3,215 matches
-
în: Ediția nr. 1334 din 26 august 2014 Toate Articolele Autorului Tu și eu Când vine seara-ndeosebi, În sinea mea port gânduri priponite, Când porțile cerești se-nchid, Și-ncep moroii răi să se agite. Se mai desface visu-n coarnele de cerb, Iar zarzării desprind petale-n jurul meu. O îndoială bântuie în orice verb, Și amândoi tăcem de-a valma, tu și eu. Vine iară bezna, cu ghearele-negrite, Pe ziduri vechi horesc informele năluci. Trag Ursa Mare cai, cu
TU ŞI EU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368372_a_369701]
-
muncitorești, Dalí este folosit de criticii din țările din est pentru susținerea tezelor lor politice. În acest reportaj, pictorul ilustrează „Don Quijote” al lui Cervantes în maniera sa specifică, sincretică și șocantă: un Quijote în carne și oase, tablouri pictate cu coarne de rinocer pe plăci de marmură. SALVADOR DALI ÎȘI PREZINTĂ OPERELE ÎN SPANIA România, 1964, reportaj Producător: Actualitatea în imagini 52 / 1964, subiect d. Varietăți. - Salvador Dali își prezintă operele în Spania. Imagini cu pictorul în atelierul personal. SALVADOR DALI
ALBERTO CAVALCANTI de IGOR MOCANU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367783_a_369112]
-
pic de acțiune ? -Ei bine, draga mea, te voi servi, Un “om” am să îți fac, Mi-este ușor, Dar pentru asta îmi va trebui De la călcâiul tău un osișor... -Dar ce e aia “om”, vreo dobitoacă Păroasă și cu coarne ? Mi-ai făcut... Mai bine fă-mi ceva ca să îmi placă, Supus și-oricând să-mi țină de urât... -Îți fac o creatură ce iubește Cu foc ! deja gândind să-i pun și ouă, Ce vrei, copila mea, mă depășește
GENEZĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367812_a_369141]
-
Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1436 din 06 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN Printre ramuri se strecoară Fulgii cu miros de ger, Pe zăpadă-o sănioară Lunecă pe șini de fier. Patru reni cu coarne late O trag iute prin nămeți, Moș Crăciun pe-o bancă șade Și-i îndeamnă: „Hai, băieți !” Se întind renii în hamuri, Clopoței de aur sun’, Se văd căpușoare-n geamuri: - Vine, vine Moș Crăciun ! Ies copiii-n grabă-afară Și se-
LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367865_a_369194]
-
de Corneliu Leu, publicat în Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013. „Pe ei, măcar, îi agresează presiunile imperiale și ale slugoilor celor care i-au dominat; asupra culturii noastre, însă, agresiunea vine din partea celor cărora le-am căutat în coarne”... Cam asta e concluzia cu care m-am întors de la o încărcată și plină de duh manifestare culturală mizileană, unde cei ce semnăm în mai multe publicații bucureștene, ne-am întălnit - și-am înflorit idei, și-am petrecut, și-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
unică și unitară, agresiunea împotriva ei se manifestă din ... Citește mai mult „Pe ei, măcar, îi agresează presiunile imperiale și ale slugoilor celor care i-au dominat; asupra culturii noastre, însă, agresiunea vine din partea celor cărora le-am căutat în coarne”...Cam asta e concluzia cu care m-am întors de la o încărcată și plină de duh manifestare culturală mizileană, unde cei ce semnăm în mai multe publicații bucureștene, ne-am întălnit - și-am înflorit idei, și-am petrecut, și-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
la tavă. Ce duduci suave, ce berbanți zburau în valțuri, bolerouri... trecea noaptea danț după danț, îmbrățișări, săruturi prin rondouri... Că din pământ și mirii se iviră în aur și diamante poleiți; la fapturi și gând se nimeriră la copite, coarne potriviți... Se ospătau cu negre gheare gurile de draci necurate; zise Sotea cel mai mare: - La diblași să dați bucate! La gât le-atârnă săcuiul cu galbenii grei de aur; le fixă în frunte cuiul chezarelor Frunze de laur... Le
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
de diavol?”. “Ce ne facem fără diavol?”, i-am răspuns eu. Pentru că e lăsat de Dumnezeu să ne mai ispitească. Putea să-L omoare Mântuitorul! N-a venit să glumească, să facă teatru și demonstrații. De ce, dacă i-a luat coarnele și forțele și pretențiile, l-a mai lăsat - cum zic Sfinții Părinți - numai cu vârful cozii? L-a lăsat pentru că este necesar să ne șlefuim cu orice chip în atacurile lui, să ne definim pe noi, să cunoaștem mai bine
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366742_a_368071]
-
de diavol?”. “Ce ne facem fără diavol?”, i-am răspuns eu. Pentru că e lăsat de Dumnezeu să ne mai ispitească. Putea să-L omoare Mântuitorul! N-a venit să glumească, să facă teatru și demonstrații. De ce, dacă i-a luat coarnele și forțele și pretențiile, l-a mai lăsat - cum zic Sfinții Părinți - numai cu vârful cozii? L-a lăsat pentru că este necesar să ne șlefuim cu orice chip în atacurile lui, să ne definim pe noi, să cunoaștem mai bine
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366831_a_368160]
-
purtat de Dumnezeu , am fost înfiat spiritual, vorbind, de Dumnezeu, dar știu că diversitatea faunei răului de aici de pe pământ mi-a deviat intențiile neoneroase. Dacă nu te solidarizezi și păstrezi rezerva aceea de onestitate valorică diavolii te iau pe coarne. Și, încă, ce coarne magice, pentru că luptele drăcești fraticide m-au făcut să percep abisurile psihice ale celor din urmă, cărora le place să-și spună că slujesc adevărul ca hrană spirituală. Nu mai am pretenția că duc adevărul până la
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
fost înfiat spiritual, vorbind, de Dumnezeu, dar știu că diversitatea faunei răului de aici de pe pământ mi-a deviat intențiile neoneroase. Dacă nu te solidarizezi și păstrezi rezerva aceea de onestitate valorică diavolii te iau pe coarne. Și, încă, ce coarne magice, pentru că luptele drăcești fraticide m-au făcut să percep abisurile psihice ale celor din urmă, cărora le place să-și spună că slujesc adevărul ca hrană spirituală. Nu mai am pretenția că duc adevărul până la capăt, fiindcă libertatea mea
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
pe furca din spate, era fixat un ax cu două roți, fără roată dințată și fără lanț. În loc de pedale avea o țeavă pe care se puteau sprijini picioarele. Pe furca din față era ansamblată o roată de bicicletă iar pe coarnele propiu-zise ale bicicletei fusese așezat un scăunel metalic. În această formă, pe arătarea respectivă puteau să stea trei persoane, una pe scăunel, una pe șaua cadrului și alta pe portbagaj. —Măi, ce dracului arătare e asta? i-am întrebat eu
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
veșniciei e roua stinsă-n noi rămâne abandonul tăcerilor în doi și clopotul părelnic ce bate la fereastră îmi înflorește rana în lacrimă de gând priviri uitate-n tine un zeu însângerând... Doamne, am tâmplele arse de fluturi din'spre coarne de bour vine-nserarea plec din mine-n genunchi pe cărarea ce-aruncam cu caiși la-nceputuri ... iată-mă, rug, încopciat între streșini buzele-n tremur însetate-s de-o stea neastâmpăr e pânda-n frunzare și cetini armonii ce
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
blană, ca o arsură de fier, și i-a spus lui Dumnezeu: -Creatorule, ai fost nedrept cu destinul meu! Mi-e teamă că pier, că nu mi-ai dat nici-o armă să mă apăr de dușmani, nu mi-ai dat coarne ca la cerbi și elani; nici în urechi vreo alarmă; nici colți, nici ghiare; nici forța elefantului cu trompa croind cărare; nici ca ariciul să am țepi ascuțite ca razele de soare; nici măcar fuga iepurelui prin mălai sau galopul de
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367151_a_368480]
-
îi trimite, cu ceva timp în urmă, câteva aforisme traduse de el dintr-o revistă de limbă maghiară din Budapesta. Nu erau semnate, însă nici nu era indicată sursa. Aceasta, sursa deci, fiind repede descoperită ca fiind cartea: „Înger cu coarne” pe care Dorel Schor o publicase în anul 2007. Facem noi puțin haz pe tema devenirii ca sursă „folclorică” și povestesc la rândul meu, unor prieteni, cele două întâmplări, fiind ele, așa consider, demne de a fi reținute. Unul dintre
PILULELE DE SUFLET ALE DOCTORULUI SCHOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367205_a_368534]
-
muncă forțată.” Nu putem să nu fim de acord cu Petru Lascău când spune: „Cel mai mare poet țăran, cum l-a numit unul dntre poeții români contemporani, s-a plămădit ca om și mesager divin pe plaiurile Bihorului, la coarnele plugului, în foșnetul pădurilor de fagi, în unduirea holdelor de grâu, în sudoarea nobilă a țăranului. Citindu-i poezia, meditația, uneori, de profunde pătrunderi filozofice, nu poți să nu simți mirosul fânului de curând cosit. Nu poți să nu auzi
CUM SA VEGHEZI PENTRU A AVEA VIATA DEPLINA, INTR-O CARTE DE ESEURI SEMNATA PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367226_a_368555]
-
lor, ca în liniștea unui templu cu coloanele curbe și ascuțite pînă-n adîncimea infinitului. “Sînt omul cel mai bogat al lumii și stăpînul vostru, le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele, dar voi nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnele voastre, unde stelele își dau mercurul sunător a oală veche în clocot, mama mi-a proptit leagănul, și-n alergarea voastră însetată de apă, însetată de iarbă ori de sînge, voi m-ați legănat ca niște moașe și ca niște
NOUĂZECIŞICINCI PLUS UNU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368597_a_369926]
-
ale norilor pămîntului și cerului, meduzele cele mai bătrîne și grele ale mării, cochiliile uriașe din peșteri, pline cu pergamente necitite încă de nimeni. Voi, fiii mei întunecați, cu ochii voștri blînzi, dați-vă jos măcar acum, la sfîrșit, magnificele coarne, să-i cadă stăpînului și copilului vostru măcar o dată în viață, acum, în apusul cel mai portocaliu, stelele acelea logostele la picioare, să plutească și el măcar o dată cu tălpile pe apa fierbînd a fîntînii celei albe de patimă și de
NOUĂZECIŞICINCI PLUS UNU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368597_a_369926]
-
portocaliu, stelele acelea logostele la picioare, să plutească și el măcar o dată cu tălpile pe apa fierbînd a fîntînii celei albe de patimă și de tainic înțeles!”. Cei nouăzecișicinci de bouri întunecați, în adierea vîntului care începuse, și-au dat cu toții coarnele jos și, adulmecîndu-mă cu nările lor mari, mi-au spus: “Dar privește mai bine, stăpînul și copilul nostru, pe aceste frunți nu zăngăne decît umbra de cleștar a stelelor, ele au rămas dintotdeauna acolo sus, pe cer, ochii tăi ne-
NOUĂZECIŞICINCI PLUS UNU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368597_a_369926]
-
Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1334 din 26 august 2014. Tu și eu Când vine seara-ndeosebi, În sinea mea port gânduri priponite, Când porțile cerești se-nchid, Și-ncep moroii răi să se agite. Se mai desface visu-n coarnele de cerb, Iar zarzării desprind petale-n jurul meu. O îndoială bântuie în orice verb, Și amândoi tăcem de-a valma, tu și eu. Vine iară bezna, cu ghearele-negrite, Pe ziduri vechi horesc informele năluci. Trag Ursa Mare cai, cu
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
Și-un cod al întristării, în mine îl desface. Citește mai mult Tu și euCând vine seara-ndeosebi,În sinea mea port gânduri priponite,Când porțile cerești se-nchid,Și-ncep moroii răi să se agite.Se mai desface visu-n coarnele de cerb,Iar zarzării desprind petale-n jurul meu.O îndoială bântuie în orice verb,Și amândoi tăcem de-a valma, tu și eu.Vine iară bezna, cu ghearele-negrite,Pe ziduri vechi horesc informele năluci.Trag Ursa Mare cai, cu
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
timpane vieții - Baphomet. Dacă îi mai rămâne Ființei umane o certitudine de care nu se poate îndoi nici măcar în treacăt, atunci aceasta e reprezentată de faptul că marea frumusețe a lumii cu siguranță nu poate locui în mod armonios între coarnele schimonosite ale unui țap dezgustător și erectil, indiferent de numele lui mitic sau conjunctural. Cred că pactul cu diavolul ar trebui încheiat în acest moment o dată pentru totdeauna. Magdalena ALBU București 25 noiembrie 2013 Sf.M.Mc. Ecaterina Referință Bibliografică: Magdalena ALBU
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
cu neostoită sete, au știut că șeful va face tot posibilul să se țină de cuvânt. Și aceea a fost ultima mare dezamăgire din viața lui Marinel. Fetele mureau de dragul lui, amicii îi cântau în strună, părinții-i căutau în coarne, așa că decisese să schimbe macazul și s-a făcut întreprinzător privat. La ce-i trebuia lui slujbă la stat? Bani și faimă putea obține și lucrând pe cont propriu, căci aveau părinții lui sumele consistente cu care să ungă rotițele
CANDIDATUL de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363708_a_365037]
-
apoi amândoi și priviră în arenă unde gladiatorul Thracian îl surprinsese pe masivul și greul Hoplomacus cu o mișcare din întoarcere cu micul scut, lovindu-l pe acesta în partea din fața a coifului său cilindric pe care erau atașate două coarne înalte. Acesta resimți din plin lovitura și dându-se câțiva pași înapoi se prăbuși întâi în genunchi iar apoi pe o parte, pe nisipul arenei. Thracian jubila acum rotindu-și sabia încovoiată deasupra capului. Ponțiu Pilat avea un câștigător. Ridicându
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
se vorbește despre arat și semănatul „grâului de vară”, secerat cu: „Seceri mari/ Pentru secerători tari / Și altele mai mititele / Pentru fete ocheșele...” Prin alte localități, unii gospodari umblă cu „Plugul mare” tras de patru boi, împodobiți cu colaci în coarne și acompaniați de buhaiuri și clopote mari. Cei mai buni urători din sat rostesc cu strigături, urarea agrară, desprinsă din cea mai cunoscută versiune populară - „Plugușorul”, după textul clasic prelucrat de Vasile Alecsandri. Urăturile au denumiri variate: „Plug”, „Plugușoare”, „Bicișoare
UN COLIND DE ANUL NOU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/349604_a_350933]