799 matches
-
a fi onorat și cedează în momentul când împăratul Hsien Feng încearcă să facă o glumă nevinovată: — Te cheamă Tseng Tăietorul de Capete? Tseng Kuo-fan se dă cu fruntea de pământ și tremură violent. Încerc să nu chicotesc când aud clinchetul bijuteriilor lui Tseng. Împăratul e fascinat: — De ce nu-mi răspunzi la întrebare? Ar trebui să fiu pedepsit și să mor de zece mii de ori înainte de a murdări urechile Majestății Voastre cu acest nume, răspunde omul. — Nu, nu m-am supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meri bătrîni, cu vișini și cu nuci. Pătrunserăm în bibliotecă. Între mobilele de coloarea foilor de ceapă trona, îmbrăcat în piele, un fotoliu ponosit. Mirosea a gutui. În ușă se topi un capot și, în aceeași clipă, de dincolo răsună clinchet de ceșcuțe. Un glas plăcut îl anunța pe Alecu să poftim în salonaș. Protocolar, pictorul mă invită prin deschizătura ușii. Încă nu depusesem pe tabla ceșcuța de cafea cînd, preschimbată în rochie, stăpîna casei apăru cu părul strîns în batic
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Din bot i se prelingeau bale tulburi care se Încurcau și atârnau În barba ciufulită. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se târâia prin țărână În urma carului. Pămătuful din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de cădelniță la fiecare hop. Coada lăsa În pulbere o dâră tremurată pe care oamenii o priveau cu teamă și cu scârbă. Pe obraji sângele li se Închegase, se scorojise și se făcuse stacojiu. Deasupra lor, cerul era tot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apeluri se făceau ca să se numere răniții, morții și dispăruții În luptele de peste zi - când telefonul comandantului Începu să țârâie. Soldații puțini și plictisiți abia Își târau bocancii prăfuiți, cu cataramele descheiate, atârnând aiurea și care scoteau la fiecare pas clinchete de pinteni. Atunci a aflat, mut și cu noduri În gât, soldatul Cătănuță că acel inginer, pe care el nu-l cunoscuse, dar despre care auzise povestindu-se cu spaimă, fusese Împușcat. Comandantul Îi strânsese În careu și le citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oamenilor: coama și coada erau atât de pline de ciulini, că păreau niște bucăți dintr-un lemn răsucit, plin de noduri și drăcos; pe piele - nețesălată de cine știe când - crescuseră smocuri ciufulite de păr care scoteau, la fiecare tremur, clinchete de zurgălăi de la țurțurii de nămol Întărit; copitele - netăiate și nepotcovite - se lățiseră și păreau patru bucăți de iască umflate anapoda pe putreziciunea câte unui trunchi mort de copac; când, peste câteva zile, aveau să-l omoare cu furcile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am ajuns la izvor, bătrânul mi-a arătat iarba coaptă, numai bună să te așezi pe ea.. --Uite aici e cel mai potrivit loc unde te poți aciua să citești în tihnă. La masă ai să mergi când îi auzi clinchet de clopoțel. Îți spun toate acestea fiindcă eu am să lipsesc o vreme... Sunt chemat la Înalt Prea Sfântul. Să dea bunul Dumnezeu să ajungem a ne vedea cu bine, dragule. L-am condus pe bătrân până la poarta mănăstirii, unde
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Și... atât. Mi-am strunit cât am putut gândurile și am pornit din nou pe căile necunoscute ale veacurilor ce au trecut peste Iași. Când soarele s-a oprit în crucea cerului, să-și tragă sufletul, a răzbătut până la mine clinchet de argint... M-am ridicat și, după ce am pus cărțile în ordine, am plecat spre chilie, cu nenumărate întebări în minte... Cea mai stăruitoare era cea privitoare la ființa care mă aștepta cu masa întinsă... Îmi imaginam că voi fi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cărți și am plecat pe malul iazului. Mi-am adunat cu greu gândurile și am citit până am simțit că soarele s-a oprit să mă întrebe dacă nu-i vremea să mă opresc, moment în care s-a auzit clinchet de clopoțel. În scurtă vreme, am ajuns la chilioara mea. O tocăniță de ciuperci aburindă, alături de felii de pâine pufoasă și ulciorul cu vin, mă așteptau cuminți pe măsuță... Totul ca în poveștile cu zâne bune... Când am plecat din
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
s-a strâns inima fiindcă, preț de o secundă, nu mi-a venit să cred că totul se terminase între noi. —Tu ești măritată? am izbutit s-o întreb. —O, Doamne, da! a răspuns ea cu o voce ca un clinchet de clopoțel, dându-și ochii peste cap în semn de mare suferință. Mi-am dat seama că nu o interesam câtuși de puțin. Deschisese discuția doar ca să ajungă la problemele ei. —Pedeapsă pentru păcatele mele! a spus ea aruncându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
agrafă pe lavoar sau xilofonul papucilor cu toc, ciocănind mozaicul. Vreun sunet care să aparțină distinct imaterialei făpturi? Nicidecum! Doar pașii sfioși ai lunganului pensionar, foșnetul prosoapelor pe care le schimba, bombănelile, peria și pieptănul și pensonul de bărbierit și clinchetul lamei căzând pe oglindă. Ceea ce nu însemna că nu era și consoarta alături sau fusese sau avea să fie. Doamna își comunica existența în mod cu totul neconvențional. Dominic o intercepta în fâșâitul lung al perdelelor, în bâzâitul unei muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i camera ta. Lumea ta. — Da. Mă Îmbujorez ușor, deșurubându-mi glossul de buze. E un pic cam dezordine... — E foarte drăguță. Foarte primitoare. Îl văd cum se uită la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la peștișorii cu clinchet atârnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un colț al acesteia și la fusta cea nouă care stă atârnată de ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e sufletul companiei ! spune Kerry, cu un chicotit răutăcios. Nu știați ? — Emma ! Cyril se apropie de pătura de picnic. Deci până la urmă a venit și familia ta ! Și costumați, pe deasupra. Foarte frumos ! Zâmbește radios, și pălăria de bufon scoate ușoare clinchete, În adierea vântului. Să nu uitați, vă rog, să vă luați și bilete la loterie... — Ne luăm, cum să nu, spune mama. Și ne Întrebam.. Îi zâmbește. Nu-i puteți da Emmei liber măcar o jumătate de oră, să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nimic bun. Pentru tren a trebuit tot Ilie să-mi dea banii. Dădusem un ultim tur pe la crâșma lui Ali, numai ca să mă-ntristez. Tanger, care părea să aibă multe să-mi spună, amuțise ostentativ la intrarea Francezului, anunțată de clinchetul clopoțelului de deasupra ușii, care-l anunța pe fiecare nou-venit. Toți clienții obișnuiți parcă amuțiseră cu nasul în scrumierele pline de mucuri de țigări stinse cu bere. Francezul s-a postat la o masă privilegiată, în lumină, țeapăn ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
acasă, așa că mă hotărăsc să intru puțin vizavi, la Gifts and Goodies. Este unul din magazinele care a luat rame de la Suzie și mai intru câteodată când sunt prin zonă, ca să văd dacă se cumpără. Împing ușa, se aude un clinchet de clopoțel, și zâmbesc vânzătoarei, care ridică privirea. E un magazin așa drăguț. E primitor și parfumat, și e plin de lucruri fabuloase, cum ar fi niște rasteluri de sârmă cromată și niște suporturi pentru pahare din sticlă gravată. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aspirine, precum și o jumètate de franzelè pe care a adus-o din bucètèria din spate, întrebându-se cu mirare, Cum vine asta oare!? Tânèrul de atunci e neschimbat ca si cum totul s-ar fi petrecut ieri! Urc încet scèrile farmaciei, recunosc clinchetul clopoțelului de la ușè, apoi, dupè câteva secunde de așteptare, din spatele rafturilor se ivește o doamnè mai în vîrstè, cu pèrul impecabil aranjat, poartè ochelari de vedere și mè privește cu severitate, profesional, Cu ce vè pot fi de folos?! Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Vè rog sè mè iertați, doamnè! dând sè mè întorc și sè pèrèsesc farmacia, Probabil cè era nora mea de serviciu, o aud rostind din spatele tejghelei, Probabil! Vè rog sè mè iertați! pun mâna pe clanțè și fècând sè sune clinchetul de clopoței de la intrare, constat cè sunè diferit la ieșire fațè de cum se aude când intri de afarè, ajuns în stradè mè abțin cu greu că sè mai intru o datè și sè verific valabilitatea raționamentului meu, dar nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
al fiecăruia. Pentru potârnichi, Marioritza, Stimo și Grigore-Feirat. Pentru fazani, Manuc, Mariam și Dimitrie Moruzi. Nicolae și toți ceilalți abia așteptau le vol du lièvre. Preotul înălță spre cer crucea și, în liniștea dimineții, rugăciunea lui fu acompaniată doar de clinchetul zurgălăilor prinși la piciorușele șoimilor. Încheie stropind cu agheasmă spre cer, spre pământ, spre începutul și mântuirea omului. Atunci Nicolae ridică olifantul. Scolioza lui era mai puțin vizibilă sub mantia roșie. Arăta ca un chipeș cavaler într-un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
clădire aproape ruinată. Așteptau, în speranța că va ieși cineva să-i întâmpine. Nu apăru nici măcar o slugă. Babic luă caii și îi priponi de craca unui copac din apropiere, apoi trase de mânerul care atârna lângă ușa de la intrare. Clinchetul strident al clopoțelului trezi câteva șoapte undeva, în spatele ușii. Peste câteva minute se auzi o cheie răsucită în broască și, în cadrul ușii deschise, le zâmbi însuși D’Autrey. În picioarele goale, îmbrăcat doar cu un fel de pijama din mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
când a năboit viitura de la ruptura călugărilor - dar care? La Curchi, la mănăstire, au cinci iazuri, patru unu-n altul, al cincilea mai la o parte, pe alt pârâu. Lipa-lipa, lipa-lipa, picioare goale prin glodul drumului; zăngănit de căldări goale, clinchetul câte unei unelte de fier ciocnită de alt fier. Chicote. Și glasul poruncitor al lui Moș Iacob, premarele comunei: - Toată lumea merge cu mine, la astupat, la Curchi! Cine nu vine amenda-l mănâncă! - Ghini, Moșâiacob, ie-o mătale-nainte ș’ te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
erau multe oglinzi și sticle pe rafturi și sumedenie de zgomote care te zăpăceau. Intrai înăuntru și strigai: „Un cappuccino per favore, Sandro”. Proprietarii de bar se numesc de regulă Sandro. Atunci se pornea să lucreze mașina de cafea, auzeai clinchetul lingurițelor și dintr-o dată te simțeai în largul tău. La sfârșitul zilei, după muncă, în Italia era altfel decât în filmele americane. Te duceai întâi să-l saluți pe Sandro și abia pe urmă spuneai „ciao, amore”. Însă Pietro se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
muri, eu nu mă mai sinchisesc să neg, somnul va șterge oricum toate șoaptele acestea fără sens, deja nici eu nu mai știu dacă să cred ceea ce spune, când mă grăbesc dimineața la mașină, obosită și îngrijorată, mă întâmpină un clinchet limpede de clopoței, este ca și cum ciurde întregi de oi ar undui pe șosele printre clădiri, apoi o văd pe fiica vecinilor pășind înaintea mea cu coșurile pline, este aceea care fusese în India și are clopoței la glezne, la mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă pun pe plâns, indiferent de locul în care mă aflu. Crede-mă. Am dat din cap și am tăcut. Mi-am mai comandat un whisky și am mâncat niște fistic. Undeva, în spate, dincolo de vasul pentru pregătirea cocteilului, de clinchetul paharelor și de zgomotul cuburilor de gheață, Sarah Vaughan cânta un vechi cântec de dragoste. — Relațiile dintre noi s-au stricat de la incidentul cu tamponul. — Incidentul cu tamponul? — Cam acum vreo lună eram la un pahar cu niște prieteni de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe flanc, Vieme o șterge englezește, cu coș cu tot, refugiindu-se înțelept între Avocat și Poet, care se baricadaseră, fiecare, dinapoia câte unui scaun. Șobo avansează preferențial către Dănuț, chitind un punct nevralgic, neacoperit, cu lama ridicată. Cling-clang! Un clinchet...! Șișul mortal cade pe sol, iar atacatorul se frânge și el de șale și se prăbușește ca pietroiul, pe rotule, străbătut de spasme! În spatele său, baba cea hoțoaică și huiduită toacă din buze repede-repede, boscorodind numai ea știe ce. De sub
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
totul aparte se iscă și porni să străbată culoarele pustii. Numai membranele timpanelor artificiale îl interceptară și-l recunoscură. Era un zgomot care de multă vreme nu mai fusese auzit pe Nostromo. Semnaliza o intruziune neobișnuită. În acest mănunchi de clinchete și străluciri, univers logic de procese ce conversează și-și răspund, se găsea o sală specială. Înăuntrul acestui habitaclu de metal lucios se odihneau șapte coconi de plastic alb ca zăpada. Țipătul unei sirene umplu acest spațiu, urmat imediat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mobil, iar dacă înainte cele două semnale erau suprapuse, înseamnă că... Un braț cu gheare se ridică înapoia lui, spre gleznă. Celălalt semnal era monstrul. La doi pași de sas, Ripley aștepta, singură, momentul confruntării cu creatura. Auzi un vag clinchet îndepărtat. Își zise că-și închipuise numai. Apoi zgomotul se repetă, răsunând, urmat de un ecou puternic. Parcă venea din măruntaiele navei, din străfundul țevii. Degetele îi fremătară și se chirciră cu disperare pe patul armei. Loviturile surde se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]