2,135 matches
-
fără de credință nu este cu putință a plăcea lui Dumnezeu (Evr. 11, 6). Credința eliberează pururea neamul nostru de tot felul de rătăciri și ne întemeiază pe noi în adevăr, și în noi adevărul din care nimeni nu ne va clinti, chiar dacă ne-ar socoti nebuni, pe noi cei ce prin credința cea adevărată ieșim prin extazul mai presus de înțelegere și mărturisim acest adevăr cu fapta și cuvântul, nelăsându-ne purtați de orice vânt al învățăturii (Efes. 4,14), ci
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
prin care a trecut poporul ales, și face pomenirea celor mai străluciți drepți care și-au mărturisit credința și curajul lor pentru slava lui Dumnezeu. Sunt amintiți cu admirație Avraam, Moise, David, proorocii, femeile curajoase care au fost tari și neclintite în convingerile lor sfinte; unii dintre acei eroi au suferit prigoniri, ba chiar moarte de la păgânii care li se împotriveau. Scopul acelei admirabile evocări a fost întărirea în credință a membrilor comunității creștine, încurajarea ucenicilor lui Hristos, ca și ei
Agenda2005-05-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283345_a_284674]
-
România comunistă. Dimpotrivă, după cum reiese din însemnările pe care și le face aproape zilnic, el observa atent, obsesiv, transformarea țării într-o imensă închisoare. Nimic, nici macar compromisurile făcute de personalități că Mihail Sadoveanu, G. Călinescu sau Camil Petrescu, nu-l clintesc din convingerea că sistemul politic din România trebuie respins radical și insistent. Este chiar de mirare că propagandă comunistă se lovește, în cazul conștiinței lui Nicolae Balotă, de o imunitate absolută. Cand și cum și-a creat un tanar o
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
pleacă de la paradigmă sovietică, introdusă cu forța în țările "lagărului socialist": " Fie că el a fost importat în tropicală Cuba, în dezvoltată și europeană Germanie de Est, în îndepărtatul Vietnam ori în țara noastră, modelul cultural sovietic nu s-a clintit cu o iota de la structura sa inițială, acceptînd, excepțional, doar concesii conjuncturale minime și păstrînd cu îndîrjire esențialul. În România, atît prima generație a ideologilor de obedienta moscovita (Mihai Novicov, Mihai Roller, Nicolae Moraru), cît și a doua generație, de
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
o săptămână înaintea unei dezbateri ținută de PE pe tema decmocrației din Ungaria. Budapesta a fost aspru criticată de la începutul anului din pricina noilor amendamente constituționale, care, spun criticii, subminează statul de drept. În replică, Guvernul de la Budapesta s-a arătat de neclintit, acuzând UE că intervine în chestiuni ce îi depășesc atribuțiile. Executivul a mai argumentat că politicile sale au întărit democrația, nicidecum slăbit-o. Grupul Verzilor reacționează la atacul lui Orban Comentariile lui Viktor Orban au declanșat o reacție înțepătoare din partea
Orban dă de pământ cu Parlamentul European: Eurodeputații urlă unii la alții cu venele umflate by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56467_a_57792]
-
filo-occidentali, și francezii și cine mai vreți ar fi fost de acord cu Cehov pentru că e greu să nu fii de acord cu asta. E tot atât de greu să nu fii de acord că idealurile mic-burgheze sunt searbede, grețoase și de neclintit, că în stepă nu e umbră, iar în pădure este, că oamenii vanitoși sunt vulgari, iar vulgarii sunt vanitoși, că există femei care au o frumusețe de animal de pradă și există doamne plăcute cu cățel, care au un bărbat
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
se scurgă o zeamă scîrboasă, părea că glumea că aș fi fost pasibil de închisoare, dar asta era doar o aparență, vorbea de fapt serios, și aș fi pus pariu și că în afacerile lui era de o probitate de neclintit. Sînt și astfel de bogătași - dar musai în America, patria lui FORD... Devenisem, fără voia mea, un centru de interes al seratei, al partiului, cam zgîrcit la care mă nimerisem. Un bun prieten, grec (tot grecii!) îmi sărise repede în
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
într-o scrisoare publică, citită la "Europa liberă", situația falimentară în care se află țara. Scriitori mai mult sau mai puțin celebri protestează individual sau își trec numele pe diverse liste comune. Nemulțumirea cetățenilor mocnește, dar Nicolae Ceaușescu pare de neclintit. Perestroika și glasnostul îl lasă rece, la congresul al XIV-lea al PCR se joacă încă o dată piesa tristă și absurdă a "succeselor epocale", a "unității de nezdruncinat a poporului în jurul partidului" și a "încrederii depline în bravul și mult
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
Mexico, o imensitate luminată de stele care l-a amețit; o rupere de nori la marginea Denverului, transformînd șoseaua Într-un rîu Învolburat care a luat pe sus mașinile mai mici, aruncîndu-le pe coastele muntelui, dar care nici n-a clintit-o pe OhMy; o gigantică pălărie de cowboy deasupra unei stații de benzină din Texas de unde și-a luat jerky și bere; o lumină care Înmuia totul În jur, În deșert, În zorii zilei. Și autostopista aia, o fată brunețică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
va trebui ,,să scriem în marmură numele celor morți, să nu se uite crimele și să-i pedepsim pe ucigași”, vădindu-se aici scriitorul patriot, adevăratul om al cetății. În ,,Zeița dreptății” condamnă justiția, severa zeiță a dreptății care stă neclintită într-o nepăsare fără margini, ținând deasupra lumii ,,talgerele cumpenei în care cad arginți” - cât realism în cele afirmate!... În ,,Nimic să nu uiți”, afirmă că nimeni altul ca ,,Doinele tale și apele au fost numai lacrimi și jale, numai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
printre ele, scoțând pastile din sticluțe. Patul meu fusese așezat cu grijă lângă fereastră ca să pot să privesc lumea de pe stradă. Numai că nu puteam s-o fac: la geam străjuia o perdea de plasă care era la fel de greu de clintit ca un zid de metal. Nu din punct de vedere fizic, desigur, ci social: în suburbiile Dublinului să îți ridici cu nerușinare perdelele spre a vedea mai bine „lumea de pe stradă“ e o gafă socială gravă, comparabilă cu aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Grrrl. Își dau seama că sunt manipulați? S-a dus totul de râpă. — Dacă vreți pălării, mă plătiți cu zece mii mai mult. Încă zece mii. Să fie douăzeci. Ne-am privit în ochi: o confruntare. Nici una din noi nu s-a clintit, apoi ea a zis: —O să mă gândesc la asta. Am făcut stânga împrejur; banii erau deja ai mei. Mai degrabă mi-aș fi tăiat mâna decât să dau acel telefon. Dar, cât timp nu-i ceream scuze lui Angelo, rușinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cheiul Senei. „Imbecilule, Îmi spuneam, ce anume pretindeai? Să ajungi acolo, să-l găsești pe Agliè, să-l apuci de haină, el s-ar fi scuzat, totul a fost doar un echivoc, iată-l pe prietenul dumitale, nu i-am clintit un fir de păr. Iar acum ei știu că ești și tu aici.“ Era trecut de amiază, În seara aceea trebuia să se petreacă ceva la Conservatoire. Ce trebuia să fac? O luasem pe rue Saint Jacques și din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și derularea frânghiilor frecându-se de lemn În timp ce erau trase afară. Dar era o mișcare slabă, precum zvâcnirea unui licăr pe un glob, când acea ușoară variație de lumină nu face altceva decât să spună că pe Glob nu se clintește nimic. Apoi rumoarea abstractă a unui „Prezentaaați-arm“. Parohul murmurase formulele stropirii cu agheasmă, comandanții se apropiaseră de gropi și fiecare aruncase un pumn de pământ. Și chiar atunci un ordin neașteptat a dezlănțuit o salvă către cer, ta-ta-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de golf, când a realizat că prinsese mânerele în jurul propriilor glezne. A început să tragă de geantă, dar fără nici un rezultat. A ridicat un genunchi și a început să-l scuture. Căruciorul era acum prins, fără putința de a fi clintit, de piciorul lui Hugo. Asta spre amuzamentul mamelor care coborau în grabă scările. — Fir-ar al dracului! a bolborosit Hugo. Sunt un adevărat Mr. Bean al părinților. —Bună, frumosule! Ea. Complet echipată, cu decolteul adânc și machiajul elaborat, în ciuda orei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
incredibilul incident cu prezervativul, Jake mai făcea încă parte din peisaj era o surpriză neplăcută. —Spuneți-i că este un prieten, a repetat el cu încăpățânare. Da, dar care prieten? Vocea nepăsătoare, ușor plângăcioasă avea o nuanță de încăpățînare de neclintit. Hugo era conștient că, dacă ar fi știut cine era, Jake ar fi închis telefonul instantaneu. Gândul la această posibilitate, cu Theo eventual murind pe fundal, l-a adus pe Hugo în pragul unei agitații criminale. Cu un efort supraomenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
salariu care să-i asigure o viață fără griji cu infuzii regulate de capital din partea mamei ei, la diferite ocazii, de Crăciun, Hanuka și Anul Nou chinezesc. Banii erau dreptul ei de când se născuse, dar, adolescentă fiind, luase hotărârea de neclintit de a nu deveni o mondenă care organizează toată ziua petreceri ca mama ei. Aici va trebui să intervin și să-mi exprim propria părere cum că sus-menționata mamă nu era o intrigantă lipsită de scrupule cum o descria fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
banchetul oferit în onoarea sa de către gazde, a declarat: „Suntem născuți dintr-un vechi și răsunător triumf peste veacuri, mărturie vie, indiscutabilă și azi și va fi de-a pururi, Columna lui Traian. De douăzeci de veacuri stăm înfipți și neclintiți în stâncile Carpaților, după cum de două mii de ani stă Traian înfipt și neclintit în stânca Romei. De atâta vreme și nu de mai puțin, privim de pe culmile Carpaților cu încredere și mândrie spre zările îndepărtate, cum tot de atâta timp
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
vechi și răsunător triumf peste veacuri, mărturie vie, indiscutabilă și azi și va fi de-a pururi, Columna lui Traian. De douăzeci de veacuri stăm înfipți și neclintiți în stâncile Carpaților, după cum de două mii de ani stă Traian înfipt și neclintit în stânca Romei. De atâta vreme și nu de mai puțin, privim de pe culmile Carpaților cu încredere și mândrie spre zările îndepărtate, cum tot de atâta timp, Traian privește peste Roma, peste zări îndepărtate, la opera lui. Nici o furtună, nici o
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
cum tot de atâta timp, Traian privește peste Roma, peste zări îndepărtate, la opera lui. Nici o furtună, nici o invazie, nici un cutremur, nici o ocupație păgână, nici o lovitură, oricât de grea, de dureroasă, oricât de nemeritată a fost ea, nu l-a clintit pe Traian de pe Columna pe care l-a așezat opera lui. Nimic și nimeni nu a putut să clintească pe Români din Dacia Traiană. Nimic și nimeni nu ne va putea smulge din ea. Mulți au trecut pe acolo de
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
nici un cutremur, nici o ocupație păgână, nici o lovitură, oricât de grea, de dureroasă, oricât de nemeritată a fost ea, nu l-a clintit pe Traian de pe Columna pe care l-a așezat opera lui. Nimic și nimeni nu a putut să clintească pe Români din Dacia Traiană. Nimic și nimeni nu ne va putea smulge din ea. Mulți au trecut pe acolo de două mii de ani, noi am rămas. Ca și Columna lui Traian, suntem, am fost și rămânem unde suntem.” La
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
și Codrii Cosminului, la Vaslui și Războieni, la Chilia și Cătlăbuga, Șchei și Baia, românii moldoveni s-au ridicat împotriva năvălitorilor, pentru neatârnarea Țării Moldovei și apărarea gliei străbune, când cetățile noastre Hotinul, Soroca, Orheiul, Tighina și Cetatea Albă străjuiau neclintite pe hotarul Nistrului, păzind cu sfințenie Țara Moldovei. La poalele acestor cetăți strămoșești s-au apărat românii împotriva năvălitorilor păgâni și creștini, turci, tătari, cazaci, polonezi, care râvneau la pământurile și agoniseala românilor. Mai târziu, la Mărășești, Mărăști și Oituz
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
pentru a trânti un nou strat de asfalt în locul celui vechi, intact și lucios: se „decopertau marile artere“. Grupuri răzlețe de muncitori demontau și bordurile (erau vizate piesele interbelice, din granit masiv sau alea ceaușiste de beton, care nu se clintiseră o jumătate de secol) și, cu o frenezie inexplicabilă, le înlocuiau cu unele mici, poroase, din azbest casabil: se „reabilitau bordurile“. O simplă privire, și te lămureai. Noile produse păreau friabile, turnate dintr-un amestec nisipos, gri-șobolan: se spărgeau după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tătari, nemți, flamanzi, ruși, italieni, sârbi, francezi - unul nu constatase vreun defect. Vinul se păstra proaspăt, parfumat, sigilat cu secolele în amfora, sticla sau damigeana lui. Nici o moleculă de aer nu pătrundea înăuntru, nici un spor de lumină. Dopul era de neclintit. Acum se găsiseră unii care să-l schimbe. Cu unul mai bun, desigur. Trăgeai de tirbușon și rămâneai în mână cu-o chestie moale, ca un burete de filtru de țigări. Muștiucul era poros, îndesat și plin cu fire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ușa placată și-am împins bagajele înăuntru. Cușeta austriacă mirosea a săpun, mochetă și lemn vechi, nici bine, nici rău, ca la o pensiune ieftină. Geamul se prelungea cu o manetă de vatman, pe care-o învârteai degeaba: nu se clintea un milimetru. Sub el, în colț, o chiuvetă de pe vremuri, cu robinete în stea, colorate cu-o pastilă de faianță pe mijloc: roșu, pentru apa caldă; albastru, pentru aia rece. Nu le puteai confunda. Chiuveta fusese proiectată în formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]