3,254 matches
-
de cei care s-au aflat în preajma Geniului cînd Cap de Piatră i-a pus victorios în față Proclamația, își imaginează Gulie. Dacă ar fi avut un pistol la îndemînă, cred că i-ar fi executat pe toți fără să clipească. — Dacă te gîndești bine, spune Dendé, cererile astea i-au scos din minți chiar și pe cei care nu își pierduseră încă simțul realității. Nu e nevoie să ajungi mare dictator ca să simți pe propria piele cînd ești strîns cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mort în același timp. Ce-o fi fost atunci în mintea ta, Potaie? Nici Dumnezeu cred că nu știa, mare mizerie, tovarășe ministru. — Am venit să-i fac o propunere, zice Curistul. N-o să accepte, îi răspunde Gulie fără să clipească. De unde știa el? Păi cine dacă nu ei îl cunoșteau cel mai bine pe Roja? Nu e ceea ce pare, Curistule, zice Gulie, s-a metamorfozat în zilele alea, nu mai seamănă deloc cu un revoluționar călit care luptă pentru idealurile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fost nevoie să intervină s-au tras pe cur, nu riști, nu cîștigi, asta a fost de cînd e lumea, spune. — încet-încet vă dați și voi seama că nu degeaba mai sîntem încă adunați cu toții în jurul aceleiași mese, spune Bătrînul, clipind des de cîteva ori. — Nci nu vreau să mă gîndesc că lucrurile ar putea sta altfel, spune Tîrnăcop, simțind un fior de emoție în piept. Asta vreau să vă fac să înțelegeți, reia Bătrînul, că revoluțiile au loc doar în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cine știe la ce se putea aștepta, era prea riscant să dea pasărea din mînă pe cioara de pe gard, îi spuse. Cîtă perfidie, au încercat atunci instinctele s-o avertizeze, dar era deocamdată hotărîtă să meargă pe mîna lui Roja. Clipea, se uita țintă la Părințel, îl studia din nou din cap pînă în picioare, așa cum o mai făcuse de nenumărate ori pînă atunci, fără să se dumirească. Din două rele am s-o aleg pe cea care mi se pare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
animăluțului, un „țâștar”, așa cum era denumit prin părțile locului, Îi ocupa toată atenția și naviga prin Întreaga sa scoarță cerebrală. Deodată, Aneta a privit către un loc ascuns de o tufă mare, a ridicat o mână, a salut discret, a clipit din ochii săi negri și scăpărători, Înfiorată, apoi cu un vădit aer de falsă sperietură sa adresat către Va: Vălei, unde-i Marțolea nostră?! Du-te și vezi ce face și pe unde-i, sî n-o apuce strechia că
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aduce aminte, adică de la șase ani, cînd a avut primul serviciu. Cum, doamna Anica? Cum adică primul serviciu? Da, să mă trăsnească Dumnezeu dacă mint. Trebuia să stau lîngă un bolnav paralizat care își mișca ochii după un anumit cod. Clipea o dată, alergam la nevastă-sa și țipam: Vrea apă. Dacă clipea des și mult țipam la doamna: A făcut caca. Doamna, nevastă-sa, săraca, se apuca să facă ce cerea paralizatul. Pe urmă, m-a învățat pe mine. Și cîți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cum, doamna Anica? Cum adică primul serviciu? Da, să mă trăsnească Dumnezeu dacă mint. Trebuia să stau lîngă un bolnav paralizat care își mișca ochii după un anumit cod. Clipea o dată, alergam la nevastă-sa și țipam: Vrea apă. Dacă clipea des și mult țipam la doamna: A făcut caca. Doamna, nevastă-sa, săraca, se apuca să facă ce cerea paralizatul. Pe urmă, m-a învățat pe mine. Și cîți ani ai trăit așa? Opt ani. Eram domnișorică. Pe urmă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai ars un picior în burtă, cîinelui. Dumneavoastră personal? ne mirăm noi. Dar cine crezi, mă? Pe atunci noi vărsam sînge ca să apărăm puterea poporului. Colonelul Tincu nu știe că am fost în plutonul lui și cînd mai vorbim, nu clipește cînd îmi mărturisește: Eu sînt ofițer de carieră, nu făcut de parșivii de comuniști, la grămadă. Pînă acum am rezistat să nu-i zic ceva. Dar mă pregătesc să-i zic... Și al ei are un pic de aură Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Se roagă la polițiști: Luați-mă pe mine, ei sînt niște copii. Daniel al meu are numai de zece, este student. În camera băiatului erau fel de fel de aparate, peste tot erau cabluri, prize și, mai ales, beculețe care clipeau încontinuu. Poliția scotocește și găsește cîteva teancuri de euro, de dolari, de franci elvețieni. Maria rămîne mută. Ea nu mînca decît ce rămînea de la băiat și el avea atîția bani. De unde? Nu fura, era cuminte, stătea mai mult în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
demisol. Moartea și-a lăsat amprentele pe tocul ușii și a plecat. Moartea s-a dus să mai încrusteze câteva semne. Moartea, la început, vine în oglindă, două, trei intenții aproximative, apoi, din ce în ce mai convingătoare, te ademenește în ramă cât să clipească un bliț. Era trecut de 18 și era întuneric: Doamne, cine a tors acest fir roșu? Păianjen ești în cerul tău leneș sau meșter iscusit? Atârnă luna ca o insectă de grinda casei și nu găsesc foarfece de lumină, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lingura, nu cu potirul, ploaie de fericire ar fi meritat să-i inunde sângele, furtună de fericire în inimile netăiate împrejur. Privea Petru fericirea pe chipul oamenilor, paradă de zâmbete în icoane, aleluia! Se privea Petru în propria zidire, Dumnezeu clipea precum un bliț de aparat foto în miez de zi. S-au locuit câțiva ani, se vor aparține o eternitate: Dincolo de contur și de formă, Doamne, oare ce formă a pământului îmbracă absența și în ce pântece de lut se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sa, să naști, să arzi, să te desfaci, motivând trecerea ca pe o lege organică a sfințeniei. Atât de simplu să ucizi cu mâna lui, să îndulcești cafeaua, să scârbești iluzia, să întuneci așteptările, să aprinzi lumânări pentru vii, să clipești blițuri în zori, să amesteci nuanțe, să numeri pe sărite, să schimbi priorități, să desenezi etichete, să-ți dai demisia sau să ridici piatra cu mâna lui Dumnezeu. Petru în fiecare seară motiva incompatibilități: M-am săturat să fiu amăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
singur pe sine de la un capăt la altul sau pe fragmente, după gust și aflările omului În treaba cu pricina. Vasăzică, scrisul gravat În memoria ordinatorului, trimis prin poșta electronică sau postat pe internet, e pre schim bat cît ai clipi În voce aproape naturală, fluentă nara tiv, cu pauze la virgulă și pusă pe retorica dictată de semnele Întrebării și ale mirării. De glasul omenesc o deosebesc cîteva infirmități: absența temperaturii și a surîsului lecturii, atot puternicia pustiului emoțional, ergo
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
gura! Bine-au făcut doctorii ăia de la Cluj că te-au orbit, ce nevoie ai tu, mă, să mă vezi pe mine?... Mi-a sucit mîna stîngă la spate, dar iute am fost Întotdeauna și m-am smuls cît ai clipi. Caița se certa cu Mecker și-l amenința cu șeful postului de miliție, tovarășul Marinescu. Cei doi s-au pus atunci pe suduit că-i arătăm noi la orbul ăsta, că, dacă n-ar fi taică-său cine e, ar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
toți derbedeii, pușlama ce ești! Ce, avem noi timp de joacă?!" Dar tatăl lui văd că stă de vorbă cu el, ba i se și plânge, de parcă ar fi frate-su, nu fii-su. Iar el, uite-l! Nici nu clipește, de parcă l-ar lăuda! Și nici nu-și cere iertare! Mamăăă, dac-aș fi făcut eu așa, ce bătaie mâncam nu mai stăteam pe fund o lună! "Spală-te și du-te la masă, să n-o supărăm pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tale, nu erau mai mult de trei-patru. Dar eu mă și vedeam un copac mare, cu totul și cu totul de argint chiar și frunzele erau argintii și știam că de acolo, de sus, steaua aceea pe care o vezi clipind îmi vorbea numai și numai mie, fiindcă eram, desigur, cel mai frumos lăstar și, mai ales, singurul răsărit așa, mai la distanță de trunchiul de alături. Vezi tu, de atunci iubesc eu steaua aceea uită-te la ea cum strălucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
viață mi-a scăldat inima și era în viața aceea bucuria cea mai înaltă și cea mai adâncă tristețe, tot amarul, toată sfâșierea, toate lacrimile oamenilor pe care-i văzusem de-atâtea ori trecând și toată lumina stelei aceleia care clipea deasupra... Auzisem că oamenii spun acelui crâmpei de viață, care amestecă lumina cu tristețea și bucuria cu noaptea și sfâșierea, și durerea, și liniștea, și mângâierea, și disperarea, și lacrimile, și furtuna cea mai cumplită, și seninul cel mai adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nespălați i-au Întors pe dos și pe față! Fără nici un rezultat, Însă... ― Să nu crezi că ai scăpat numai cu atât!... Cu aceste cuvinte, securistul și milițianul - ajutorul luat de securist - au ieșit val-vârtej și au dispărut cât ai clipi În forfota străzii... „Acuma stai și gândește un pic, prietene. Acel avertisment rostit de securist la plecare are o dublă semnificație: Întâi, că vei fi urmărit pas cu pas și de aici concluzia logică că este cineva care se află
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Te rog cheamă-l pe doctorul Cuc, să se prezinte cu un brancardier, să-l ia pe individ de aici și să-l reanimeze... Aproape scâncind, sora a răspuns: ― Am Înțeles, domnule profesor - dispărând ca un fluture... Nici n-a clipit profesorul de două ori și doctorul Cuc a intrat - semn că se afla pe aproape. Cu vădită alarmă pe figură, a rămas Împietrit În ușă. ― Doctore Cuc! Mi se pare mie sau ești atât de șocat... Încât n-ai Înțeles
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-se cu greu să nu pufnească În râs. ― Zăboviți numai oleacă și om deschide... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvorul greu În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se deschidă... Tata Toader nici nu clipea. Cu respirația oprită, și-a fixat privirea pe deschizătura porții... Din umbra ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete sure și mustață bogată. Pălărie cu bor larg și cămașă albă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
foste subalterne - a intervenit soția lui Petrică. ― Uite cum se lățește bucuria, fraților. Parcă o văd pe Elena. Se Învârtea ca un prâsnel. Abia apucai să-i spui ce are de făcut, că ea o lua din loc, cât ai clipi - a vorbit profesorul cu aducere aminte. ― Eu vreau să stau În fața tatei Toader. Să mă satur privindu-l, că prea mi-a fost dor de el. Așa ne-om Îndemna și la povești - și-a exprimat dorința Petrică. ― Dacă-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
el. „Ce e?” - Întreb eu. Iar Toader Îmi răspunde: „Terenul aista mai ridicat și drept ca În palmă din fața noastră cred că Îi rambleul șușălii. Păpădie, băiete, amușinî tu dacă-i adevărat sau mi s-o părut”. Nici nu am clipit de două ori, și Păpădie urca rambleul. Când a ajuns sus - cât puteam noi distinge prin Întuneric - el semnala că e drum ca În palmă, ceea ce Însemna că era șoseaua. După ce a studiat bine locul, ne-a făcut semn să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zgomotul motoarelor creștea În intensitate, Păpădie șoptește: „Eu m-aș duce colo la baza rambleului șoselei. Vreau să văd mai bine ce trece pe sub nasul nostru”. După o scurtă analiză a situației, Toader a acceptat ideea lui Păpădie. Cât ai clipi, Păpădie era deja la câțiva pași de traseul șoselei, ștergându-și din mers urmele cu una din crengile aduse cu noi. Îndată și-a arătat profilul Întunecos șirul de camioane grele. „Ce-o fi În ele?” - mă Întrebam, urmărind cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu mă Întrebi pi mini ce bucurie m-o cuprins când am aflat di tine, Petrache băiete - a vorbit Toader, Întinzând mâinile peste masă, care s-au Împreunat - ca Într-un ritual - cu ale lui Petrică... Și-au plecat privirile clipind des... Era semnul că o lacrimă - cea de nesperată bucurie a revederii - a ieșit din locul ei, unde a zăcut zăvorâtă o viață... După un timp, limpezindu-și privirile, au răsuflat adânc. Părea un oftat, ca un ecou al durerilor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Între dumneata și colonelul Zdup? ― ÎÎÎ... Nu am Înțeles Întrebarea. ― O repet, dar mai la obiect: Ești pe postul de informator al securistului Zdup?!... O directă de dreapta În bărbie poate nu l-ar fi zdruncinat atât de mult. A clipit des, cu respirația tăiată. Privirea i-a lunecat undeva În gol... Profesorul, care Învățase de la dirigintele lui din liceu - om al Matematicii - și apoi de la mentorul său În arta chirurgiei - profesorul Zenit - cum să descifreze enigmele psihicului uman, și-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]