560 matches
-
fluviu. Din vremea primei cruciade (1096-1099) avem informații despre prezența garnizoanelor bizantine pe Dunăre, ce acționau împotriva atacurilor cumane și ungurești. În același timp, cea mai mare parte a cumanilor din regiunea Niprului și Donului se aflau în conflict cu cnezatele rusești sau participau la luptele dintre acestea. Cumanii controlau un teritoriu întins, de la Marea Aral până la Dunărea de Jos, dar acesta era lipsit de unitate politică; au fost identificate 5, 6 sau 8 grupuri cumane, unul din ele fiind și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nordul Dunării de Jos de izvoarele bizantine, dar și de alte surse; în 1159, ei sunt semnalați în sudul Moldovei, unde au prădat corăbiile pescarilor din Halici aflate pe Dunăre împreună cu Ivan Rostislavici și, ulterior, alături de berladnici, declanșează atacul asupra cnezatului Haliciului. În secoul al XII-lea, un izvor apusean îi plasează pe cumani și pecenegi în Panonia. După 1185, când se declanșează revolta vlahilor și bulgarilor din sudul Dunării, cumanii din nord au fost solicitați frecvent să sprijine pe vlahi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fino-ugric și iranian, precum bașkiri, mordvini, alani, cumani. Rezistența cea mai îndârjită a fost opusă de tribul cuman, condus de Bacman. După supunerea populațiilor aflate la extremitatea răsăriteană a Europei, la sfârșitul anului 1237, armatele mongole s-au îndreptat asupra cnezatelor rusești, acestea nu s-au coalizat împotriva atacatorilor și au înfruntat separat un adversar mult superior din toate punctele de vedere. Mai întâi a fost atacat cnezatul de Reazan, care, lipsit de ajutor din partea statelor vecine, a opus o slabă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
răsăriteană a Europei, la sfârșitul anului 1237, armatele mongole s-au îndreptat asupra cnezatelor rusești, acestea nu s-au coalizat împotriva atacatorilor și au înfruntat separat un adversar mult superior din toate punctele de vedere. Mai întâi a fost atacat cnezatul de Reazan, care, lipsit de ajutor din partea statelor vecine, a opus o slabă rezistență și a fost supus de mongoli. La începutul lui 1238, ei au pornit spre Vladimir, cel mai puternic cnezat rusesc. Dar garnizoanele militare din Kolomna, Moscova
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de vedere. Mai întâi a fost atacat cnezatul de Reazan, care, lipsit de ajutor din partea statelor vecine, a opus o slabă rezistență și a fost supus de mongoli. La începutul lui 1238, ei au pornit spre Vladimir, cel mai puternic cnezat rusesc. Dar garnizoanele militare din Kolomna, Moscova, Vladimir și Suzdal au fost silite să capituleze, iar lupta de pe râul Sit, cu cneazul Iurii Vsevolodovici, s-a încheiat cu victoria mongolilor. În mod cu totul neașteptat, ei nu au atacat Novgorodul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin spărturile din zidul de incintă, provocate de mașinile de asediu (catapulte), oștile mongole s-au dedat la prădăciuni și distrugeri masive. Acest dezastru militar și politic, distrugerea Kievului, comparabil cu sfârșitul Constantinopolului, a avut un efect paralizant, demoralizant, în cnezatele de Halici-Volânia, care n-au opus o rezistență serioasă.16 Confruntările cu cumanii din spațiul nord-pontic au fost deosebit de îndârjite, cumanii au obținut succese parțiale, dar n-au rezistat forței de șoc a mongolilor. De-aici brutalitatea extremă cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În componența efectivă a Hoardei de Aur au intrat regiunile de stepă din sud-estul Moldovei (Bugeacul) și nordul Dobrogei. Celelalte teritorii românești de la sud și est de Carpați au rămas sub administrația conducătorilor locali, dar au devenit tributare mongolilor, precum cnezatele rusești și statul bulgar. Dar se pare că ei controlau direct Bărăganul (sud-estul Munteniei), aflat în vecinătatea sudului Moldovei și nordului Dobrogei. În Bugeac (sudul Basarabiei) au fost descoperite complexe funerare din secolele XIII-XIV, cu ritul de înmormântare specific triburilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
altor nomazi. De la mijlocul secolului al XII-lea, atestările documentare ale acțiunilor berendeilor în slujba Rusiei se înmulțesc-în a doua jumătate a acestui secol, ei constituiau cel mai puternic trib din uniunea "tichiilor negre". Berendeii s-au așezat îndeosebi în cnezatele de Kiev, Halici și Rostov-Suzdal, iar urme sunt și în toponimie. Berendeii au pătruns și mai spre vest, în Ungaria, Slovacia și Bulgaria, ca și în aproape toate regiunile carpato-dunărene, Moldova, Muntenia, Transilvania, Maramureș (avem un sat cu numele Berindeești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ungaria, Slovacia și Bulgaria, ca și în aproape toate regiunile carpato-dunărene, Moldova, Muntenia, Transilvania, Maramureș (avem un sat cu numele Berindeești, lângă Roman, în documentul din 1453, ca și un stolnic, Berindei). Izvoarele istorice și literare amintesc prezența berendeilor în afara cnezatelor rusești, în anul 1139, când 30.000 de luptători sunt trimiși de regele Ungariei în sprijinul cneazului de la Kiev, în alt izvor se vorbește despre 1000 de luptători și nu se spune de unde au venit. În prima jumătate a secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și brodnicilor, fără alte precizări. Berladnicii sunt menționați în izvoarele istorice medievale numai în două momente: în 1159, 6000 de berladnici, împreună cu o ceată de cumani, au intrat în serviciul lui Ivan Rostislavici, poreclit Berladnic, care pregătea o expediție împotriva cnezatului Halici. Pornind din teritoriile dunărene, Ivan și aliații săi s-au ndreptat spre nord, străbătând Moldova spre sudul Haliciului, dar acțiunea a eșuat. Apoi, în 1160, berladnicii sunt menționați în apropiere de gurile Niprului, la atacul Oleșiei. Berladnicii sunt urmăriți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Marea Neagră. Mulți istorici asociază numele berladnici, pretendentul halician Berladnic și numele localității Bârlad. Bârladul este menționat numai o singură dată , în anul 1174, de cronicile rusești. Or, izvoarele scrise și arheologice exclud existența, în secolul XII, a unui centru subordonat cnezatului Halici, în sudul Moldovei. Dar constituirea unei formațiuni statale a berladnicilor în sudul Moldovei este doar o ipoteză neconfirmată. În plus, nu-i putem considera români pe berladnici, mai curând ei aparțin unei populații nomade sau seminomade.21 Brodnicii. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și în 1216, brodnicii se aflau în serviciul cnejilor ruși. Apoi, în lupta de la Kalka (1223), brodnicii, în frunte cu voievodul lor Ploscânea, au trecut de partea mongolilor, trădându-l pe cneazul Kievului, Mstislav. După această bătălie, brodnicii au părăsit cnezatele rusești, ocupate de mongoli, și s-au îndreptat spre teritoriile est-carpatice, unde îi găsim menționați în prima jumătate a secolului al XIII-lea. Problema originii etnice a brodnicilor este controversată, ei au fost considerați slavi seminomazi (precum cazacii), români, cerkezi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din secolul al X-lea, ei și-au continuat existența istorică, sub conducerea cnejilor lor româno-slavi, în vechile vetre de dăinuire ale obștilor. Ei duceau o viață simplă, mai curând patriarhală, de păstori și plugari, încadrați în uniuni de obști, cnezate și voievodate, așa cum apucaseră din vechime, de la începuturile neamului românesc. Aflați sub dominația neamurilor turanice de nomazi asiatici, ei plăteau dijmele cerute de stăpânitorii pământurilor (ținuturilor) lor, fără a mai fi supărați de cineva și, uneori, la cererea acestora, îi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
partea răsăriteană a Europei. La începutul secolului al XIII-lea, cele două regate catolice, Ungaria și Polonia, desfășurau în teritoriile ruse apusene o politică expansivă, cu puternică coloratură confesională. Între 1204-1235, expedițiile ungare s-au succedat fără întrerupere în teritoriile cnezatelor Haliciului și Vladimirului, la acestea adăugându-se eforturile de a le aduce sub ascultarea bisericii apusene. Ca o consecință a acestor acținui, cneazul Daniel avea să recunoască suzeranitatea regatului ungar. Dar în teritoriile baltice locuite de populații încă păgâne, penetrația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
4 Penetrația politică și confesională apuseană a întâmpinat reacția tenace a lumii ruse, care, odată cu modelul creștin bizantin, pentru viața bisericească, a preluat și amplificat latinofobia înveterată a Bizanțului. Cea mai expusă presiunii catolice a fost lumea rusă apuseană din cnezatele Halici și Vladimir, din cauza vecinătății cu regatele Ungariei și Poloniei. Papalitatea, care nu uitase tentativele anterioare de supunere a lumii ruse autorității sale, a urmărit să-și extindă influența cât mai departe în răsăritul Europei. Această viziune integratoare a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1227, "tuturor regilor (cnejilor) Rusiei". Aceștia își exprimaseră dorința de a se lepăda de "erorile" derivate din aderența la Biserica răsăriteană ("schismatică"), pricina nenorocirilor abătute asupra lor prin invazia mongolă, considera papa. În 1231, se constată contacte între Roma și cnezatele Vladimir și Suzdal, pentru ca, în anii următori, să-și facă apariția și ierarhia ecleziastică latină în teritoriile ruse apusene, prin numirea de către papa Grigore IX a unui "episcop al Rusiei". Reușitele catolice în aria cumană și rusă, pătrunderea misionarilor dominicani
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1247, dar Alexandru al Vladimirului nu l-a recunoscut, ba mai mult, a încheiat alianță cu mongolii. În schimb, a fost creștinat conducătorul lituanian Mendog-Mindaugas, răsplătit de papă cu o coroană regală, în 1251. Din nefericire, în anii următori, cnezatul Haliciului a încheiat o alianță cu Hoarda de Aur. Papalitatea, în paralel cu organizarea apărării antimongole, a inițiat o acțiune diplomatică în lumea mongolă, aflată în plină ofensivă după 1241. După ce-am urmărit reacția lumii apusene față de marea invazie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asupra unui întins teritoriu din Europa de răsărit. Din reședința sa de la Sarai, pe Volga, Batu-han, întemeietorul Hoardei de Aur, a început exploatarea sistematică și neîntreruptă a întinselor teritorii pe care le stăpânea. Hegemonia mongolă apăsa cel mai greu asupra cnezatelor ruseștiîncă din 1243, cneazul de Suzdal (Vladimir) s-a prezentat la curtea lui Batu, de la Sarai, și a fost învestit ca mare cneaz, căpetenie a tuturor cnejilor și teritoriilor ruse, pe care le stăpâneau aceștia. În același timp, cneazul era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fiscali ai hanului (baskaci) urmăreau direct perceperea tributului și, în acest scop, au fost organizate recensăminte supravegheate de puterea mongolă. Novgorodul, cruțat de marea invazie, a fost ulterior supus și impus la tribut cu ajutorul militar al marelui cneaz Aleksandr Nevski. Cnezatele ruse apusene Halici și Vladimir au fost silite să se supună și ele mongolilor, în ciuda vecinătății și a relațiilor cu Apusul. În 1245, cneazul Daniil se afla la curtea lui Batu și prin închinarea lui, întreaga lume rusă intra sub
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
i-au determinat pe tătari să adopte o politică complexă și subtilă, dar Ungaria a rămas un regat creștin liber, sub tutela papalității, care a ajutat-o să se refacă după invazia distrugătoare din 1241. Dintre teritoriile supuse dominației mongole, cnezatele rusești se aflau într-o situație mult mai dificilă, comparativ cu regiunile de la Dunărea de Jos, cu toate că nu fuseseră efectiv ocupate de Hoarda de Aur. Pe lângă un tribut împovărător periodic și alte prestații specifice teritoriilor subjugate, acestea erau obligate să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub domnia lui Mongka Temur (1266-1280). Până la sfârșitul secolului al XIII-lea, tributul era colectat de perceptori mongoli, cu sprijinul acelor baskaci (colaboratori) ruși, ulterior obligația tributului revenea căpeteniilor locale. Au devenit tributare mongolilor și regiunile neafectate de invazie, precum cnezatul Novgorodului. Supravegherea și controlul direct al căpeteniilor politice din țările supuse erau exercitate de amintiții baskaci, care aveau la dispoziție mici detașamente militare. Ei erau colaboraționiști din rândul localnicilor, în sudul Rusiei, denumirea unor așezări (Baskaci, Baskakovo, Baskeci) păstrează amintirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub aspectul originii și vechimii, menționăm pe cele mai importante. Astfel, așezările de la Baia, Suceava, Piatra lui Crăciun, Siret, Iași își au originea la sfârșitul secolului al XIII-lea, iar prin poziția lor geografică sunt puse în legătură cu formațiunile politice-voievodate și cnezate. Astfel, dintre ele, cel puțin trei, Baia, Suceava și Siret pot fi considerate drept reședințe ale unor formațiuni politice-cnezate și voievodate. În aceste centre s-a înregistrat o prezență timpurie a unei populații alogene, care s-a adăugat celei românești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sau instalate în spațiul carpato-dunărean în secolele XII-XIII, precum Imperiul cumanilor (nomad), Regatul ungar, Țaratul vlaho-bulgar, Imperiul bizantin. Ca aspect, aceste formațiuni alcătuiau elementele unui adevărat mozaic politic românesc, conturat în nordul Dunării. Formele tradiționale predominante de organizare politică erau cnezatul și voievodatul. Cnezatul-țară este potențarea politică a stăpânirii pământului cu titlul feudal. Cnezatul, în forma sa cea mai evoluată, era puterea politică exercitată asupra unei grupări de sate (uniuni de obști), în cadrul unor regiuni delimitate natural (câmpii, văile râurilor, păduri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ungar, Țaratul vlaho-bulgar, Imperiul bizantin. Ca aspect, aceste formațiuni alcătuiau elementele unui adevărat mozaic politic românesc, conturat în nordul Dunării. Formele tradiționale predominante de organizare politică erau cnezatul și voievodatul. Cnezatul-țară este potențarea politică a stăpânirii pământului cu titlul feudal. Cnezatul, în forma sa cea mai evoluată, era puterea politică exercitată asupra unei grupări de sate (uniuni de obști), în cadrul unor regiuni delimitate natural (câmpii, văile râurilor, păduri). La rândul său, voievodatul era o instituție direct politică, superioară cnezatului, rezultat al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
titlul feudal. Cnezatul, în forma sa cea mai evoluată, era puterea politică exercitată asupra unei grupări de sate (uniuni de obști), în cadrul unor regiuni delimitate natural (câmpii, văile râurilor, păduri). La rândul său, voievodatul era o instituție direct politică, superioară cnezatului, rezultat al delegării atributelor de comandament militar superior de către cnejii mai multor cnezate, un fel de asociații militare și politice. În secolul al XIII-lea, cnezatul și voievodatul erau instituții statornicite (aflate) ereditar în mâinile unor familii puternice, viitoare dinastii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]