1,794 matches
-
și ține-te cu mâinile de coama mea! Tudorel a rămas înlemnit pentru moment. Nu mai punea la îndoială că vocea care l-a îndemnat era a Bătrânei. Asemenea unui robot ori somnambul, s-a apropiat de ea, a prins coama cu o mână și cu cealaltă s-a sprijinit de spinarea iepei. Dintr-un simplu salt, fără mare efort, era deja sus. Și-a îndreptat trupul și s-a prins și cu cealaltă mână de coamă. Aștepta ca vrăjit să
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
de ea, a prins coama cu o mână și cu cealaltă s-a sprijinit de spinarea iepei. Dintr-un simplu salt, fără mare efort, era deja sus. Și-a îndreptat trupul și s-a prins și cu cealaltă mână de coamă. Aștepta ca vrăjit să vadă ce se mai întâmplă. Bătrâna și-a tras piciorul întins, l-a îndreptat și pe stângul, înălțându-se, și a pornit la pas. După ce a ieșit din poieniță și a pătruns pe drumeagul ce ducea
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
După ce a ieșit din poieniță și a pătruns pe drumeagul ce ducea la drumul spre casă, fără îndemnul ori comanda călărețului, a trecut la trap ușor. Băiatul era cât pe ce să cadă. A strâns cât a putut cu mâinile coama, dar nu reușea să-și păstreze echilibrul Trupul îi sălta ritmic și simțea durere la fiecare contact, la revenire. Instinctiv și-a încordat picioarele ținându-le cât a putut de strâns de corpul Bătrânei. Din acel moment s-a simțit
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
călăresc acum, nu sunt mare?... Aoleu! Este târziu. Am uitat de asta” - Bătrâna, poți alerga mai repede? Iapa nu a răspuns, dar a trecut de la trap la galop. Trupul copilului sălta neașteptat de mult. Tudorel abia se mai ținea de coamă. Picioarele nu mai reușeau să-l țină apropiat și strâns de spinarea calului. Avea senzația că aerul vâjâie pe la urechi și drumul de țară face salturi apropiindu-se amenințător de el. El se clătina când de o parte când de
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
aerul vâjâie pe la urechi și drumul de țară face salturi apropiindu-se amenințător de el. El se clătina când de o parte când de alta până când un picior s-a lăsat cu totul pe o parte a calului. A scăpat coama din mâini și a căzut în colbul încins al drumului icnind dureros de lung. Abia a avut timp să întindă mâinile la contactul cu pământul, să nu se lovească la cap. După o rostogolire a rămas lat, culcat pe spate
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
de înțelegere, a fornăit tare de două ori și a plecat în trap mărunt. Pe ulița satului mai mulți oameni se uitau după ei mirați. Tudorel era cuminte. Nu făcea cu mâna, așa cum ar fi dorit prima oară, nu lăsa coama din mâinile strânse pe ea și nici privirea nu o lua de pe firul drumului. Aproape de curtea bunicului, Bătrâna s-a oprit. Băiatul nu știa ce să facă. Ar fi dorit să intre călare, să fie văzut. - Gata! Până aici te-
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
data asta, Tudorel nu s-a mai îndoit că este sau nu a Bătrânei. S-a ridicat ușor, și-a adus un picior lângă celălalt pe aceeași parte și și-a dat drumu’ pe pământ, ținându-se cu mâinile de coamă. Avea multe întrebări de pus, dar s-a abținut. Era recunoscător și nu dorea în ruptul capului să-și supere noul său prieten, poate cel mai bun. - Nu trebuie să povestești nimic nimănui. Să nu uiți asta niciodată, a zis
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
feciorului de a ajunge la șezătoare și ale cărei versuri sunau cam așa: De-ar veni luna lu’ mai / Să mă pui stăvar la cai, / Să mă uit din deal în vale, / Pe care mă sui călare, / Pe șargul cu coama mare, / Pintenog de trei picioare, / Dă, murgule, pasu’ mare / S-ajungem în sat cu soare / C-am o mândră ca o floare / Și ne-așteaptă-n șezătoare. / Pe laița cu florile / Unde stau dorurile / Pe laița cu floricele / Unde-s dorurile mele
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
o lăsase pe Bătrâna cu ceva timp în urmă. Nu era aici și nici în apropiere nu se vedea. O strigă de câteva ori, dar fără rezultat. De obicei, la chemarea lui, venea întotdeauna, își întindea gâtul și își scutura coama privindu-l cu blândețe pe copil. Tudorel se sperie de-a binelea. O teamă adâncă se strecură în sufletul lui și-l făcu să plângă. Nu știa ce să facă. „Cum să mă duca acasă fără ea? Ce să le
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
din prun până-n prun . Printre plantații de pomi și tufișuri Soarele își deschide ochiul roșu în față . Nea Titi trage vârtos și vede cum pălește iarba verde sub coasă . Ca balauri uriași rămân poloagele în urmă . Vântul le țeseală pe coamă și viața, pe-ndelete, le-o curmă . Soarele coboară, se duce-n apus . Se iscă o boare din nu știu ce și cum și-mprăștie-n altarele ierbii miresmele florii de fân . Ion I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: La coasă, poezie de Ion I.
LA COASĂ, POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358042_a_359371]
-
fântâna sacră a Getuzei . În fundalul scenei spre dreapta se văd casele Sarmisegetusei. În mijlocul cetății se ridică o movilă pe care e așezat templul sacru al zeului Zalmoxis. Spre stânga, în fundalul scenei, e fântâna, iar în depărtare se conturează coamele munților Daciei. Proeminent, muntele Orole se deslușește acoperit veșnic cu zăpadă. Un grup de meșteri romani dați tribute și zălog de Roma înfrântă așteaptă lângă fântână. De fapt erau căpetenii romane cu însărcinare de spioni, trimiși de împăratul Traian, sub
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
pădurile și dumbrăvile stau spânzurate pe coaste stâncoase, râurile și izvoarele străbat câmpii și livezi întinse. În aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu, printre dealuri, în desișul codrilor stau ascunse mănăstirile și schiturile Basarabiei”. Cetăți mari și puternice se înălțau pe după coamele dealurilor, cetăți vestite cum ar fi Hotinul, aproape de granița cu Bucovina. De aici, turcii supravegheau granița cu Polonia. Despre Cetatea Hotinului, marele istoric Nicolae Iorga scria: „Pe malul drept al Nistrului se înălțau altădată cetăți mari și puternice, din cari
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
versanții Etnei erau înzăpeziți, de un alb imaculat, la următoarea excursie am văzut un întreg versant înnegrit de zgura eruptă peste noapte. Etna nu e singurul munte, întreaga insulă este un lanț de munți și de dealuri, care își înalță coamele direct din mare. Poate că există și câmpii ascunse între munți, dar pe unde am trecut noi, n-am văzut nicăieri o suprafață plată, măcar de mărimea unui teren de fotbal. Din acest motiv, orașele construite în pantă au un
CLANUL SICILIENILOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357521_a_358850]
-
pagini, ipostaziați așa cum i-am cunoscut, cine nu, au dreptul de a examina dacă au făcut bine, după ce le voi fi inspirat o minimă încredere. Am cunoscut-o la „Odeon” pe actrița Crina Mureșan și am înțeles prin ea de ce coama pădurii e-n soare și-n vale-i umbra copacilor. Are coborâtă la frunte zarea vârfurilor pădurii - acolo sus se arată soarelui pădurea iar soarele îi dăruie coroana de lumină. E rar de văzut atâta lumină pe un chip! Nu
CRINA MUREŞAN. ÎN PRIMUL RÂND IDEALURILE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357623_a_358952]
-
înlăuntrul meu. Dimensiunile se întrepătrund, încât nu mai știu unde sunt. INOROGUL alb și maiestos, blând ca toate șoaptele doinelor noastre, mirosind a văzduh de primăvară cu liliac și lăcrămioare, a iarbă fragedă cu picături de rouă. În a lui coamă aș fi vrut să-mi afund obrazul, să-și cuprind grumazul cu brațele, într-o caldă îmbrățișare. Am recitit legendele cu Inorogi. Dintru început cu Adam și a lui Evă, cu ... Citește mai mult DANAELA, Izvorul iubiriiEditura Sărbătoare PublicationsSydney, Australia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
înlăuntrul meu. Dimensiunile se întrepătrund, încât nu mai știu unde sunt.INOROGUL alb și maiestos, blând ca toate șoaptele doinelor noastre, mirosind a văzduh de primăvară cu liliac și lăcrămioare, a iarbă fragedă cu picături de rouă. În a lui coamă aș fi vrut să-mi afund obrazul, să-și cuprind grumazul cu brațele, într-o caldă îmbrățișare. Am recitit legendele cu Inorogi. Dintru început cu Adam și a lui Evă, cu ... Abonare la articolele scrise de dor danaela
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
pământ! De această dată, ajutorul se lăsa așteptat. Haita mă prinsese la mijloc, chiar în cadrul ușii, nelăsându-mă nici să înaintez, nici să mă retrag. Durată de secunde, îmi spuneam, până când cea mai apropiată jivină, cu botul negru rânjit și coama zbârlită, mai feroce decât toate celelalte, spre care îmi țineam geanta de voiaj, precar paravan, avea să dea semnalul atacului. Atunci se auzise o voce spartă de femeie de la una din ferestrele parterului: Hector, Polux, Leto, gura!... Ca prin minune
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
să concureze pe hipodrom, ajunsese să târâie după el fiacre prin oraș. Alegeam de câte ori mi se ivea ocazia, pentru călătoriile lui uica Livi, trăsura la care era înhămat Corvin, ce mă impresiona cu corpul lui suplu, cu gâtul încordat și coama lungă, în care i se împleteau panglicuțe colorate. Dar timpul își pusese necruțător amprenta și pe înfățișarea lui Corvin. Gâtul lui mândru de altădată se înclina, susținând un cap prea greu, spre pământ. Buza inferioară a gurii, care cândva mușca
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
nările și un răsuflet prelung i se urcase, ca un oftat, din adâncul pieptului. Câți ani să aibă calul ăsta? îl întrebasem, stăruind în uimire, pe vizitiul ce-mi urmărea cu privirea lui injectată mișcările, căci începusem să mângâi ușor coama rărită a mândrului exemplar cabalin de altădată. Nu se știe, domnule, îmi spusese vizitiul, a trecut prin multe mâini până să ajungă la mine. Da' nici eu nu mai am de gând să-l țin, fiindcă abia aduce bani pentru
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
29. Sebastian Ionel Dogaru (Movilita, Vrancea) - Călătorie în infern (Apocalipsa Poetica); 30. Eleonora Stamate (Tecuci) - De ce plâng fluturii în fă minor; 31. Victor Burde (Albă Iulia) - Iubiri de toamnă târzie; 32. George Peagu (București) - Sonete VUVU: 33. Emanoil Toma (Ploiești) - Coama cântătoare a zorilor; 34. Ionel Marin (Focșani) - Dincolo de coline albastre. H. MAGIC 1. Gina Cobileac (Adjud, Vrancea) - Sănătos de vrei să fii ... ; 2. Măricica Stroia (Adjud, Vrancea) - Pastel de borangic; 3. Măricica Stroia (Adjud, Vrancea) - Pastel de viorele; 4. Gina
TEAR OF LOVE” DE GHEORGHE ANDREI NEAGU (FOCŞANI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344606_a_345935]
-
Ursache, strângându-și pumnii. Contactul cu poliția nu-i niciodată de bun augur. Însă căpătă îndată un ton optimist, adăugând: Da’ om ieși noi la capăt cumva! Polițistul aprecie noua personalitate a bărbatului din fața sa, până mai ieri haiducind pe coamele dealurilor, fără anotimp, fără busolă, fără iluzii. Vorbea coerent, tonalitatea îi era distinsă, mimica trăda un caracter puternic, plăcut. Dan luă legătura cu medicul de gardă. Fusese adus cu salvarea, fusese înregistrat sub nume necunoscut, alte date concrete nu aveau
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
ziarelor și revistelor, printre cultura de cratiță, cultura de chiloți și de sub coviltir... Dacă ar fi o îngrijorare și o preocupare spuse cu măsură, mai treacă-meargă, chiar de nu înțelegem mai nimic, dar așa, trâmbițașii crizei s-au suit pe coama ei și, înfășurați în vocalize, bagă lumea în sperieți! Când dușmanul e la vedere, știm, dacă să luăm sau nu, în apărare, o toporișcâ, o biciușcă sau un retevei, dar când dușmanul n-are chip, cum e, s-o ia
CRIZA CA O SALVARE de DONA TUDOR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358773_a_360102]
-
Apoi n-aveau decât să aștepte, porcii se îndreptau ață spre porumbul lor. Gurile rele răspândiseră vorba că de aceea îl și cultivau ... Un hămăit de câine îl făcuse să tresară. Dulăul se repezise la el cu dinții rânjiți și coama gâtului zbârlită. Cs, cs, cs, Alfi, șoptise, lăsându-se pe vine. Câinele se oprise cu urechile ciulite. Mârâituri i se iscau încă fundul gâtlejului. Alfi, nu mă mai cunoști, băiatule, își întinsese brațul spre animalul întărâtat. Acesta își împinsese și
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
univers întreg de vise În goana telegarilor fantomă, Prin porțile albastre larg deschise Simbolic peisaj de axiomă. Imponderabili caii mei eterici În compania astrelor eterne, Cu pașii neauziți și ezoterici Iar ploaia viselor încet se cerne. Aleargă caii toți cu coama-n vânt Pe cale fără urme, fără drum, Aleargă fermecați de un descânt Dintotdeauna parcă, și acum. Nici Mâine nu va fi, n-a fost nici Ieri, Ci doar eternul Azi - atemporal, Pe drumuri presărate cu tăceri, Recife luminoase de coral
AXIOMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358967_a_360296]
-
Icoana, Atunci, abia atunci... Da, abia atunci e vremea În care soarele nu ne va încălzi, În care îngerii vor spune versul Venirii, În care El va fi pe Calea Cerului, Întru Judecata fiecăruia. ALTFEL DE SUFLET În parc, pe coama suferinței, Însoțit de porumbei își spune gândul. Scaunul care-l ține ca o forță Desparte lumea în două. Bărbatul sub Cruce, Cu picioarele fără de folos, Își îndreaptă fruntea spre Cer, Așteptând clipa ce-i este dată. Dacă bunătatea s-ar
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]