580 matches
-
la primul colț de stradă cînd situația o va cere. Nu uitați că nu mai sîntem amatori, le amintește domnul Președinte, și că în sfîrșit a venit ziua cînd avem ocazia să punem în practică ideile pe care le-am clocit atîta amar de vreme, adaugă privindu-i în ochi, gîndindu-se la culoarele largi din incinta Casei Scînteii, la reședința veche a familiei unde a crescut Petrică. Nu are nici o importanță că a durat atîta, am așteptat prea mult ziua asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
străină. Cât de puțin semănam cu fiul meu arătos, cu pielea întunecată, care aducea cu unchiul lui mai mult decât cu oricine și care devenea exact ce profețise Re-nefer: un prinț al Egiptului. N-aveam prea mult timp să-mi clocesc singurătatea, pentru că trebuia să-mi câștig locul în casa cea mare a lui Nakht-re. Deși Re-nefer nu era niciodată altfel decât amabilă, acum că Re-mose plecase, nu mai aveam foarte multe să ne spunem, iar eu simțeam că tăcerea creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
hainele într-un spital. Mai târziu, m-am întrebat dacă n-am visat cumva totul și m-am certat: trebuia să ceri un bon pentru amintirile lăsate la arhivă, Daniel Petric! așa n-ai nici o dovadă, iar memoria ta poate cloci în golul lăsat alte amintiri!... Poate chiar așa a fost, dar nu jur nimic... Când am isprăvit, Arhivarul m-a condus până la ușă. Nu mai contenea cu mulțumirile. Camera ce-mi fusese repartizată era o încăpere îngustă, ceva mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atenție acestor scrisori, le luase în derâdere, le arătase tuturor susținând că erau o glumă proastă a cuiva dintre ei. Zicea că nu pricepe cum poate sta cineva închis într-o sală cu oglinzi, ca o cloșcă în cuibarul ei, clocindu-și într-un deșert gândurile și urmărind de-acolo prin gaura cheii ce făceau ceilalți, „De ce nu iese dacă are curaj? Să-l zărim la față. Spuneți că e atins de boala deșertului? Dar ce boală e asta? Nici un doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul se fâstâcea, se înroșea tot, își recăpăta aerul supus și devotat, întorcându-se în camera lui plină de hârțoage și de praf unde clocea probabil în taină planuri de răzbunare și de mărire care să-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii o priveau cu un sentiment confuz. Ea era chipul imediat, concret, al constrângerilor administrative de care trebuiau să țină seama. Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu ieși niciodată la soare, să nu bârfești cu nimeni, să nu fii așteptat, privit pe furiș? Ce glorie e asta? Gloria trebuie trăită, altfel nu face două parale, or Bătrânul - ce caraghios! s-a închis în incubatorul unde-și clocește utopia și dacă ar ieși de-acolo acum i-ar arde ochii ca la bufnițe. Eu pot să aleg în fiecare dimineață între mai multe posibilități: să mă culc, să mă plimb, să înot, s-o caut pe Laura ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-s interziși, că ar fi desfundători de rahat, că fac naveta. Buuun... Dar cu aceeași guriță cu care n-ar fi de acord să intoneze vreo odă, rămân totuși extrem de interesați să halească. Cu același poponeț, considerat prea gingaș să clocească vreun Omagiu Conducătorului Statului, se înnebunesc, cu toții, după încălecat canapeaua. Behăie cu toții, seamănă între ei, iar ultima lor găselniță e c-ar vrea să-și reprezinte cultura și țărișoara în Necuprins... Păi, cum să le reprezinte - și aici Fiorosul Marcel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Niște păuni pășeau țanțoși pe podea. Dar nu toate păsările erau vii. Creaturi împăiate odihneau în vitrine de sticlă peste tot prin jur, imobilizate pe vecie în scene tipice vieții lor: păsări mâncând, păsări curtându-se, păsări împerechindu-se și clocind, păsări în zbor, păsări murind, păsări atacând alte păsări, toate într-o serie șocantă de peisaje nemuritoare. Iar pe pereți stăteau agățate portrete de păsări, un dezmăț naturalist păsărilor, o bogăție uluitoare de capete de zburătoare, altele reale, unele imaginare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am gândit la ruguri... XXV ― Mă îngrijorează tot mai mult nopțile tale. ― Crezi că pe mine nu? Și încă nu cunoști totul... Am încercat să rămân cât mai departe de o pasăre ciudată care făcea ouă negre pe care le clocea îndelung și matern, pentru ca, în clipa când din ele ieșeau puii, să-i omoare cu ciocul și să reia totul de la început... Când n-am mai suportat, am vrut s-o ucid. În loc să fugă, se uita la mine și aștepta
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
suferit. Firește, nu va mai putea locui la Fès, cel puțin câțiva ani, și, cum am de gând s-o iau de soție, va trebui să fug împreună cu ea. Îl cunoșteam de destui ani ca să știu că în mod sigur clocea un plan în minte și că n-avea să mi-l dezvăluie înainte de vreme. În schimb, nu izbuteam să pricep ce-l făcea să acționeze astfel. În numele prieteniei, eram dator să-i vorbesc. — Cum îți poți abandona așa, de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dispare în univers.) N-am vrut să-i dau drumul, n-am vruuuut... (Cântând, ca pe un psalm.) Dar-să-vezi-cum-s-a-rugat-de-mine-și-mi-a-spus: dă-mi drumul, omule, și îți voi mânca inima ca să nu te mai doară inima niciodată și să nu-ți mai clocească acolo veninul... (Liniște neagră. Cuvântul NEGRU trece prin aer cu majuscule.) Și atunci i-am dat drumul! Și el... Haț! I-a halit și inima lui MACABEUS... și inima calului pe care era suit MACABEUS... și inima calului meu... pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pămînt, terorizată. CÎnd inima lui Încetă să mai bată ca și cum ar fi vrut să-i spargă pieptul, se tîrÎ pe burtă pînă În dreptul păsării, o dădu la o parte cu delicatețe și puse mîna pe singurul ou pe care Îl clocea. Îl sparse de o piatră mică și-i bău cu nesaț conținutul. Căută apoi alte cuiburi și ouă și le mîncă lacom pe toate cele care nu aveau Înăuntru un embrion de pui. Ochii i se obișnuiseră cu Întunericul, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
frunte, iar ochii malițioși râdeau. ― Am să-mi cumpăr un harem. Celălalt îl măsură năuc. ― Un harem?! Ce să faci cu el? ― La asta încă nu m-am gândit. ― Hm, ești un tip ciudat. Eu cel puțin știu. Am să clocesc fluturi uriași, cu aripile colorate. Adică albastre cu pete roșii. ― O să fie formidabil. ― Bineînțeles. Numai să izbutesc. ― La urma urmelor, unde nu-ți iese figura mai tragi cu pensula o bulină roșie. Nu se cunoaște. Dascălu behăi. ― Ce idei caraghioase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
perii, Stă să crească iarbă-ntr-însa, s-îmble gâze ca puzderii. Nu mai ese sara-n prispă să stea cu țara de vorbă. (40) Ca un pomătuf de jalnic și tăcut ca o cociorbă, Ș-a uitat de mult luleaua și clocește tot pe gânduri, Doară plosca-l mai ochește de pe-a policioarei scânduri. Dar în satu cela-n care ședea Împăratul dornic Era și un om de samă, un fruntaș... fusese vornic; (45) Avea trei feciori din cari doi or
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un tobultoc. 319 Badea cu ciubote nalte L-am trimis în târg la lapte, Ce pustia zăbovește? Șade-n drum și hărpăește. Badea cu ciubote nouă L-am trimis în pod la ouă, Ce pustia zăbovește? El șade și le clocește. 256 {EminescuOpVI 257} 320 Sărmanul bărbatul meu Mult e flăcău bădărău, De friptură-l doare-n gură, De plăcinte-i pic-un dinte. 321 Ea-și numără dinții-n gură Ca parii la curătură. 322 Nu-i condeiul Tot temeiul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dar n-aude, nări are dar nu mirosă, mâni are dar nu pipăe, picere are, dar nu îmblă. 275Ca oaea ce și te îmbracă, și te hrănește. 276Ca oul gogoneț. 277Ca oul roș la paști. 278Ca oul, până nu se clocește pui nu scoate. 279Ca oul ce nu poate sta în cur, până nu-l vei sparge. 280Ca lumina ochiului. 281Ca boul de jug, când i se îmflă ochii. 282Cu ochin pământ, ca mireasa când gobește. 283 Ocârmuirea cea rea, ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lui Harry, și-a făcut bagajele și dus a fost. Douăsprezece zile mai târziu, oncologul mi-a spus că plămânii continuau să-mi fie curați. La doar patru zile după aceea, Rachel, mână-n mână cu Tom și Honey, au clocit un plan diabolic, destinat să mă facă să cred că mergeam la meci pe stadionul Shea, când de fapt era o petrecere surpriză, pentru că împlineam șaizeci de ani. Conform planului, trebuia să mă duc să îl iau pe Tom de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
elementară a stîrnit și primii nori pe cerul senin al grădinii noastre zoologice : — Să nu avem însă probleme cu CNCD-ul pentru discriminarea femeilor ! s-a îngrijorat unul dintre candidați. — Aoleu, dacă vin feministele și aruncă prin gard cu ouă clocite în noi ? m-am speriat și eu la rîndul meu. Stați așa, să procedăm sistematic : bărbatul tradițional trebuie să-și bată nevasta ca să fie tradițional ? — Nu, conform standardelor de piață, fișa postului de bărbat tradițional nu cere ca acesta să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care sunt, sunt depășite. Ai înțeles? ‘Țeles. Și piesa? - întreabă Gerard. Și piesa....da, și piesa. (Zâmbind fals, ca de obicei în astfel de împrejurări) Mai aveți mult de scris la ea? Numai ceva de finisat. Scrieți odată! Nu mai clociți! Parcă văd că clociți. Că dacă Iozefina ar fi avut acuma, copil de crescut, măi tinere, nu mai putea sta aiurea, la bibliotecă, ca să facă lăbăreală, ca să dactilografieze piese de teatru. Ia-auzi! Femeia tot femeie, nu? Abia așteaptă să-i
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
puțin. Lasă, Ionele, mă descurc acum. Cînd nu voi mai putea, o să vin la tine... Cei doi, tată și fiu, se îmbrățișează. Ionel mai încearcă să lase niște bani, dar este refuzat. Habar n-avea băiatul acesta că taică-su clocea o lovitură financiară. Vecin cu el locuia o babă, care avea o pensie și mai mică. Și dacă ai sta la mine, și ai închiria apartamentul, nu crezi, doamna Eugenia, că am trăi boierește? Boierește la hîrciog în casă? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Tensiu nea întinde fiecare fibră, ascuțind unghiurile, încrucișându-le ; hașură de riduri, rânjet. Beatitudine solitară, de parcă ar fi atins marginea lumii, a zilei, miezul sângeriu, de unde pornesc toate. Apogeul invizibil al zilei, marți, miercuri ; aceeași oră și același loc ? Zăduful clocește, capete și brațe pendulează aiuristic, leșinul răsucește colile groase și roz de ozalid prăbușite peste mese și peste sulurile de calc subțiri, transparente. Scaunele, planșetele și cuierul se mișcă bălăbănit, fără zgomot. Se privește cu luare-aminte în fereastra deschisă. Stă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mult ca broasca-n tău și caută să acapareze totul. De data aceasta uite că mă autodenunț, eu am spus-o chiar din capul meu, într-un moment de revelație comunitaro-europeană. Niciodată nu mi-a mirosit mie bine, ce a clocit în capul său acel Schuman, care cine știe cum scăpase de la balamuc sau din războiul mondial. Cine mai știe dacă nu cumva îi dogise de tot capul său, destul de francez de altfel, schijele obuzelor germane, dar nebunia lui, fiindcă la timpul acela
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
oamenii acestei țări, nu mai pot da în judecată statul, dacă momâile acelea împăiate, de la Curtea Constituțională hotărăsc, spre exemplu, că un anumit bir impus de Guvern, este în deplin acord cu Constituția României. Bineînțeles, cu noua Constituție, care se clocește în capul, deja răsclocit, a lui Băsescu. Mă veți întreba, poate, de ce consider eu că asta este o imbecilitate demnă de un tâmpițel sadea? Stați să iau creta ca să vă desenez pe tablă. Este foarte simplu: nu mai departe de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu tanti Mizi. Lapovița a lovit cartierele din nordul orașului. Duminică, 29 octombrie Am visat o mașină lungă, plină cu berze. Una fuma și ne făcea semne cu aripa. Noi eram pe acoperișul primăriei, într-un picior. Tanti Mizi însă clocea într-un cuib de surcele și ne striga, parcă, să vedem dacă vine schimbul, că o mănâncă rău șalele. Acesta-i semn de iarnă lungă și grea. ...treaba mergea strună. Secretarul de stat Scileanu își făcuse abonament pe un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu examenul în care toți reconstituiau sufletul privighetorii / moartea noastră, colaje surprinzând ineditul percepției (acolo, fructele / stricate de sub pat, învelite în manuscrise / apocrife, / pătând și în centru un copac de apă de trandafir, la / rădăcină cu / un crocodil care își clocește / oul, aburind... ) sunt doar câteva scene din trecutul la care poetul se întoarce ca la paradisul pierdut fizic, dar care-i oferă șansa de a l perpetua în conștiință. Atașamentul față de propriul trecut, asumat, concomitent, cu nostalgie și patos - o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]