1,591 matches
-
Transilvaniei. Are o mirabilă rostire a dulcei grăiri moldovenești, poartă straie tradiționale de sărbătoare, care aduc aminte de Putna, de Suceava, de Stupca, de Botoșani, de Copou, de Țicău, de Tescani, de țărani buni de treabă și de oaste, de coasă, de coarnele plugului, de turmele albe, de sapă și de horă, de dragoste și de toate omeneștile duhuri și fapte ale neamului pe care Anton Achiței îl slujește cu mângâierea din cântec, dragostea din cântec, îndemnarea din cântec, strigătul din
ANTON ACHIŢEI. NU-I GRĂDINĂ PENTRU CÂNTEC, MAI ÎNSORITĂ CA MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354047_a_355376]
-
să-i șoptească la ureche, poate chiar între pupice: „Măi fetițo, ce ai descris acum nu sunt decât două grade de libertate și un prieten, vântul!” Biata fetiță. Se simțea atât de bine strânsă în brațe vânjoase care pot purta coasa. Și pupicele? Nici nu mai știe de au fost două sau nouă. Și nici la câte a răspuns!. Tot șoptit la ureche, după un pupic mai acătării dat cu foc, Anica i-a zis: „Lămurește-mă!”, scurt, fără timiditatea jucată
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
la masă (care întotdeauna pregătită de mama se știe, este foarte gustoasă), unde nu facem fața mofluză și nici nu strâmbăm niciodată din buză. Te așezi (nu te prăbușești) pe scaun la masă că doar nu ai venit ostenit de la coasă. Le vei găsi, să le folosești, deși nu-i foarte ușor tacâmurile, fiecare la locușorul lor. Trebuie să folosești cuțitul și furculița fără să-ți murdărești vreodată rochița. Niciodată să nu uiți când te așezi la masă (deoarece așa e
CUM POŢI SĂ DEVII PRINŢESĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353059_a_354388]
-
mânuind cu stânga toporașul. Întotdeauna m-am mirat cum putea el să facă totul cu mâna stângă, încercam și eu dar nici apă nu puteam să beau cu cana în stânga, o vărsam pe mine, pe jos, pe când el mânca, bătea coasa, ascuțea sapa, închidea cataramele de la căpestre doar cu stânga, în ochii mei era un vrăjitor, mai ales iarna, când pe masa de croit întindea blăni de oaie pe care desena linii cu creionul chimic, tăia, cosea cu ață de fitil
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
nr. 445 din 20 martie 2012 Toate Articolele Autorului Un flăcău era pe moarte... Iară moartea tot râdea, Arată că-i fericită Când flăcăul o... mișcă. Auzea în depărtare Mora dracilor tocând Se simțea înlănțuita Și nu spunea un cuvânt. Coasă așezată-n tinda Aștepta să fie scut, Dar flăcăul cu-a-sa limba O masă ușor pe gât. Tot crescuse întrebarea O cutumă că un brânci, Să apară alinarea Dezbrăcată dintre burți. Un flăcău era pe moarte... Moartea-n sine
UN FLACAU ERA PE MOARTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354674_a_356003]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > ALBA MIREASĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 440 din 15 martie 2012 Toate Articolele Autorului ALBĂ MIREASĂ Tu mă cauți, Albă Mireasă, Să mă îmbrățișezi frigidă, Nu am frică de-a ta coasă, Cu nemurirea ta rigidă. De tine chiar nu-mi pasă, Nici de negura ta rece, Până îmi vei fi mireasă, Multă vreme va mai trece. Tu nu vezi că nu te chem, Luptându-mă cu suferinți, Greul nu îl blestem
ALBA MIREASĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354758_a_356087]
-
mai ales că în magaziile din curte fusese încartiruit un pluton de soldați din armata sovietică, când au intrat în Dobrogea, iar gloanțe se găseau peste tot prin grădină, când se săpa pământul. În loc de nicovală, tata folosea, când își ascuțea coasa, o ghiulea de tun, care, bineînțeles că avea explodată capsa detonatoare. La sfârșit, din vârful unei tulpini de porumb, mi-a improvizat o plută legată cu ață. Mai rămânea să taie o tulpină de stuf de pe lac și undița ar
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
VIAȚĂ UN TRIBUN... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1718 din 14 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului 14 Septembrie 2015 , ora 18.30 ”Hai, Moarte, să bem o cafea, Ți-o fac cu caimac, aromată, Mai leapădă-ți coasa cea grea Și mantia asta ciudată...” 7 Septembrie 2015 Corneliu Vadim Tudor Sunt beat de supărare, nu de vin, Iancule- Avram, mi-e inima beteagă, A mai plecat din viață un „șovin Ce și-a iubit ca tine țara întreagă
A MAI PLECAT DIN VIAȚĂ UN TRIBUN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347143_a_348472]
-
Adâncă rugă de lumină cântu-I Și de durerea dorului mă mântui Când floarea de cais între fecioare Sub verde voal în vălul verde moare. Nespusă rugă-n rugăciuni închinu-I Și de durerea morții mult mă chinui Cănd iarba-n lama coasei se mlădie Și-n verde bocet sufletu-mi sfâșie. Crez Vine Timpul, va să vină... Spulbere, sfarme, răstoarne, Surpe bezna sub lumină, Rupă lanțul prins în carne, Ardă frigul dușmănia, Degere focul răimea, Ura, sfada, blasfemia, Hula și nimicnicimea! Doarmă
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
cosit, / Ca mândruța la iubit. „Îmi amintesc de un cosaș de la noi din sat, căruia i se zicea Dacul; când era vremea fânului, venea la noi câteva zile să ne cosească iarba, și-n timp ce trăgea din greu la coasă cânta un cântec care suna cam așa: Plânge valea cu suspine / Eu cu mândra n-o duc bine / I-auzi cum răsună valea / Și mândruța-mi ține calea... Eu auzindu-l, l-am întrebat curios: păi cum merge mai departe
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
Rag la stele-n dorul pânii. Sunt așa de blânzi, sărmanii...! Și așteaptă, îngenuncheați, Să li se sfârșească anii Ori chiar să fie... înjunghiați. Va veni iarna geroasă Și n-or avea un braț de fân; Fiindcă iarba cea de coasă A luat-o, gratis, alt stăpân. Lupii vor mușca în haită, Urlând prohodul bizantin, Carnea macră și curată Din zimbrul falnic, carpatin... Referință Bibliografică: Se întâmplă într-o țară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 324, Anul I
SE ÎNTÂMPLĂ ÎNTR-O ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357292_a_358621]
-
norocul îi surâde lui nea Mitică: prima persoană cu care intră în contact este un cetățean francez care se afla în fața casei sale și...cosea iarba. Mânat parcă de nostalgia verilor de-acasă, din Sebeșul de Sus, când mergea la coasă alături de ai săi, Nea Mitică s-a apropiat de francez, cerându-i voie să-i ascută coasa. Cu o precizie de invidiat și o plăcere cum nu mai simțise demult, el unduie cutea pe tăișul ce va curma suspinul ierbii
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
care se afla în fața casei sale și...cosea iarba. Mânat parcă de nostalgia verilor de-acasă, din Sebeșul de Sus, când mergea la coasă alături de ai săi, Nea Mitică s-a apropiat de francez, cerându-i voie să-i ascută coasa. Cu o precizie de invidiat și o plăcere cum nu mai simțise demult, el unduie cutea pe tăișul ce va curma suspinul ierbii, continuând să să discute cufrancezul rămas mut de uimire: nu mai văzuse pe cineva care să ascută
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
Cu o precizie de invidiat și o plăcere cum nu mai simțise demult, el unduie cutea pe tăișul ce va curma suspinul ierbii, continuând să să discute cufrancezul rămas mut de uimire: nu mai văzuse pe cineva care să ascută coasa fără să arunce măcar o privire spre lama oțelită. Apoi i-a cerut voie să cosească și mânuind-o cu îndemânare, a câștigat de îndată simpatia și prietenia bătrânelului. Mărturisindu-i că dorește să se stabilească în Saint Gervais împreună cu
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
dinți în mansarda inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357850_a_359179]
-
dinți în mansarda inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. * Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu
GÂNDURI DE BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357849_a_359178]
-
a Sf. Augustin, la „Tratatul de preoție” al Sf. Ioan Gură de Aur, de la cărțile lui Jack London și „Frații Karamazov”, la Eminescu, părintele Dumitru Stăniloae, Constantin Noica.... Nu-și prea dorise să fie preot, îi plăcea să meargă la coasă și să grijească vitele din gospodărie. Tatăl său, însă, la 15 ani, în 1960 îl trimite la Seminarul Teologic de la Craiova și de atunci, până azi lui Dumnezeu i-a plăcut să-i stea alături, să-l îndrume în lucrarea
PORTRET SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357848_a_359177]
-
chimie, și colegul Prometeu, tot și toate sunt minuni, iar poetul și noi, ochi și urechi lafleacurile lumii. Exponentul acestei vârste - iubirea. Ghidușă, pură, cuminte, eternă.(se crede...) Inedite comparații: (metaforice) ”Evitica codană ”, asemuită cu ”iarba fragedă și bună pentru coasă”. Tu ești: ü izvor de apă vie/izvor de ură și iubire; ü icoană de-chinat/icoană pentru sărutat; ü noroc nedeochiat și drac de fată(pentru sărutat); ü trifoi cu patru foi; ü înger și demon; ü dor nebun(ce
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
de-chinat/icoană pentru sărutat; ü noroc nedeochiat și drac de fată(pentru sărutat); ü trifoi cu patru foi; ü înger și demon; ü dor nebun(ce mă așteaptă); ü hărăzire și-mplinire; ü fragedă otavă(mai înspre toamnă bună pentru coasă...); ü sfielnică și pură - epitete; ü efigie stelară-n infinit; ü menire, gând, păcat; ü puntea înspre neființă. Din poezia ”Vadul” transpare tentația stăpânită a feciorului, iar fata, un nimb al purității. Forma poeziei, ca o clepsidră, ca un mijlocel
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > RESPIRĂRI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 429 din 04 martie 2012 Toate Articolele Autorului Iarba... 3 Martie 2012 Crește iarba Din dorul postum, Iarba râvnită De coasă. Crește în liniște Și Nu-i pasă; Astăzi e verde, Mâine, E scrum, Crește iarba, oricum... Încă nu știu... Duminică, 4 Martie 2012 Dacă Viteza luminii Este egală Cu viteza Întunericului, Încă Nu știu. Poate Mult Mai Târziu... Referință Bibliografică
RESPIRĂRI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357953_a_359282]
-
întreținându-i dragostea pentru vatra părintească. Crescut în atmosfera aceasta de vrednicie a înaintașilor, deseori, în anii copilăriei și ai tinereții, pe care i-a petrecut pe meleagurile natale, printre țăranii de pe ogoare, și-a ajutat părinții cu brațele la coasă, la sapă și la alte munci. Niciodată nu și-a tăgăduit obârșia sa țărănească și legătura cu brazda străbună. Zestrea moștenită de la părinți, s-a îmbogățit pe parcursul vieții, adâncind și lărgind principalele trăsături ale personalității sale: credința curată în Dumnezeu
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
Stihuri > Momente > SUNT UN ÎNVINS? Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 539 din 22 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt foarte trist în țara mea frumoasă, În care cenușii sunt toate ce le văd Și nici pământul reavăn după coasă Eu nu mai cred că, în curând, am să-l revăd. Sunt un sărac în țara mea bogată, În care nu-s stăpân pe-un petic de pământ, În care munca mea a fost furată, În care tot mai greu
SUNT UN ÎNVINS? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358334_a_359663]
-
dădea; Flămând, pe baricadele minciunii, Cântam că-mi este dragă țara mea. La școală m-a mințit învățătoarea, Că limba cea mai dulce o vorbesc Și mă rugam smerit la Născătoarea, Să biruiască neamul românesc. Și m-a mințit, la coasă, bietul tata, La alții să muncesc pe bani puțini; Să trag la târnăcop, să rup lopata Și el să umble creanga prin vecini. Și m-a mințit și popa întru Domnul, Să fiu ascultător și bun creștin; Să nu iubesc
EU AM CRESCUT DE MIC ÎN DORUL PÂINII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358347_a_359676]
-
furau străinii, De munca mea eu nu m-am bucurat. La școală m-a mințit învățătoarea, Că-n lume limbă mai frumoasă nu-i, Dar, cum înșelătoare este marea, Îi cântă-n strună azi englezului... Și m-a mințit, la coasă, bietul tata, Bătătura-n palmă este sfântă Și parcă îl aud înjurând soarta, Că-n pustiu nici greierii nu cântă... Pufnește chiar și popa, întru Domnul, Citind din Evanghelie pe nas: Doar în mormânt ne-o fi mai dulce somnul
EU AM CRESCUT DE MIC ÎN DORUL PÂINII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358347_a_359676]
-
dinți în mansarda inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. * Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]