833 matches
-
Smaranda, curtenitor ca un flăcău tomnatic la pețit: Vă urez poftă bună și seară plăcută în continuare. Orchestra se oprește pentru o scurtă pauză. Liniștea relaxată face loc foșnetului fin al unor rochii sau a câtorva râsete reținute, punctate de clinchetului cristalin al paharelor. Chelnerului revine împingând o măsuță cu rotile. Pune pe masă un coș de pâine cu chifle crocante, servește vinul și după ce învelește într-un șervet alb recipientul metalic pentru cuburile de gheață, dispare la fel de silențios precum venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bărbătesc, accentuează paloarea nopții nedormite de pe chipul Smarandei. Pe fața de masă albă, ajurată, bucătăreasa aranjase lângă serviciul de ceai, un coșuleț cu fursecuri și un altul cu chifle calde. Aroma dulce-acrișoară a lichidului fierbinte inundă încăperea. Mănâncă tăcuți, doar clinchetul lingurițelor și zgomotul ceștilor în farfurii tulbură liniștea. Se privesc fără a spune nimic în timp ce mâinile își continuă automat mișcările. Chiar dacă obosite, fețele lor arată împăcate și mulțumite. În plină domnie a zeului Marte reușiseră să fure un dram de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
invitaților după căldura teribilă de peste zi, ea aduce bucurie frunților îmbrobonate. Odată cu timidul firicel de vânt, imensa grădină multicoloră în mijlocul căreia se celebrează căsătoria furișează spre cei de față miresme aproape imperceptibile de încântătoare parfumuri. Undeva, în depărtare, se aude clinchetul cristalin al unor râsete de copii. Sub îndemnul preotului, mirele se apleacă sub Sfânta Evanghelie: "Mărit să fii mire ca Avraam, binecuvântat să fii ca Isaac, să te înmulțești ca Iacov, umblând în pace și lucrând în dreptate poruncile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
am ajuns la fundul sacului de mult. Dar pentru asta nu ar fi trebuit chemat sublocotenentul Popa? Mda...Ei, nu are rost să ne mai batem capul. Oricum vom afla când ajungem. De undeva, din întuneric, se aude un slab clinchet metalic, dar pentru nervii lor întinși bubuie ca o lovitură de tun în liniștea sectorului. Imediat, amândoi se lasă la pământ. Crudă, luna dispare în dosul unui nor și bezna învăluie și mai stâns în jurul lor. Cu toate simțurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încât dublase paza din proprie inițiativă. Vorbele înfundate, zgomotul armelor și pașii câtorva gărzi suplimentare se auzeau din anticameră. Frank, tot aplecat peste bibliotecă, se lăsă să lunece până la capăt. Raftul înalt și plin cu cărți se închise cu un clinchet. - Îți dai seama ce înseamnă asta? bâigui distrat, scărpinându-se la ceafă și pornind spre birou. Așa ceva ... așa ceva nu s-a mai pomenit. Dintr-o dată, în mintea lui Frank se revărsară toate imaginile lumii de afară din care făceau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
au loc niște crime ciudate. Cum le comentați? - Ce crime, domnule Fritz? După ce că am amabilitatea de a vă acorda un interviu, dumneavoastră veniți cu insinuări? Și încă atât de josnice... Frank se ridică în picioare. În spatele reporterului se auziră niște clinchete. - Domnule Fritz, oamenilor din Whipie nu le plac spionii, știți asta, spuse Frank apăsat. Nici mie nu-mi plac. Judecând după aspect, aș zice că sunteți trimis de Jo. Aș prefera însă o mărturisire din partea dumneavoastră înainte să vă împușc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lumina soarelui, filtrîndu-și azurul printre genele lungi... Ochii ei albaștri... Culoarea cerului pentru un detaliu organic!... Abandonarea extatică a unei femei cu privirile albastre... În locul licăririi ironice, aiurare!... O schimbare în lumea din afară m-a deșteptat din semi-halucinația tulburătoare. Clinchetele zurgălăilor deveniseră mai tari, mai metalice, mai apropiate - mai categorice: intrasem în Humulești. Badea Vasile opri la prima crâșmă ca să-și odihnească, zicea el, caii. Crâșmarul, mic, pipernicit, creț, stătea pe prispă, în vestă, cu picioarele goale în papuci, silabisind
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a se da în spectacol întregii ogrăzi și, fără nici un cuvânt, s-a întors la trăsură. Cu mâna pe mânerul de la portița landaului, a șovăit un moment, apoi s-a urcat repede. Birjarul a închis portița în urma ei și, în clinchet de zurgălăi, Adela s-a dus. De pe canapeaua de dinainte, și-a mai scos capul de câteva ori din landau, cu fluturări de voal - voalul care-mi dezmierdase buzele pe drumul spre Văratic și pe care de atunci nu și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ouăle cu o singură mână și Lefty arată lăsat de izbeliște. ― Dă-mi o două wisky-uri! strigă Milton, etalându-și noul jargon. Alb sec, 1968, fără gheață! Prim-plan cu casa de marcat deschizându-se și Închizându-se cu un clinchet; cu mâinile lui Milton numărând bani; cu Lefty punându-și pălăria și plecând neobservat. Apoi și mai multe ouă: ouă sparte, prăjite, Întoarse În aer, papară; ouă venind În cartoane pe ușa din spate și plecând pe farfurii peste tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gură, etalându-și coloana prelungă a gâtului. Pentru că nu voiam să mă zgâiesc, m-am uitat În altă parte, dar auzeam În continuare zgomotul pe care-l făceau când se Îmbrăcau. Peste șuieratul dușului și plescăitul picioarelor pe gresie, un clinchet ascuțit, subțire, un sunet care semăna cu bătaia În paharele de șampanie Înainte de un discurs. Ce era? N-ați ghicit? La Încheieturile subțiri ale acestor fete, talismanele lor mititele de argint se loveau unele de altele. Era clinchetul unei rachete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gresie, un clinchet ascuțit, subțire, un sunet care semăna cu bătaia În paharele de șampanie Înainte de un discurs. Ce era? N-ați ghicit? La Încheieturile subțiri ale acestor fete, talismanele lor mititele de argint se loveau unele de altele. Era clinchetul unei rachete mici de tenis, care se lovea de niște schiuri mititele, a turnurilor Eiffel miniaturale lovindu-se de balerine de un centimetru jumate, stând pe poante. Era sunetul broscuțelor Tiffany și al balenelor care cântau Împreună; al cățelușilor zornăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În bărbat. Iată-l pe zeul Hermaphroditus! Moment În care săream cu totul În bazin, expunându-mă complet. Toate hublourile se Închideau. Nimeni nu pleca vreodată din cabină În acel moment. Toată lumea Își prelungea șederea În Grădină. Auzeam pe sub apă clinchetul fiselor În aparate. Îmi aminteam de casă, de cum Îmi băgam capul sub apă În cadă și auzeam țiuitul țevilor. Încercam să mă gândesc la astfel de lucruri. Așa reușea totul să pară Îndepărtat. Mă prefăceam că sunt În cadă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
le dădeam târcoale, vor zbura și ele. Încă de pe acum au început a nu mai fi, roase de neant, și mâine poate, din această existență și din această prezență n-am să regăsesc decât ruini, spuză și râsul ca un clinchet al Veveriței. (Cel mai tare) În acest fragment are loc o dublă mișcare poetică: în primul rând, o tentativă de neantizare a realului (înțelegând prin aceasta nu neapărat "vidarea" lui, ci devitalizarea, văduvirea de "duh"), în urma căreia poetul, precum luptătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
În prăvălia de sub mine nu scăpa privirii mele scrutătoare. CÎnd Norman avea o zi extrem de profitabilă și făcea socotelile la mașina de marcat din alte timpuri, cu design baroc, ce se afla pe un postament de lîngă ușă și scotea clinchete la fiecare operațiune, eu băteam din lăbuțe și strigam pe mutește „Bravo, Norm !” Salutări de la marginea lumii. Pembroke Books era un magazin destul de mare - patru Încăperi pline cu cărți, ca să nu mai vorbesc de pivniță - iar Norm Îl cunoștea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe mama, care era prea bolnavă cu inima. Mă hotărâsem să-i aștept, să-mi urmez destinul [...] Am pornit Între cei doi peste plaiul pustiu. Soarele Începuse să scapete. Se auzeau de departe tălăngile oilor care se Întorceau la stână. Clinchetul lor părea o litanie monotonă, o rugăciune veche, din vremea când munții și pădurile erau cetăți de apărare pentru oamenii fugiți din calea prădătorilor.” Ați văzut, stimați cititori, cât de bine a descris Pazi hăituiala, Încheind cu un splendid tablou
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
să plătesc cu durere. Mirosul de sânge devenise și mai puternic, mirosul vieții. Până la urmă profesorul Amorel a smuls acel punct pulsând de viață nouă din mine. Operația era terminată. Un moment de groază, umilință și durere. Auzeam voci amenințătoare, clinchete de metale și vuietul mării. Ca și cum forțe iraționale strigau după recunoștință, arătându-și prezența prin sunet. Doream să mă așez imediat în pat, m-am ridicat, dar am leșinat. Profesorul nu mă putea ridica, întreba îngrozit: - Ce să fac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să încetinească. Cum era normal, își potrivi mersul după al lor. Și, puțin mai târziu, când se opriră în fața unei bariere, nu fu deloc surprins când o mână se întinse pe lângă el și atinse un punct din perete. Urmă un clinchet. După care peretele se puse în mișcare, dovedindu-se a fi o ușă glisantă. În spatele ei era o lumină puternică. Gosseyn n-avu nevoie să fie îndemnat. Imediat ce-l împinseră peste prag, păși înăuntru de bună voie. Și iată-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
lin prima zăpadă, cu fulgi pufoși care pluteau ca niște așchii de marmură într-un ocean albastru. Acoperișurile caselor și rondurile de flori păreau niște pânze de corăbii larg desfășurate. Copitele cailor țăcăneau, automobilele fâșâiau ușor, clopoțeii tramvaielor scoteau un clinchet primăvăratic în liniștea tihnită a orașului. Pe strada pe care mergeam am ajuns din urmă o fată. Nu pentru că aș fi vrut s-o ajung cu tot dinadinsul, ci pentru că mergeam mai repede decât ea. Când am ajuns în dreptul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
grijă de noi! Râzând cu toții, s-au despărțit unii spre casă, Petre, Camelia, Beatrice și Mihai s-au urcat într-o sanie și au pornit spre Zamora. Pentru Beatrice, drumul săniei prin zăpadă, fulgii mari topindu-i-se pe obraji, clinchetul clopoțeilor cailor, era un spectacol netrăit niciodată. Și ceilalți se bucurau de bucuria ei. Au ajuns la castel și din nou exclamații de uimire și bucurie. Castelul, pe fundalul unei păduri de brazi uriași, apărea exact ca în poveste. Brazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fetele. Totul e în ordine, eu cu bolnavii mei de la Policlinică, Alice cu facultatea, se pregătește de examene, învață toată ziua și cea mică e la școală. Liniștit cu familia, dori să audă glasul Anei. Avea o voce ca un clinchet de clopoței și-i făcea bine s-o audă ori de câte ori era plecat. Când era la Liceul Lazăr, la ore, Ana își închidea celularul, îl deschidea în pauze și se sunau reciproc. Sună și-i auzi "clopoțeii": Bună, tată! Bună, fetițo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
se odihnească aici. Sper să-i conving." Fu trezit din visare de sunetul telefonului. Auzi în receptor: Sunt la Cireșica, mănânc o înghețată. Simți cum îi fuge pământul de sub picioare și scăpă telefonul din mână. Auzi o voce, ca un clinchet de clopoței: Tată, sunt Ana. Ce-ai pățit? Nimic. M-am speriat când te-am auzit. Uite așa face omul infarct. Te rog să nu mai mănânci înghețată la Cireșica, știi că ai probleme cu gâtul și pe la Cireșica mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
poésie. Lecture linéaire. Lecture tabulaire (Edition Complexe, Bruxelles, 1977), aparținând faimosului Groupe µ. — Simpatici tipi, zise profesorul Vasile: Dubois, Edeline, Minguet... — Și Klinkenberg, îl completară tinerele-i interlocutoare, în timp ce lingurița lui Vasile avu, în ceașca-n care adăugase zahăr, un clinchet argintiu indescriptibil. — Jean-Marie, adăugă îndată Nora. Atunci, Vasile îi întinse cartea, spunându-i fără ezitare: — Deschide-o la pagina 143, § 5.3. Temps réversible. Citește și tradu-n română, din condescendență, dragă Nora, pentru publicul nefrancofon (cât o mai fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
vorbeai rar, cu pauze mari, ca să nu se vadă cât de greu articulezi cuvintele. La sfârșit, două-trei aplauze ironice, ai dat a lehamite din mână, ai trecut în salonul mic și de acolo ai ieșit în balconaș ; fulguia, se auzea clinchetul săniilor și noaptea avea ceva atât de straniu și de apăsător ! Ai stat până ai înghețat, dar ea nu a venit după tine și nici n-a trimis pe cineva să te cheme ; erai atât de nefericit și de îndrăgostit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
are să se înțeleagă pe deasupra capului lui ? Cine susții c-are să ne vândă ? Cum cine, domnule, nu se știe ? Cum, tocmai Anglia ? Tocmai susținătoarea principiilor ?... Perfidul Albion ! Râsete. O îngrijorare generală, petarde de râsete, picanterii, vești alarmante, râsul gros al domnilor, clinchetul vocilor de doamne și domnișoare, un viitor amenințător, un antren ca niciodată, animație inutilă în jurul ministrului Athanasiu pentru că cercurile guvernamentale au recomandat, mai mult decât oricând, o discreție absolută. Suntem mai sarcastici și mai bănuitori, unii cu alții, decât oricând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu ți se împrăștie orice îndoială despre presupusa lui nelealitate ?... À propos de explozia de la Pulberăria Dudești... începe domnul Ialomițeanu. Iar canaturile ușii se deschid, în sfârșit, și boneta apretată a madamei Ana se ivește deasupra măsuței de servit ceaiul. Clinchetul de argint și porțelan, alunecarea discretă a rotilelor pe covorul gros. Toate capetele se întorc deodată, numai profesorul Mironescu, cu gâtul sprijinit țeapăn de spătarul scaunului, așteaptă ca musa firul să își termine întrebarea, cu o expresie binevoitoare întipărită pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]