9,031 matches
-
Lué și un ferestréu că sé-și taie un lemn potrivit pentru scaré. Céuté toaté pédurea lemnul cel mai lung și-l téie cu ferestréul, și-l curéțé de crengi cu toporul. Gésise un lemn de frasin, lung și subțire, cu coaja albicioasé și-l culcé jos, În pédure, și-l mésuré cu pasul. Era un lemn de optsprezece pași, drept și frumos, pe care Nicolai Arsenievici Îl duse În spinare cu greu, céci era verde. Îl apésa pe oasele umérului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Lésé lemnul de tei jos și se duse mai departe. Céuté un lemn de frasin, Îl téie cu ferestréul și-l curéțé de crengi cu toporul. Îl culcé jos și-l mésuré cu pasul. Un lemn frumos și neted cu coaja albicioasé. „Ptfiu, dracu’!” Ce sé facé el cu un lemn de 12 pași? Îl lésé jos și merse mai departe. Vézu printre copaci drumul préfos și lanul de grîu, verde, mișcîndu-se că o apé stranie și se Întoarse Înapoi. Bétu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ar fi putut smulge cu o mîné, sé-l apuce și sé-l scoaté afaré! A și vézut cum se desface pémîntul În jurul nucului cînd trage el și-i smulge rédécinile. Soarele Îl bétea În cap și simțea cum Îi dé putere. Coaja verzuie a copacului era crépaté În cîteva locuri și asta Îl fécea sé paré și mai usor de smuls. Șasa știa cé nu este bine sé rupi copacii și cé un pionier adevérat nu rupe niciodaté copacii, dar prea Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nici nu o poate prinde. Pasérea zboaré și n-o mai prinde niciodaté. Se duce printre copaci și printre crengi și nu mai poate s-o prindé nimeni. Se ridicé și-și lué sacul. Ce veche se mai fécuse scară. Coaja se Înnegrise și se uscase și pe alocuri crépase și se acoperi de mucegăi alb. Pe unde se scoroji coaja se vedeau niște gîndaci mici că furnicile care intrau și ieșeau din lemn. Șasa vézu chiar si niste ciuperci mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și nu mai poate s-o prindé nimeni. Se ridicé și-și lué sacul. Ce veche se mai fécuse scară. Coaja se Înnegrise și se uscase și pe alocuri crépase și se acoperi de mucegăi alb. Pe unde se scoroji coaja se vedeau niște gîndaci mici că furnicile care intrau și ieșeau din lemn. Șasa vézu chiar si niste ciuperci mici de tot care au Început sé creascé dedesubt. Cred cé Dumnezeu va trebui sé-și facé alté scaré că sé nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Pe lemnul negru-cafenior de sub coajé vézu o urechelnițé care a vrut sé fugé. Șasa a prins-o și i-a rupt coarnele. Pe urmé a pus-o Înapoi pe lemnul negru-cafenior de unde o luase și Începu sé o baté cu coaja pîné n-a mai rémas nimic. 43tc "43" - De ce, Edmundîci, așa cum am zis, Alexandr Timofeevici nu s-a ținut de cuvînt? - Îmi pare réu, dar Alexandr Timofeevici e Alexandr Timofeevici. Știți cum e Alexandr Timofeevici. - Mé Îndoiesc cé nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cum era sé ai numai vreo doué résérite pe fund! Așa cum avea Șasa. Șasa scormoni cu degetul și scoase cîteva scame, niște bețișoare mici și cafenii, care rémîneau de la semințe și doué semințe. Le bégé În guré pe rînd, iar cojile le-a luat din guré cu degetele și le-a pus pe masé. Dacé se mai duce disearé la pîine și cumpéré numai cinci pîini În loc de șase, cîte treisprezece copeici, Îi rémîn 35 de copeici și oricum nu vede nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
d. Transfer mai bun al informațiilor Rezultate mai bune în sondajele privind satisfacția Informații mai bune pentru șeful executivului Mai puține articole adverse în presă Încurajează luarea în proprietate a riscurilor Mai puține recomandări ale auditului intern Identifică pericolele, respectiv „cojile de banană” Mai puține vizite de reglementare Evită acceptarea de eșecuri ale sistemului Registrul riscurilor menținut la zi Sporește înțelegerea vulnerabilităților Reducerea provocărilor legale Mărește șansa de atingere a obiectivelor Procent sporit al obiectivelor atinse Identifică principalele riscuri și oportunități
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
la glezne. Îmi lipisem fruntea de sternul lui. Subțiorile îi miroseau amărui, a pămînt ud. Abia suflam. A găsit și puterea de-a glumi, în limba poezeasc㇇: "Cu ouă plouă, Ana. Ia ghici cîte păsări sînt înăuntru, gata să spargă coaja!". Or fi pinguini, după cît sînt de mari", l-am rîs eu. M-a luat de mînă cînd a încetat rafala și am fugit uzi și înghețați pînă-n bucătăria caldă a bunicii Leonora. Ceaiul fierbinte, îndulcit cu miere, din nuștiuceurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
socialistoid. În culisele postului, realizatorul șef de secție purta război cu redactorițele divorțate ori cu divorț pe rol. Războiul chiloților, cum se rîdea în aceleași culise. Se descărca pe ele, dar și pe semințe: le ronțăia continuu și le scuipa cojile ca Florin Piersic în rolul lui Mărgelatu: Dacă divorțezi, te muți la televiziunea de peste drum". Lui Genosse, Politica îi era ibovnică. Șeful peste Tineret TV se însurase pe viață cu ea. I-a acceptat și favorurile, și capriciile. Și mierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se desfășura în nocturnă), prinsă într-una dintre lingurițele din urechile Elviricăi (blîc!) luminează scena, Lia vede un Mistrie ciufulit, ieșind de sub poncho. Pare a-și ilustra singur versurile: "O sămînță e tot ce-a fost și e pe lume Coaja cuprinde ce încă n-are nume O sămînță ascunde o altă sămînță, Miezul săltat la cer e-a noastră biruință". "Ce cauți aici? Mă spionezi? urlă Mistrie ca la pompieri, intrînd în triplă criză: de fiere, de isterie, de megalomanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întotdeauna înainte, ticăloasa! În timp ce vorbește, își scoate limba ascuțită, foarte lungă, ce pare să nu-i mai încapă în gură printre cuvinte. Apoi, își îndreaptă ochii șerpești spre masă, unde zace un ou lucios verde, asemănător oului de bibilică, cu coaja lipită, pusă cap la cap ca un puzzle. Întinde degetul arătător cu unghia întoarsă înăuntru și arată către ou: Este oul de cocoș bătrân, clocit de o broască țestoasă, din care s-a zămislit strămoșul meu, primul Vasilisc. Aripile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rezervație fără casă este Strigoiul. Ziua stă pe piatra rece a fântânii, noaptea bântuie prin întreaga rezervație. E o arătare într-adevăr înspăimântătoare, îngrozitor de slab, cu pielea translucidă, cu ochii foarte mari și gelatinoși, privirea sclipitoare, fața poroasă ca o coajă de ou, complet fără pomeți. El se prezintă ca spiritul neliniștit al unui tânăr ce-și caută la nesfârșit prietenul, căruia i-a înșelat cândva așteptările. Povestea lui mi-a relatat-o într-o noapte caldă cu lună plină, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
camerei mă intimidează; îi fac semn cu mâna să se așeze, cu alte cuvinte invit îngerul meu întârziat la o cafea. Refuză; are tensiunea prea mare din cauza înălțimilor, în schimb începe și mestecă semințe de floarea-soarelui și scuipă pe geam cojile cu o mare precizie. De-a dreptul dezgustător pentru o ființă celestă și suavă să mestece cu atâta voluptate semințe! Sunt bune pentru ungerea aripilor, au început să scârțâie în ultima vreme." încearcă o explicație, ușor jenat. Apoi își strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
respingerea coșmarurilor provocate de Luna care își găsise sălaș chiar în cuibul părăsit de pe stâlpul din fața casei, multicolorele din clasa Ginseng, contra prozodiei, lichidul roșu aprins, câte trei picături pe zi după mese, în lapte, anti Parkinson, morcovii pentru văz, coaja de salcie pentru auz, mătasea broaștei și ceaiul de tătăneasă, aloea, uleiul de măsline, gălbenușul de ou pentru menținerea trupului în poziția pe care o comanda; ce efect advers să fi avut amalgamul energetic dacă Alimentară, în ipohondria ei, devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așa cum rătăcesc și eu pe ogorul acestor pagini împreună cu Mioara Alimentară. Bancnota foșnitoare a nopții imprimată cu stele a fost gonită de vârtejul zilei, zglobiu zornăind soarele pe cupola de cadmiu a cerului. De undeva, un cor se epuiza înalt, coji de timp desprinse de pe trenuri erau duse de vântul circular al Brăilei prin gangurile blocurilor, pe sub tarabele piețelor, măturătorii nopții le strângeau. Mașinile adunau zgura timpului, o descărcau la gropile de gunoi. Paznicii îi dădeau foc, fumul era dus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am înțeles și prostia locuitorilor, ca raportare la deșteptăciunea altor meridiane, se menține astfel echilibrul balanței. Ceea ce mă intrigă, e neputința mea de a vedea cauza prostiei. Îmi străfulgeră prin gând: prea multă libertate. Poți fi prost și într-o coajă de nucă. Cred că am să întreb un medic cum se poate extirpa această genă. Dar pentru că, se știe, toți medicii sunt și poeți, mi-ar răspunde literar cu o altă prostie! Și care ar fi aceea? De a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tufe și coroanele copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind tăcerea între croncănituri, încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale norilor mânjiți de sânge bolnav, în canalizări bolboroseau șuvoaie de iarnă zoioasă. Cu sunetele din orga copilăriei, râsete, foșnet păstrat în moleculele înghețate, nostalgia zilelor de vară din atomii de gheață, notele școlare puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în mijlocul lor se izbeau de ziduri, se încâlceau printre copaci și semnele de circulație, furioase nu atât pe apropiatul lor sfârșit de stagiune, cât pe neciopliții aceia înnebuniți de iureșul spiralat al frunzelor, de plesnetul sec-uscat, castanele cădeau crăpându-și coaja verde, capetele damnaților nu crăpau, încercuite de gânduri, întrecând în iureș titirezul de vânt, gândurile depășeau prin viteză conul îndrăcit și plecând gonit de metafizica ciudatelor gângănii care îngrozeau mecanica fluidelor vântoase cu forțele lor celeste. Voi mi-ați luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sine. Binele se face pentru că există și nu-și cere recunoaștere. Răul se laudă, binele niciodată. O cale de autodistrugere dată de Demiurg Iadului, recunoașterea răului ca scop. Cauza morții sale definitive și a Morții. Mioara, suflet închis, își strânse cojile acestor gânduri într-o cutie, pe care, așezând-o printre lucruri, o însemnă pentru drumul spre Paris. Cât aveau să-i fie de folositoare? Cât durata unei iubiri sau cât durata unui răspuns? Va vedea viitorul prin însușirea propriului trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de grâu, râsul de grâu, foșnesc fără vânt, fetele sunt spice coapte, cerul are tăcerea grâului, gândurile sunt greieri prin grâu. Acolo. Dar, se vede, ori a visat, ori nu a crezut nimeni, pentru că se trezește singur. Privește! Grâul spărgea coaja pământului și-și ițea capul înspicat, mișcându-se ca o pendulă spre cer. Un spic, un snop, un lan țâșniră sub tălpile noastre prin asfaltul șoselelor, prin podeaua caselor de la marginea orașului. Mașinile poliției și cele ale pompierilor căutau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
naturiste, constând din abstinența de miere și de cârciumă, de nuntă, de grătare cu finul și nașul, de o foiță cu prietenii, de înjurat, de bătut nevasta pentru că era scris ca femeia să o ia din când în când, pe coajă -, de fumat, de blestemat Primarul, partidul și, în final, de căzut în șanțul de pe longitudinea Cartierului Pisc, întretăiat de latitudinea soției de a o trage de păr pe pațachina vopsită care i-a adus bărbatul în halul ăsta, vrând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de portocale, e bine? Dacă nu, dau o fugă la brutărie să cumpăr brioșe cu stafide. -E perfect. Îi turnai o cană de cafea, îi oferii o felie de pâine prăjită pe care o refuză și gustai dulceața plină de coji de portocală. -În mod evident, prezența mea nu te-a împiedicat să dormi, spusei. -Nici pe dumneata. -Ai ieșit să aduci corespondența. Acum, nu ne mai arătăm în partea dinspre stradă, bine? Nu uita de hotărârea de aseară. Ridică ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nu comandase vin, bere, nici alcool. Băuturile specifice erau la fel de copilărești ca mâncarea: lapte, ceai rece, Coca. Rari erau cei care îndrăzneau să încerce un fel de mâncare necunoscut și luxos: preferau valorile sigure, cum ar fi cartofii fierți în coajă și salata de varză. La comanda unui anume Lee D. Wong, observai un detaliu care mă surprinse: -A precizat că vrea Coca-light, îi spusei lui Sigrid. -Ei și? -Într-un asemenea moment, uiți de siluetă, nu? Sigrid cugetă o clipă înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
gunoiște ca asta, începu să-și simtă stomacul întors pe dos, înaintînd spre capătul holului, trecînd prin dreptul cuierului plin de tot felul de boarfe agățate unele peste altele, aruncîndu-și ochii pe masa din bucătărie pe care zac conserve desfăcute, coji de pîine, pahare murdare, tacîmuri soioase. Se opri în pragul sufrageriei, rezemîndu-se de tocul ușii. Bătrînul dormea dus, întins îmbrăcat pe canapea, cu veioza aprinsă la cap. Își aminti că uneori cînd pica răpus de prea multă băutură sughița și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]