674 matches
-
Mai cu seamă, că, politicienii acționau de așa manieră, Încât, mai, fiecare cetățean, având În vedere nenorocile prin care trecea, fără să le vină, câtuși de puțin, În ajutor, În vreun fel, i-ar fi strâns de gât, Într-o clipită, pe toți; dar, absolut pe toți! Acțiunea Începea cam așa: Sandu T. Leagă, un mare erou Între eroi, se bucura de o largă popularitate În rândurile locuitorilor din Intersecția Vânturată. Căpătase, o faimă fără pereche, prin acele locuri. Venindu-i
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care se Întrevăd, dincolo de orizont, În partea cealaltă a acestuia, vreau să zic, atunci, când, lumina dimprejur arată că nu mai este mult până ce mărețul astru ceresc Își va arăta imensitatea frumuseții și Încrederii, pe care o varsă, cu fiecare clipită, În necrezut de multe inimi și suflete. Păi, măi Costruș, măi, aici țiai găsit, și tu, să-ți Încropești, un minimum de adăpost? Da, nene, aici. Aici, În dărâmătura asta, de fost canton de cale ferată, care, acum, nu mai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
meu în sus și în jos, lent, elegant, fără să mă apese dureros. Încă nu reușisem să înțeleg ce joc este acesta. Un sunet metalic, sfredelitor parcă și totuși cunoscut m-a determinat să deschid ochii, dar numai pentru o clipită, pentru că auzisem doar fermoarul, care eliberase spatele meu și rochia, fără niciun efort, se desfăcea ca două petale de tulipă, lăsându-mi umerii goi și pe mine nedumerită cum de s-a întâmplat atât de repede! - Ha, ha! Păreai nedumerită
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mașină, însă nu putu să nu observe că Iuliana ezita, dând semne că are ceva de spus. - Înțeleg că ai o altă propunere... Dorești să facem puțină mișcare în timp ce... - Exact! Asta era! exclamă ea bucuroasă și ochii îi străluciră o clipită de fericire. Te rog, nu te supăra! - Nu am nici cel mai mic motiv, Iuliana. Totuși, va trebui să plecăm cu mașina... Doar nu mă vei lăsa să mă întorc pe jos apoi... Ne oprim în parc ori în centru
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ești deja fericită, iubito! Nu am primit așa aprecieri sincere de la nimeni, răspunse Eugen, apropiinduse la un pas de ea și ridicând încet mâinile cu intenția de a o îmbrățișa. Intuind intenția, ea s-a lipit de el într-o clipită și l-a cuprins cu brațele pe după gât, sărutându-l pentru prima oară din proprie inițiativă. El a prins-o peste mijloc cu ambele brațe și a răspuns sărutului cu egal entuziasm, ridicând-o în brațele sale puternice, astfel că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a ouat mă-sa cu șmecherezul de-a se găsi, cu hoitul, exact în aceiași vreme, în două locuri complect diferite... Bei, ca exemplu, aici cu el o bere în București, la cârciumioara de-i zice "Rateu", dar, în aceeași clipită, el soarbe, cu un alt gudulan, patru sticle de votcă, 250 kilometri mai jos, pironit într-un bufet din Craiova. Te muți, cu ăsta cu care-ai băut, prima dată, două străduțe mai încolo, să vă tundeți în gură cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
250 kilometri mai jos, pironit într-un bufet din Craiova. Te muți, cu ăsta cu care-ai băut, prima dată, două străduțe mai încolo, să vă tundeți în gură cu niște rachiu de drojdie, la bufetuțul "Ponositul", dar, în aceiași clipită, altul, aidoma cu cel de-al cincilea rege, se desparte de primul și soarbe și o ulcică cu Cotnari la o moldoveancă arzoaică, căreia îi scutură fofoloancele taman la Suceava. Nu poți ca să pricepi. Degeaba îl prinde pe ăsta din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
multe" să ciuguliți, din niște borcane de iaurt, țuică de lanț (adică țuică d-aia, în care gestionarul a părăsit să ruginească o bucată de lanț ca să-i dea țuicii nițică tărie) se desface iarăși în 13-14 bucăți... În aceiași clipită, năpădește în Avrig, se înfierbîntă în Homorod, pune de-o jucărie, în patru, la Răcăciuni... cotîrcește chelnerițele din Dudești... o șterge cu chitanțierele șefului de post din Pucioasa, halește mâncarea penală a statului în pârnaia de la Parapetu, e anchetat pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
electrici, ce torc precum două pantere prăvălite în galantar. Strâmbă din nas, găsește fiecărei fandosite reflectîndu-se în acel galantar cel puțin patru hibe, dar când, în cele din urmă, pașii unei tinere superbe, șatene, se suprapun perfect, fie și-o clipită, unghiului pe care perechea de ciorapi îl închipuie în vitrină, intră în magazin și, de toată chenzina, târguiește un balot de ciorapi Rendez-vous. Ce dacă? Știe că n-are ce pierde. Și, uite, pentru cine o să-l întrebe ce are
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
promoție de pacienți de la Mociornița, mărșăluind de-a lungul râului Teasc, din vecinătate, dăduseră peste un biet ciobănaș adormit, se apropiaseră de el și-și vărsaseră în trupul lui, ca într-un hârdău, toate bolile lor multiple, transformîndu-l într-o clipită, pe păstor, într-un Rege, bolnav de absolut toate bolile nervoase posibile. Înfățișarea sa era când normală, când monstruoasă. Erau clipe când la soare te puteai uita, dar la el, ba. 277 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI lui îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Urcă, fără a se feri să producă zgomotul normal, treptele verandei, înaintea căreia era oprită dubița miliției. Se opri în antreul întunecat al pavilionului, pentru a examina holul - de vreo 20 de metri - ce i se deschidea înainte. Și-n clipita în care se urni pentru a-l străbate, se pomeni cuprins, din spate, peste piept, cu un soi de băț, iar cu căușul palmei celuilalt braț al atacatorului fu pișcat de fund. - Ce-o să faci tu, surioară? răzbi o adâncă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de plecare. Acela că Securitatea pusese într-adevăr gheara pe omul de la metrou. Mai înscriseseră un punct. Securitatea conducea în deplasare, la pauză, trupa IF-ului, cu trei puncte la zero. 305 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI veterani. Din clipita în care ultimul profan părăsea sala, mai ședeau o vreme pe la locurile lor, mai găsindu-și de lucru, necăjind tutunul putrezit de "Carpați", ridicând gulerul hainelor recuperate de prin cuiere, făcând să alunece pe masa unică, imensă, scrumierele de hârtie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și adăpostite, ipocritele acelea, în orele în care își puneau în aplicare adevărata lor specialitate, aceea de a părea, cât mai veridic, picate pe gânduri. Ori în a cărui odăiță se îmbulzeau cu toatele, imediat ce poeții destinelor lor își întorceau, o clipită, geana de la ele. Nu ținea neapărat. Dar nici cine știe ce nu s-ar fi supărat, dacă vreunul dintre poeții aceia i-ar fi luat, cu adevărat, gâtul. Îi înțelegea. Nu pentru asta se zbătuseră și scriseseră ei. Nu ăsta era motivul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
brațul drept, umerii osoși ai Sinistratului, dascălul de construcții metalice se lăsă, din nou, peste puști și, c-o milă nesfârșită, îi vorbi de-a dreptul în gură. (Privindu-l de jos în sus, Doru îi putu zări, pentru câteva clipite, firele monstroase de păr, țâșnind și înfoindu-se din pereții nărilor puternic vascularizate.) - Ai auzit, măi piticanie? - ... - Și de asta ce mai zici de toate astea, popîndăule? - Nu zice nimic. Tace ca apa. - Cu ce neobrăzare o să le povestești tu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prostește din cap că da. - Bineînțeles că traducerea Cornilescu, se redresă ea. Nu poate fi vorba că n-ar fi traducerea Cornilescu. Mă întreb doar dacă n-o fi vorba cumva chiar despre Psalmul 36 cu 6?! Toată lumea amuți o clipită pentru a-și reaminti fără greș Psalmul 36 cu 6. - Da... da... "DREPTATEA TA ESTE CA MUNȚII LUI DUMNEZEU, ȘI JUDECĂȚILE TALE SÎNT CA ADÎNCUL CELMARE" - recită, fără să clipească, tot spectrul Profesorului. Iar când își încheie citatul și termină
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cătrăniți ai porților. Tot malul gropii ardea, și rampa, și drumul de lemne. Cădura se întețea. Mirosea a baligă încinsă. Apoi pârjolul coborî malurile, într-un cerc de scântei. - Arde! Arde! se auzeau alte țipete. Acoperișurile se spulberau într-o clipită. Zidurile de paiantă se prăbușeau și muierile strigau, strîngîndu-și lucrurile și ce mai putea fi scăpat. Cerul fumega. Focul trecuse gardurile și, dus de vânt, mâna spre biserică. Preotul, scos din odăile lui, vorbea mahalagiilor: - Fraților, arde casa Domnului! Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oameni care să se sinucidă în culmea voluptății sexuale, cum de nu s-au găsit ființe care să simtă vulgară și plată orice supraviețuire. Fiorul acela, nemărginit în intensitate, dar aproape iluzoriu în timp, ar trebui să consume într-o clipită toată ființa noastră. Și dacă n-o consumă, pentru ce n-o consumăm noi? Sânt atâtea moduri de a muri, dar nimeni n-are curajul și originalitatea unei morți sexuale, care n-ar fi mai puțin absolută decât celelalte morți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sau oricât de mică, numai o clipă suspendată? Și iată cum. Presupuind lumea redusă la un bob de rouă și raporturile de timp, la o picătură de vreme, seculii din istoria acestei lumi microscopice ar fi clipite, și în aceste clipite oamenii ar lucra tot atâta și ar cugeta tot atâta ca în evii noștri - evii lor pentru ei ar fi tot atât de lungi ca pentru noi ai noștri. In ce nefinire microscopică s-ar pierde milioanele de infuzorii ale acelor cercetători
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
despre chinurile ce le-au îndurat martirii, subliniază că acestea au fost dureroase și groaznice, însă au ținut o clipă, pe când odihna de pe urma chinurilor ține veacuri fără de moarte. Sau, mai bine spus, chinurile nu au fost dureroase nici chiar o clipită de vreme pentru mucenici, căci „ei priveau la bunătățile cele viitoare și aveau ochii ațintiți la împărțitorul de răsplăți. Iată, Fericitul Ștefan nu vedea ploaia de pietre, pentru că se uita la Hristos cu ochii credinței (Fap. 7, 55-58); în loc de pietre
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
-i chiar și bogățiile proprii. Va fi părăsită la fel de ușor cum a fost și sedusă, resemnându-se în suferință și murind cu ea: „Ea însăși credincioasa lui nevastă/ O viață îi rămase, pururi castă;/ Voioasă n-a mai fost nicio clipită,/ Ci a murit de of-ul lui, zdrobită.”691 Personajele feminine sunt prea pasive, vor să-i subjuge total pe acești aventurieri, nu le intuiesc natura doritoare de libertate, sunt lipsite de empatie, iar vina eșecului marital le revine în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-i chiar și bogățiile proprii. Va fi părăsită la fel de ușor cum a fost și sedusă, resemnându-se în suferință și murind cu ea: „Ea însăși credincioasa lui nevastă/ O viață îi rămase, pururi castă;/ Voioasă n-a mai fost nicio clipită,/ Ci a murit de of-ul lui, zdrobită.”691 Personajele feminine sunt prea pasive, vor să-i subjuge total pe acești aventurieri, nu le intuiesc natura doritoare de libertate, sunt lipsite de empatie, iar vina eșecului marital le revine în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
despre chinurile ce le-au îndurat martirii, subliniază că acestea au fost dureroase și groaznice, însă au Ținut o clipă, pe când odihna de pe urma chinurilor Ține veacuri fără de moarte. Sau, mai bine spus, chinurile nu au fost dureroase nici chiar o clipită de vreme pentru mucenici, căci „ei priveau la bunătățile cele viitoare și aveau ochii ațintiți la împărțitorul de răsplăți. Iată, Fericitul Ștefan nu vedea ploaia de pietre, pentru că se uita la Hristos cu ochii credinței (Fap. 7, 55-58); în loc de pietre
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
au năpustit, fioroși, asupra lui Mihai-Vodă. împresurându-l din toate părțile. Gândeau că, în sfârșit, i-au răpus și urlau de bucurie. Însă n-a fost pe voia dușmanilor. Înțelegând primejdia, frații Preda și Stroe Buzescu au sărit, într-o clipită, în ajutorul voievodului. Rotind paloșul, vijelios, Stroe a tăiat capul spahiului care înfigea sulița în trupul Măriei sale. Toi fulgerător de repede, Preda i-a doborât pe ceilalți dușmani. Scăpat de primejdia morții, Mihai-Vodă n-a spus nimănui că avea rană
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
oare în funcție de etapele dinainte stabilite ale fiecărei vârste, până la această formă și mărime? Să-i fie oare greu lui Dumnezeu, cel care, într-o secundă strânge laolaltă, din locuri neștiute, grămezi de nori și acoperă cu ei cerul într-o clipită, să-i redea trupului tău mărimea lui, așa cum era, lui Dumnezeu care a putut să-l creeze pe când trupul nici nu exista? Tu însă crede despre tine că vei exista, de vreme ce ai fost deja, așa cum vezi că ești acum, deși
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
cu laț larg la un capăt, icoana mult ștearsă a unui arcan - descîntat, colo-n taină, de vraci - dintre cele cu care prindeau animalele pe jumătate sălbatice stră-străbunicii?!... Să nu ne aflăm, noi, în fața fetișului care, în chiar tot aceeași clipită e și lucru fizic, dar și metafizic?!... în mințile stră-străbunicilor, lucrul pe care noi astăzi îl știm fără viață, fiind o ființă, înseamnă că funia are întrînsa un suflet și încă un suflet cu mult mai puternic de cum este sufletul
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]