588 matches
-
mediului acvatic. Ei personifică apa, fântânile, ploile și râurile. Unele culturi înzestrează dragonii cu darul vorbirii. Sunt de obicei înfățișați ca niște șerpi sau șopârle de dimensiuni mari, uneori împrumutând și trăsături de pasăre de pradă. Au corpuri alungite, solzoase, clocesc ouă. ii au aproape întotdeauna ochi mari, trăsătură care stă la originea cuvântului "dragon" în multe culturi. Adeseori, dar nu întotdeauna, au aripi și răsuflare incandescentă. În Grecia antică prima menționare a unui dragon "este derivat din Iliada lui Agamemnon
Dragon () [Corola-website/Science/303891_a_305220]
-
cu folosințe multiple. Regiunile protejate se vor extinde la 12 mile marine de coastă, dar pescuitul va fi o excepție. Vor fi altitudini minime pentru survolare și distanțe minime dincolo de care nu te poți apropia de rocile unde păsările sălbatice clocesc. Guvernorul județului Nordland va fi administratorul regiunii protejate. Planul a intrat în vigoare în 2008. Insula are o suprafață de 377 km² și este la 600 km nord-est de Islanda și 500 km est de Groenlanda. Jan Mayen se află
Insula Jan Mayen () [Corola-website/Science/298012_a_299341]
-
pentru cele mai bune locuri de împerechere de pe coastă înainte de sosirea femelelor. După împerechere, masculii o iau înapoi spre casă, în timp ce femelele așteaptă depunerea si dezvoltarea ouălelor. Două săptămâni mai târziu,pe coastă, la marginea apei, depun miile de ouă clocite de ele și, după 25 de zile, pornesc la rândul lor spre casă, urmate de o întreagă armată de micuți crabi roșii, fiecare cu o lățime de doar 5 milimetri.
Crab roșu () [Corola-website/Science/312756_a_314085]
-
Sunt depuse între 3 și 8 ouă, în mod normal între 4 și 6. Ouăle sunt de culoare crem, uneori cu tentă albăstruie sau turcoaz, pătate cu roșu- maroniu, cu o dimensiune medie de 21 x 15 mm. Ambii părinți clocesc ouăle. Ouăle eclozează după 12 zile(uneori mai târziu, până la 16 zile).
Codobatură albă () [Corola-website/Science/312754_a_314083]
-
părăsite. De asemenea și oamenii construiesc adăposturi pentru păsări, cuiburi pe care le așază în copaci sau hulubării. Pentru păsările de curte se pregătesc coșuri, coșărci și lăzi îmbrăcate cu paie sau fân pentru ca acestea să depună ouă și să clocească, acestea poartă numele de cuibare. Cucii nu își clocesc ouăle proprii, ci le depun în cuiburile altor păsări. Cuiburi pe stânci, păsările din familia Alcidae, au cuiburile cele mai simple, uneori chiar inexistente. Își depun ouăle pe marginea unor stânci
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
cuiburi pe care le așază în copaci sau hulubării. Pentru păsările de curte se pregătesc coșuri, coșărci și lăzi îmbrăcate cu paie sau fân pentru ca acestea să depună ouă și să clocească, acestea poartă numele de cuibare. Cucii nu își clocesc ouăle proprii, ci le depun în cuiburile altor păsări. Cuiburi pe stânci, păsările din familia Alcidae, au cuiburile cele mai simple, uneori chiar inexistente. Își depun ouăle pe marginea unor stânci abrupte. Cuiburile scurmate în pământ sunt mici gropi, uneori
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
vârful cărora așază un singur ou. Cuiburi săpate în pământ sub forma unor mici vizuine. Aceste cavități sunt săpate de păsările gazdă sau sunt vizuine deja formate pe care păsările le ocupă pentru a depune ouăle și de a le cloci, acest caz este al unei specii de cucuvele americane (Athene cunicularia) care ocupă vizuinele câinilor de prerie, taxonilor, veverițelor terestre și a broaștelor țestoase. Pescărușul albastru ocupă vizuinele iepurilor sălbatici. Între speciile care își fac cuiburi săpate în pământ se
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
cazul ciocănitorilor, păsărilor din familia Trogoniformes sau ascorțarilor. Printre speciile de păsări care îți fac cuib în scorburile deja existente se află păsările din fam. Paridae, Sialia, păsările rinocer, muscarii, bufnițele și unele specii de rațe. Multe dintre speciile care clocesc în scorburi folosesc cuiburile construite de oameni, datorită asemănării lor atît prin formă cât și prin materiale. Ciocănitoarele sapă scorburi în trunchiul copacilor cu ajutorul ciocurilor bine ascuțite, acțiune care le ia în jur de două săptămâni de muncă. Scorburile sunt
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
împerecherea se face în apă. Rața merge în fața rățoiului și se lasă relaxată, în timp ce rățoiul se urcă pe ea. Apoi, când rățoiul a reușit să găsească cloaca femelei, își introduce penisul. Peste un timp, rața merge în cuib, unde va cloci timp de o lună. Organele de împerechere Rațele, ca și toate păsările, au un singur orificiu dorsal numit cloacă. Cloaca este pe post de anus, vagin, penis etc. Penisul rățoiului este în formă de spirală, răsucită contrar acelor de ceasornic
Rață () [Corola-website/Science/312088_a_313417]
-
animale. Cele mai vulnerabile sunt rațele tinere și bobocii, pentru că au dificultăți mai mari în a zbura și a se apăra. Rațele cad pradă mai multor alte rase de animale, ca de exemplu șerpii, crocodilii și ulii. Rațele femele care clocesc pot fi prinse de o varietate de specii de animale de pădure, cum ar fi vulpea sau lupul. În zbor, rațele nu au aproape niciun prădător, în afară de om și, eventual, de șoimul pelegrin, care își folosește agilitatea pentru a prinde
Rață () [Corola-website/Science/312088_a_313417]
-
ciocul zimțat, cu mici colțișori ascuțiți, cu ajutorul cărora prind hrana. Respirația este pulmonară; plămânii sunt în legătură cu 9 saci aerieni. Circulația este dublă și completă. Inima are 4 camere : 2 atrii și 2 ventricule. Se înmulțesc prin ouă, pe care le clocesc. Puii sunt îngrijiți de părinți.
Lebădă () [Corola-website/Science/311659_a_312988]
-
că se pot acomoda foarte ușor la orice mediu le este și foarte ușor să se reproducă în captivitate; de aceea au și fost foarte repede apreciate ca și animale de companie. Special la nimfe este că masculul și femela clocesc ouăle cu schimbul, ceea ce este foarte deosebit la papagali. Masculii clocesc ziua iar femelele noaptea când masculii păzesc cuibul. Nimfele sunt mature și pregătite de reproducere la vârsta de 9 luni dar nu este indicat să le lăsați să clocească
Papagal nimfă () [Corola-website/Science/312407_a_313736]
-
și foarte ușor să se reproducă în captivitate; de aceea au și fost foarte repede apreciate ca și animale de companie. Special la nimfe este că masculul și femela clocesc ouăle cu schimbul, ceea ce este foarte deosebit la papagali. Masculii clocesc ziua iar femelele noaptea când masculii păzesc cuibul. Nimfele sunt mature și pregătite de reproducere la vârsta de 9 luni dar nu este indicat să le lăsați să clocească până la vârsta de 1 an. Unele nimfe preferă să nu fie
Papagal nimfă () [Corola-website/Science/312407_a_313736]
-
clocesc ouăle cu schimbul, ceea ce este foarte deosebit la papagali. Masculii clocesc ziua iar femelele noaptea când masculii păzesc cuibul. Nimfele sunt mature și pregătite de reproducere la vârsta de 9 luni dar nu este indicat să le lăsați să clocească până la vârsta de 1 an. Unele nimfe preferă să nu fie nimic în cuib și în acest caz ele curăță cuibul. Nimfele fac între 5-7 ouă pe care le depun la interval de câte 2 zile. Ele vor începe să
Papagal nimfă () [Corola-website/Science/312407_a_313736]
-
până la vârsta de 1 an. Unele nimfe preferă să nu fie nimic în cuib și în acest caz ele curăță cuibul. Nimfele fac între 5-7 ouă pe care le depun la interval de câte 2 zile. Ele vor începe să clocească după al doilea ou iar durata de clocire va fi de 18-21 de zile. Eclozarea va avea loc, la fel, din două în două zile. La eclozare puii sunt "orbi". Dezlipirea pleoapelor se produce după 10 zile. Pe timpul hrănirii de către
Papagal nimfă () [Corola-website/Science/312407_a_313736]
-
picioarele scurte, situate la extremitatea posterioară a trunchiului, penele mici și foarte dese, iar aripile scurte, improprii pentru zbor, au rolul de înotătoare. Majoritatea speciilor de pinguini trăiesc în mările emisferei sudice, doar una singură trăind în apropierea liniei Ecuatorului. Clocesc în insulele subantartice, Antarctica, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Patagonia și Chile. În afara perioadei de reproducere pot fi întâlniți și în zonele mai calde, chiar tropicale, cum ar fi Brazilia, Columbia, Ecuador sau insulele Galapagos, unde ajung folosindu-se de curenții reci
Pinguin () [Corola-website/Science/310149_a_311478]
-
feței. Pentru a nu se supraîncâlzi, își petrec marea parte a timpului în apa rece. Greutatea unui pinguin ajunge la maximum 14 kg. Ritualurile de curtare sunt foarte diverse, chiar dacă nu există un dimorfism sexual marcat. Majoritatea speciilor de pinguini clocesc în colonii mari și sunt foarte teritoriale. Cuiburile lor sunt de obicei foarte simple, dar unele specii care clocesc în galerii subterane. Pinguinii imperiali nu folosesc cuiburi, ci își țin pe picioare ouăle pe toată perioada clocirii. Pinguinii clocesc două
Pinguin () [Corola-website/Science/310149_a_311478]
-
la maximum 14 kg. Ritualurile de curtare sunt foarte diverse, chiar dacă nu există un dimorfism sexual marcat. Majoritatea speciilor de pinguini clocesc în colonii mari și sunt foarte teritoriale. Cuiburile lor sunt de obicei foarte simple, dar unele specii care clocesc în galerii subterane. Pinguinii imperiali nu folosesc cuiburi, ci își țin pe picioare ouăle pe toată perioada clocirii. Pinguinii clocesc două ouă, cu excepția pinguinului imperial, care depune un singur ou. Ouăle sunt de culoare deschisă, variind de la alb la verzui
Pinguin () [Corola-website/Science/310149_a_311478]
-
pinguini clocesc în colonii mari și sunt foarte teritoriale. Cuiburile lor sunt de obicei foarte simple, dar unele specii care clocesc în galerii subterane. Pinguinii imperiali nu folosesc cuiburi, ci își țin pe picioare ouăle pe toată perioada clocirii. Pinguinii clocesc două ouă, cu excepția pinguinului imperial, care depune un singur ou. Ouăle sunt de culoare deschisă, variind de la alb la verzui, și au o perioadă de incubație cuprinsă între 33 și 62 de zile, depinzând de specie. Puii de pinguin prezintă
Pinguin () [Corola-website/Science/310149_a_311478]
-
În 1950, comunele Fundeni și Zărnești au fost incluse în raionul Buzău, iar comuna Vadu Sorești în raionul Râmnicu Sărat; la rândul lor, cele două raioane au făcut parte din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Satul Clociți din comuna Vadu Sorești a luat în 1964 denumirea de "Pruneni". În 1968, reforma administrativă a adus transferul lor la județul Buzău, reînființat. Tot atunci, comunele Vadu Sorești și Fundeni au fost desființate și incluse în comuna Zărnești, care și-
Comuna Zărnești, Buzău () [Corola-website/Science/310276_a_311605]
-
spre cafeniu. Coaja se pătează în cuib. Incubația durează 16-19 zile. Clocitul începe înaintea încheierii pontei și este asigurat de femelă. În perioada clocitului, masculul îi aduce de mâncare. Femela părăsește cuibul doar seara și dimineață pentru scurt timp. Cât clocește, la femelă se dezvoltă glanda uleioasă de la baza cozii, din care, în caz de primejdie, se proiectează un lichid brun-negricios, cu un miros insuportabil nu numai pentru om, dar și pentru dușmanii săi obișnuiți, micile mamifere carnivore. Pe an, are
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
regulă pe sol, între rădăcinile copacilor sau în scorburi cu o gaură de acces, marcată de licheni și mușchi. Ponta este depusă prin lunile aprilie - mai fiind alcătuită din 5 - 6 ouă de culoare albă punctate cu pete ruginii. Femela clocește de două ori pe sezon. Este o pasăre poligamă, mascul împerechinduse frecvent și cu alte femele. Iarna coboară în regiunile de șes, trăind adăpostite în parcurile orașelor. | |---Troglodytes sissonii |
Pănțăruș () [Corola-website/Science/314538_a_315867]
-
regiuni de baltă. Ele preferă regiunile joase, deschise, de câmpie și smârcuri. Sunt păsări monogame. Teritoriul cuibului este apărat cu înverșunare de mascul. Ponta este depusă în lunile aprilie, mai fiind alcătuită din 3 - 4 ouă verzui cu puncte întunecate. Clocesc ambii părinți, iar puii eclozează la circa 26 - 27 de zile. Iarna păsările migrează spre Asia de Sud și spre bazinul mediteran. ul este de mărimea unui porumbel (28 - 31 cm), cu coloritul penajului aripilor și spatelui negru-verzui, iar creștetul și gușa
Nagâț () [Corola-website/Science/314537_a_315866]
-
în reproducție. În acest scop ea își alege o ramură uscată dezgolită unde poate fi ușor remarcată prin cântec și coloritul penajului. În general, ca la toate speciile mici de păsări, puii ajung la câteva luni la maturitate sexuală. Sticletele clocește în general în regiunile joase, dar și pe văile montane. Cuibul este mic, cu un număr de 4- 5 ouă albăstrui punctate roșcat. El este așezat în arbori de înălțime mijlocie, cel mai frecvent pe salcâmi. După circa 13 - 14
Sticlete () [Corola-website/Science/314355_a_315684]
-
iar spre est până în Japonia și Kamceatka. Caracteristicile acestor păsări sunt culoarea cenușie și cântecul lor prin care masculul își marchează teritoriul și care se poate asemăna cu denumirea dată păsării. Are mărimea unui porumbel suplu (30-35 cm). Pasărea nu clocește, ci femela depune ouăle în cuiburi străine care sunt de regulă ale unor păsări cântătoare mai mici. La mascul, capul și partea superioară a corpului sunt de culoare cenușie, iar partea inferioară a corpului are o nuanță cenușie-albăstruie. Coada este
Cuc () [Corola-website/Science/314374_a_315703]