. Aproape fiecare poem dedicat intră în rezonanță cu opera autorului căruia îi este dedicat. Lui Miodrag Bulatoviș îi este dedicat poemul Cocoșul
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
ar necesita un spațiu de câteva ori mai întins decât cel al unei cronici. Și, ca orice astfel de demers detectivistic, și-ar vădi, în cele din urmă, slăbiciunea. Cine mai stă să decripteze, în subteranele acestui galimatias eterat, un clin d’oeil către Moartea lui Ivan Ilici, cel care, aflat pe ultimul prag, pronunța iată-mă pe post de iartă-mă, convins că, totuși, se va face înțeles de cine trebuie: „abia aștept ziua când concetățenii mei/ vor spune creiol
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
ascuns, a vocației de prozator. Mulți pun faptul pe seama umorilor personale, avându-și poate dreptatea lor, dar omițând să chestioneze, măcar en passant, exclusivismul metodologic. Cum de țâfna lui Agopian rămâne apatică în situația cărților care nu au nici în clin, nici în mânecă cu un raționament de tip istoric ? Mă îndoiesc că, bunăoară, complicata lui mecanică demolatoare nu s-ar lăsa pusă în funcțiune de, să zicem, un demers urgent sincronic de tip structuralist. De aceea, alianța de tradiție, începând
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
să îi confere cititorului certitudinea, reconfortantă moral, că se află, totuși, în fața unui produs de ficțiune. Cartea lui Cezar Paul-Bădescu, Luminița, mon amour este un bulversant document de existență, dar, ca roman, un eșec. Construcția este previzibilă, lipsită de subtilitate, clin d'oeil-urile autorului sunt banale, iar stilul foarte direct este mai degrabă un loc comun în literatura celei mai tinere generații. Zdravăn ancorat în realitate, romanul poate stârni interesul prin povestea propriu-zisă (cu siguranță, mulți o vor percepe ca pe
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
este gata să scape de cel/ viclean. De durerile trecute. Încuie ușa la camera lui, care nu mai este acolo unde era.” Ambiguități peste ambiguități. Subtilități peste subtilități. Nu le mai consemnez pe toate, sar în ochi.) Suntem în plin clin d’oeil și începem să înțelegem mecanica diversiunii: „Încălzește o lingură de otravă.” O va lua sau nu? Scrie Liviu Ioan Stoiciu, de data aceasta fără să mai mențină suspansul preț de un vers: „O va lua de la capăt.” (p.
Vârstele poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5954_a_7279]
-
la școală, de mă miram cum de o lasă profii așa, zăngănea... mai și scria... Mă intrigase un ciclu de proze scurte, de poeme în proză, care purtau, toate, ca titlu, o cifră, parcă 15... Titlul nu avea nici în clin nici în mînecă cu textul! Mai tîrziu, cînd a terminat liceul, mi-a dezvăluit secretul, rîzînd spășită: reușea să aibă un orgasm la fix 15 minute?! Se pare că mai curînd și-a vopsit părul în verde, ca Baudelaire, și
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
nici altă f asta, și la Eminescu. La 24 februarie 1882 Eminescu îi scria cu injurii la adresa lui Caragiale ("pelița cea obraznică a acestui nemernic") și îi promitea "i le voi cere eu. Tu nu mai ai a împărți nici în clin, nici în mînecă cu el și după insolența purtării sale din urmă cel mai demn lucru e să nu-l mai primești". Să se fi petrecut episodul amoros cu Iuliu Roșca (vag dramaturg, cu o piesă reprezentată la Naționalul bucureștean
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
familiarizați cu poezia română. Așa cum Arcimboldo construiește din fructe portretele recognoscibile ale unor personaje ale vremii sale, Cristian Bădiliță scrie, din cuvinte și forme poetice intrate de multă vreme în manuale, o poezie a timpului nostru. Parodie și pastișă, etern clin d'oeil spre cititor, Duminica lui Arcimboldo este o incursiune complice în istoria poeziei românești, de la primele creații populare, trecînd prin simbolism și poezia avangardei, pînă la poezia anilor '60 și manierismul specific liricii lui Șerban Foarță. În lirica lui
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
motiv să zîmbească, ceea ce - în limitele genului - nu e puțin lucru. Filmul e o glumă (dar o glumă bună), care amestecă "înaintea erei noastre" cu era efectelor speciale (mecanice și digitale), un joc care cultivă cu grație (postmodernistă?) anacronismul, aluzia, "clin d'oeil"-ul pentru inițiați. De pildă, pe inventatorul unui ascensor avant la lettre din film, un fel de scripete tras de robi, care să-i urce pe Cezar și Cleopatra, îl cheamă... Otis (numele celei mai faimoase companii producătoare
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
la ideile socialismului se explică prin antecedentele spirituale pe care le moștenise de la tatăl său. Grigore Conta a fost un popă atipic: un ateist convins, privind cu mefiență scornelile Bibliei (motiv pentru care în 1878 avea să fie caterisit din clinul bisericesc), și în același timp un răzvrătit social care răbufnea de ură față de arendașii alogeni din Moldova. De starea aceasta de spirit s-a molipsit și fiul, formula interioară a filosofului Vasile Conta putînd fi redusă la trei termeni: ateism
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
șapte sînt eliminate toate referirile la opera scriitorilor români emigrați în Occident, dar și la scriitorii români din Basarabia. Situația se schimbă de o manieră spectaculoasă începînd cu anul 1963. Cenzorul romanului Întoarcerea din război de Radu Teodoru face un clin d’oeil spre superiorii săi cînd relatează un episod din carte în care consilierul Avram Goldenberg de la Ministerul Justiției vine în localitatea Prislop pentru a interveni în favoarea chiaburilor și a negustorilor implicați într-o acțiune de sabotaj economic. Tot Goldenberg
Foiletoniști de partid și de stat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13055_a_14380]
-
îl auzi expunându-și ideile, zici că profesia lui e de causeur profesionist, nu de regizor. E un îndrăgostit de jocuri de cuvinte, de paradoxuri și utilizează un vocabular de roman. Pe de altă parte, nu le are nici în clin, nici în mânecă, s-o spunem cinstit, cu corectitudinea politică. Încă e de părere că "germanii sunt X", "englezii sunt Y", mentalitate pentru care în Occidentul de azi ar fi lapidat una, două. În plus, e eurocentric până la Dumnezeu și
Regizorul- vedetă de la "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11391_a_12716]
-
unui copil de 5-10 ani nu este un experiment aflat la ăndemăna oricui, iar reușita lui Cezar Paul-Bădescu este, ăn acest sens, incontestabilă. Că așa stau lucrurile o probează parantezele explicative care sparg, din loc ăn loc, blocurile narative, adevărate clin d'oeil-uri ale autorului. La un moment dat, personajul adolescent ajunsese ăn faza ăn care ăși orna discursul cu tot felul de neologisme savante scoase din dicționar. Imediat apare și paranteza care pune lucrurile la punct din perspectiva scriitorului de
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
renunț la Andra și la moartea europeană/ rămîn o statuetă indigenă/ să expun părțile corporale/ scrijelite cu sîngerări" (p. 56). Destul de excentrică în peisajul liric actual, poezia Andrei Rotaru din volumul Într-un pat sub cearșaful alb este un subtil clin d'oeil, o invitație la un dialog cultural, adesea implicit, un spațiu de meditație care se cere completat cu imaginația, cunoștințele, sensibilitatea și, nu în ultimul rînd, inteligența potențialului cititor. Întrebarea care rămîne după ultima filă a acestui insolit volum
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
ceva mai târziu, după ce m-am dezmeticit din duhoarea care s-a risipit, treptat, pe uși, la următoarele stații. Deja e vorba de o tagmă, mi-am spus. O tagmă care nu are și nu va avea niciodată nici în clin, nici în mânecă, în mod evident, cu limba și literatura română. Între timp în autobuz urcă studenții. Vorbesc și ei mult, dar nu atât de tare ca elevii. Nici ei nu poartă cărți. Nu vorbesc despre cărți. Vorbesc despre petreceri
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
o ocazie foarte potrivită ca să examinezi derbedeul din tine. Nu poți nici să tragi un pârț în locul ăsta fără ca gestul tău să aibă parte de o interpretare hilară, m-am gândit dezgustată. Josephine nu avea dreptate. N-aveam nici în clin, nici în mânecă cu derbedeii, nu eram deloc așa cum credea ea. Spre marea mea ușurare, în după-amiaza aia, lumina reflectorului a căzut din nou asupra lui Neil. Și nu s-a pomenit nici un cuvânt de chestionarul meu. Josephine a decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pânză, pipăind cusătura de vinilin care brăzda triunghiul, pornind din vârf. Acesta stătea între noi ca o relicvă sfântă, ca un fragment de mână sau tibie. Pentru Vaughan, bucata aceea de piele, la fel de minunată și de vie ca petele de pe clinul unui giulgiu, conținea toate puterile speciale magice și vindecătoare ale unui martir modern al superautostrăzilor. Acei prețioși centimetri pătrați stătuseră lipiți de vulva femeii muribunde, fuseseră pătați de sângele scurs din orificiul ei genital rănit. L-am așteptat la intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]