9,109 matches
-
se apropia de jumătate. Gospodinele veneau la poartă zâmbitoare și toate ne dădeau cuvenitele ouă. Cum s-ar zice azi, afacerea mergea șnur. Când, deodată, ca din senin, ne-a apărut în cale un bărbat tânăr, s-a uitat în coșul nostru și a mustăcit cu prefăcută mirare: numai atâtea ați strâns, mă? -Păi...nu sunt destule? am întrebat noi mirați. -Cum să fie, mă? s-a răstit la noi nea Mitică (așa îl chema pe bărbat:Mitică al lui Dore
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
eu că habar n-aveți! a dat din mână a lehamite nea Mitică. Iar am luat poziția de vițel, cu ochii-n sus la nea Mitică. Făcând pe supăratul, ni s-a adresat, ridicând o sprânceană: -Bă! Vreți să umpleți coșul cu ouă? Vreți să vină femeile la poartă cu ciurelul plin? -Vrem! am strigat noi, foarte convinși. -Atunci -a ridicat din nou sprânceana nea Mitică- strigați, mă, așa cum trebuie! -Cum trebuie? am întrebat, cu mutre de viței curioși. -Uite-așa: „Câțu-Mâțu-ntoarce
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
de tovărășie”. Eu și Mărin ne-am uitat ca proștii unul la altul. Nu pricepeam nimic. Dacă a văzut că nu eram convinși, nea Mitică iar ne-a zgândărit la coarda sensibilă: -Bine, mă, nu ziserăți că vreți să umpleți coșul? -Ba, vrem! am răspuns noi, bosumflați. -Păi, atunci, ia ziceți după mine: „Câțu-Mâțu-ntoarce pârțu...” -Hă, hă, hă! râd eu. Da’...de ce „întoarce pârțu?” -E, nu vreți, nu vreți! s-a prefăcut supărat nea Mitică. De ce îmi pierd eu timpul cu
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
-Păi, atunci, ia ziceți după mine: „Câțu-Mâțu-ntoarce pârțu...” -Hă, hă, hă! râd eu. Da’...de ce „întoarce pârțu?” -E, nu vreți, nu vreți! s-a prefăcut supărat nea Mitică. De ce îmi pierd eu timpul cu voi, dacă nu vreți să umpleți coșul? Și dădu să plece. Dar lăcomia...viermele acela care roade pe toți oamenii, mușcă și din creierașul lui Mărin, care se repezi la mine: -Ce făcuși, mă? L-ai supărat pe nea Mitică! Atunci și eu, ros de același vierme
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
fac... -A-haa! am mai exclamat noi, foarte convinși. -Hai, acum învățați strigătura, că n-am timp de voi! ne-a repezit nea Mitică. Și dobitocii de noi, foarte sârguincioși, am învățat pe de rost tâmpitele versuri, menite să ne umple coșul cu ouă. După ce s-a asigurat că le-am învățat bine, nea Mitică s-a uitat la noi și ne-a spus: -Uite, mă! acum mergeți la poarta aia cu gard nou și faceți strigarea pe care v-am învățat
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
la noi și ne-a spus: -Uite, mă! acum mergeți la poarta aia cu gard nou și faceți strigarea pe care v-am învățat! Acolo este o femeie miloasă. Tare miloasă! Când o să vă audă ce-i spuneți, vă umple coșul cu ouă. O să luați ouă... și în buzunare! Zâmbeam, cu ochii lucind de lăcomie... -va urma- Referință Bibliografică: povestirea CÂȚU-MÂȚU (partea-ntâi) / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
Asistenta, Doctorița, Băiatul 1, Băiatul 2, figuranți. Actul I Decorul: O stradă. Personajele: Bătrâna, Femeia tânără, Femeia X, Bărbatul X, Femeia Y, Polițistul, Bărbatul cu geantă diplomat, Femeia cu fetița, Copilul 1, Copilul 2, figuranți. (O femeie tânără cară un coș cu mere și ajută în același timp o bătrână să meargă. La un moment dat bătrâna cade inconștientă, iar femeia tânără scapă coșul cu mere. Merele se rostogolesc pe stradă. În momentul în care merele se rostogolesc, pe lângă cele două
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
Bărbatul cu geantă diplomat, Femeia cu fetița, Copilul 1, Copilul 2, figuranți. (O femeie tânără cară un coș cu mere și ajută în același timp o bătrână să meargă. La un moment dat bătrâna cade inconștientă, iar femeia tânără scapă coșul cu mere. Merele se rostogolesc pe stradă. În momentul în care merele se rostogolesc, pe lângă cele două femei trece un bărbat.) Femeia tânără: Domnule! Domnule! (Bărbatul le ocolește grăbit. Femei și bărbați trec pe lângă cele două femei neajutorate din timp
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
telefon? Trebuie să sun după ambulanță. Femeia Y: Telefon? După ce aduni mizeria poți să îndrăznești a cere un telefon. (către celelalte femei) Să mergem! Sunt niște nespălate venite la oraș. Le-a doborât căldura. (Femeia tânără adună repede merele în coș. După ce a terminat de adunat merele ce s-au risipit pe stradă s-a întors lângă bătrână.) Femeia tânără: Cum te mai simți? Bătrâna: Rău. Femeia tânără: O să te duc la spital! O să reușesc la timp acest lucru. (Un polițist
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
cu apa ce miroase a transpirație de la o poștă. Medicul: Mergi să vezi despre ce este vorba! (Asistenta se duce pe coridor.) Asistenta: Ea este bolnava? Femeia tânără: Da. Asistenta: Așteptați! O să se ocupe și de voi cineva curând. (Privește coșul cu mere de lângă scaunele de pe coridor.) Cu mere veniți voi la doctor? (Intră în cabinet dezgustată.) Medicul: Ei? Asistenta: O pacientă cu hemipareză. Medicul: Să aștepte! (Se ridică de la birou și o ia pe asistentă în brațe.) Mi-a fost
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
decedat. După ce am plecat de acolo bunicii i s-a făcut rău. Medicul: Alergați după bani cu un picior în groapă. Așteptați! O să văd ce pot să fac. (Femeia tânără se întoarce pe coridor.) Medicul: Poate au bani. Asistenta: Un coș cu mere. Medicul: Ce să facă cu merele? Țărani! Știu să vină cu brânză puturoasă, țuică și acum cu mere. (Medicul scrie ceva în niște fișe. Asistenta aranjează medicamentele în dulap.) Mama bărbatului Y: Încercați să-i dați ceva bani
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
am la mine întâmplător. Le-am primit de la cumnata mea. M-am întâlnit cu ea în gară. Vi le ofer cu tot dragul. Doctorița (râzând): Le poți lăsa domnului doctor lângă birou. Îi fac foarte bine merele. (Femeia tânără pune coșul cu mere lângă birou, pe urmă merge lângă bătrână.) Medicul: Ți-ai găsit de glumă cu mine? Doctorița (aranjând niște fișe pe birou, în fața medicului): Merele sunt foarte sănătoase. Întăresc piciorul. Nu mai este nevoie să iei prostii. Medicul: Ce
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
mai înainte) mi-a dăruit un poem din cele importante într-o carieră literară: Fumegă în linia privirii negrul, blestemat vapor, și-n preajma lui se înfioară chiparoșii cu mâhnire. Ca o pasăre greoaie, fumul poposește și se reazemă de coșuri. Mohorâtă navă învie pe colină; printre arbori o teroare trece și de milă frunzele se rup și pleacă, curg în fumul zvârcolit, alături suie până când rămân în urmă. Fumule, cine ai fost ? Pentru ce te-ai îmbarcat pe negrul blestemat
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
vedea mai bine. Mai erau acolo notarul, moașa, tînăra soție a învățătorului, iar sus în stînga, în haine de duminică și cu gîtul lungit, sărăcia de Papurică, negustorul de pește și de raci. |sta umbla din casă în casă cu coșul de papură, dimineața cu pește, mai pe la amiază cu raci. Dl Ilie învățătorul se ducea la bătrîni acasă și îi întreba ce mai țin minte. Cercetase fără mare spor catastifele bisericii și își făcea curaj să-i scrie lui Nicolae
Istoria abandonată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8224_a_9549]
-
nu, domnule autor, atunci când, din... rafinament, chipurile, n-am renunțat definitiv la serviciile ei? Jenant de-a dreptul pentru cititorul instruit este să găsească în text virgula așezată între subiect și predicat. Lași textul necitit până la capăt, îl arunci la coș fără regrete? Dar fenomenul nenorocit te așteaptă în plicul care vine la rând, pe care-l deschizi cu teamă de la un timp, nemaifăcându-ți iluzii asupra talentului literar și asupra viitorului celui care scrie cu picioarele. Scriem ca să fim citiți
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
îndărătul aceleia care este "rareori amabilă, deși totdeauna politicoasă"? O cititoare pătimașă de literatură (Tolstoi este adorat în așa măsură încât eroina și-a botezat Léon motanul obez) și de filozofie (cărțile publicate de Editura Vrin sunt disimulate strategic în coșul de cumpărături), căreia îi place pictura olandeză, Mozart, Purcell, cinematograful japonez (regizorul Ozu e preferatul ei), dar și Eminem și Blade Runner. Are o singură prietenă - Manuela, menajera portugheză, la care apreciază l'aristocratie du coeur. Paloma Josse, 12 ani
Fals tratat de eleganță by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/8250_a_9575]
-
cu un accesoriu. Finalul este mai puțin convingător: Renée moare în urma unui accident de mașină. Ultimele sale gânduri se îndreaptă spre motanul Léon, spre Manuela, spre soțul defunct, spre domnul Ozu și spre Paloma care sesizase cărțile de filozofie în coșul de cumpărături al portăresei și cu care se împrietenise în cele din urmă; de altfel, tot ea o comparase cu un arici, pe cât de respingător, pe atât de elegant, despre care Buffon spunea că "știe să se apere fără să
Fals tratat de eleganță by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/8250_a_9575]
-
Emil Georgescu, ata-carea, în stradă a Monicăi Lovinescu, atâta cât să nu moară, bombe la sediu și plicuri explozive la domiciliile actanților. Dacă nu s-a reușit dinamitarea postului, s-a trecut la infiltrarea lui. Câte o cârtiță ieșea din coșul de hârtii și gonea prin coridoare - după râme. Alta, mușuroia prin București. Bestiole cu viață lungă și barbișon. Postul de radio B.B.C., postul Europa Liberă își încetează emisiunile în limba română la întâi august a.c. Nu am cunoștință dacă o
Adio, Olga! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8254_a_9579]
-
Sociu, eroul cărții scrise de Dan Sociu (acum o să apară Naratologul de serviciu și o să ne explice, încă o dată, diferențele dintre cei doi), cu viciul lui solitar și cu fața oarecum dezagreabilă ("Cearcăne, vinișoare sparte pe obraji și pe gât, coșuri, dinți stricați"), este antieroul perfect. "Delicios de pasiv", "gaga rău", alcoolizat și melancolizat, dacă nu idiotizat de atmosfera provincială și de propria-i neputință în toate cele. Doriți cumva amintiri din comunism? Autorul oferă un capitol întreg, calificându-l ca
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
prea aveai cu ce să le umpli, iar în anii '70 - pentru că eram fudulia familiei (prima fată la facultate) și treaba mea era să învăț, nu să car. E drept că toamna mă deșălam câteva zile cu lăzile de cartofi, coșurile de porumb și lădițele de mere la muncă patriotică. În schimb, nu mă mai gheboșam cu lemnele și cărbunii din pivniță, pentru că locuiam deja la bloc, pe strada Păltiniș, unde povestea cu bărbăția mea, deja cuprinsă de slăbiciune pe Ion
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
fiu domnișoară! A sosit, iată, clipa să le pomenesc pe cele trei mari cuceriri ale petrochimiei mondiale ajunse în România la începutul anilor '60, care au schimbat mult perspectiva asupra căratului în sufletul meu și al femeilor-cal din Timișoara: niște coșuri, o plasă și-o pungă. Toate de plastic. Coșurile - dreptunghiulare sau rotunde - erau turnate în diferite modele, care cu găurele pur și simplu, care mai fanteziste (cu pătrate, cu cercuri, cu flori). Arătau ca niște cufărașe sau ca două farfurii
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
pe cele trei mari cuceriri ale petrochimiei mondiale ajunse în România la începutul anilor '60, care au schimbat mult perspectiva asupra căratului în sufletul meu și al femeilor-cal din Timișoara: niște coșuri, o plasă și-o pungă. Toate de plastic. Coșurile - dreptunghiulare sau rotunde - erau turnate în diferite modele, care cu găurele pur și simplu, care mai fanteziste (cu pătrate, cu cercuri, cu flori). Arătau ca niște cufărașe sau ca două farfurii adânci lipite una de alta, cu mânere cam tari
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
țumburuș - și el din plastic. Dopușorul ăsta se vâra într-o mică gaură și făcea cumva înfundat pac, chestie care mă îmbăta de plăcere. Așa că, pe la 12-13 ani, mă înghesuiam să merg la alimentara după zahăr sau macaroane ca să bălăbănesc coșul pe lângă mine, țanțoșă ca un curcan, cu perlele false ale mamei atârnate la gât și cu o broșă în formă de frunză pe piept, în timp ce lălăiam încet cântă cucii cântă. Băbuța, tanti Arsici sau Oberneni nu s-au dat niciodată
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
de frunză pe piept, în timp ce lălăiam încet cântă cucii cântă. Băbuța, tanti Arsici sau Oberneni nu s-au dat niciodată în vânt după noutățile astea și au continuat să cărăușească pe ruta Piața Iozefin - str. Ion Vasi cu țecherele și coșurile lor din nuiele. Doar femeile mai tinere, cum era mama, le purtau ca pe ceva de-a dreptul elegant, asortate cu pantofii. Uneori făceau două-trei ture până în piața Lahovary, care se chema de fapt Bălcescu și care era mai aproape
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
mama, le purtau ca pe ceva de-a dreptul elegant, asortate cu pantofii. Uneori făceau două-trei ture până în piața Lahovary, care se chema de fapt Bălcescu și care era mai aproape, doar ca să nu se încarce cu alte plase sau coșuri și să-și strice fazonul. Cărăușeala femeilor care nu voiau să-și piardă nicicum cochetăria a fost mult ușurată, cam tot în aceeași perioadă, de plăscioarele colorate, cu ochiuri mici, foarte la modă. Despre ele se spunea cu un fel
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]