734 matches
-
o diversitate de modele de bijuterii fantezie (confecționate din oțel medicinal, placat cu aur de 18 k sau din argint cu cristale Swarovsky și zirconia): inele, cercei, coliere, lănțișoare, brățări, mărgele, coronițe și accesorii pentru păr (agrafe, plasă file pentru coc, flori, ornamente) marca „Meli Melo”, import Franța. Clientele mai pot opta pentru poșete, curele, pălăriuțe, mănuși, fulare, eșarfe, banderole și altele. De asemnea, în cadrul magazinului sunt expuse spre vânzare produse pentru manichiură, pedichiură și coafură, mărcile „Fussy” și „Jean Louis
Agenda2004-50-04-comert () [Corola-journal/Journalistic/283144_a_284473]
-
sunt gata să răzbească... Pitită sub masă, în patru labe, mireasa privește tremurând spre ușă; - și tremură de-adevăratelea, cu nasul ei cârn scos afară, cu spaima dulce a răpirii în ea, cu părul pieptănat în sus împletit într-un coc scânteietor de perle, rubine și fel de fel de giuvaeruri, - și asta, foarte ciudat, îți trezește ideea unui templu indian sau a unei pagode din Asia... în țara porților de lemn, o tradiție artistică păstrează în ea curenții marilor civilizații
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
în urma ei Ghiță, pădurarul. O rupse la fugă și tot într-un suflet o ținu, descheindu-și șuba să-i vină mai la-ndemână, scoțându-și înfierbântată șapca de blană și lăsând, izbită de crengi și-mproșcată-n zăpadă, să-i cadă cocul și să i se desfacă părul pe spate. Zbura fâlfâind, cântând, cu păru-n ninsoarea deasă, prin avalanșele de troiene spulberate din crengi, ca o coadă de păun, zărind ici-colo, lângă urmele cerbului, urmele pădurarului. O muzică dulce o purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care am asistat mut de uimire, într-o direcție financiară, spune totul despre cine și cum conduce societatea românească a anului 2004. Așteptam răbdător o informație, când mi-a fost dat să aud monologul unei funcționare (cunoașteți genul: femeie cu coc, planturoasă, posesoarea unei voci penetrante ca pumnalul de Toledo, autoritară, scoțând cuvintele năvalnic pe sub mustăcioara transpirată de propria elocință): "Vă știu eu, credeți că dacă vine la putere liberalii și țărăniștii o să vă meargă mai bine? Nu face ei ce-
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
satin bleu, cu sute de fundițe, de sub care ieșea vârful pantofiorului din piele de șopârlă, se zărea așezată la spineta ce scotea sunete ca la atingerea ușoară a unor andrele. Ar fi fost o fermecătoare imagine a iubirii, dacă sub cocul de abanos, prins în piepteni dulci de baga, pe ceafa delicată, cu zulufi cârlionțați, nu i-ar fi crescut o hidoasă tumoare, cât un cap de nou-născut, buboasă și jupuită, supurând un must gălbui dintre pielițele roze... Mai jos, într-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în față. Tot pieptul îi zvâcnea atât de puternic, de parcă nu numai inima, ci și plămânii, beregata, măduva din canalul vertebrelor și ganglionii nervoși i-ar fi pulsat fierbinte, sincron, sufocant. Tânăra femeie în fulgarin cărămiziu, cu buboiul holbat sub cocul prins cu agrafe ieftine, stătea liniștită la vreo trei rânduri de scaune negre mai în față. Apăru mai întîi pe scenă o muiere zdravănă, în costum de baie cu franjuri, cu un bot roșu buzat, ca de negresă, și care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și a suit în tramvai lângă noi, și ningea prăpăditor), alte grădini, alte construcții baroce, alte glasuri, alte încăperi, alte raiuri, alți zei. Cu apa curgând ca niște pânze freatice pe corpul ei gol și lucios, cu părul firav prins coc în vârful capului, cu dizgrațioase tufe de păr roșcat la subțiori, mama lucra la cel mai minunat covor din lume, minunat pentru că era însăși lumea și mult mai mult decât ea, căci era un concentrat de universuri, tablou al tuturor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
slabă. O dată, la ședința cu părinții, rămăseseră și copiii puțin în clasă, fiecare în bancă cu mama sau cu tatăl lui. Și mama lui era cea mai slabă dintre toate mamele, îi puteai număra vertebrele la ceafă, sub părul făcut coc. Și avea obrajii atât de scobiți, cu pielea moale... Și buzele palide, chiar dacă, rar de tot, dădea cu puțin ruj. Iar părul ei spălăcit era subțire ca pânza de păianjen. "Ce știe el? El parcă acolo s-a născut, la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
minimă acoperitoare a sexului. Musculos ca un culturist, uns ca și ei pe tot trupul cu un ulei strălucitor, avea pielea de culoarea și mirosul scorțișoarei, fața neclintit zâmbitoare între cercei spiralați de alamă și părul prins într-un mic coc în creștet. Își aștepta intrarea-n arenă cu brațele-ncrucișate, complet indiferent la foiala dimprejur. Nu-și schimbă nici poziția, nici expresia când prin tunelul fiarelor ieșiră, umiliți, leii, nici când pe sub aceleași furci caudine fură mânați, ca niște oi ciocolatii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca un arc reflex sau un arc voltaic. Cum se făcuse noapte, circiuma se umplu de mușterii care vorbeau și râdeau tare. Femeile abia dacă erau mai puține decât bărbații, și beau cot la cot cu ei. Muncitoare rumene, cu cocuri auriu-unsuroase și umeri grași, intrau în local cu călcătură de bărbați și se trânteau dizgrațios pe băncile lustruite. Pe schilod păreau să-l cunoască toți, iar el nu se sfia să-și strecoare mâna pe sub fusta muierilor ce treceau pe lângă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
parte din suita sa; se numea Maliban și fusese, ca și el, capturat la râu, în timpul luptei. Era un tânăr înalt și cu trăsături nobile, bronzat, cu ochii închiși la culoare și cu păr castaniu și ondulat, prins într-un coc la ceafă. De îndată ce îl recunoscu în el pe comandantul său, se apropie ca să fie recunoscut; avea un aer demn, dar manifesta o bucurie autentică și din momentul acela nu se mai dezlipi de lângă el. Sebastianus se strădui să-i liniștească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din partea tatălui, văduvă de ceferist, era suficient de liberală, în formularea și respectarea perceptelor de viață, avea o anume eleganță în ținută, în gestică, nu purta capul acoperit, și părul lung pieptănat insistent în fiecare dimineață, era prins într-un coc circular, montat pe creștet, ori la spate și ajutat de câteva agrafe superbe. Bunica venea din lumea interbelică a unei Brăile prospere în care omul de rând frecventa duminică de duminică, grădina Belvedere (Grădina Mare), asculta fanfara militară a garnizoanei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
din partea tatălui, văduvă de ceferist, era suficient de liberală, în formularea și respectarea perceptelor de viață, avea o anume eleganță în ținută, în gestică, nu purta capul acoperit, și părul lung pieptănat insistent în fiecare dimineață, era prins într-un coc circular, montat pe creștet, ori la spate și ajutat de câteva agrafe superbe. Bunica venea din lumea interbelică a unei Brăile prospere în care omul de rând frecventa duminică de duminică, grădina Belvedere (Grădina Mare), asculta fanfara militară a garnizoanei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
o aluniță artificială roșie. Mi-o reprezint destul de bine pe baiaderă, mama mea, în sari de mătase colorată, brodat cu aur, fața și pieptul descoperite, un fular de brocart aruncat pe părul greu, la fel de negru ca noaptea cea veșnică; avea cocul înnodat la ceafă; brățări îi împodobeau încheieturile mâinilor și gleznele, purta o floare de aur în nări, ochi întunecoși, turcmeni, voluptuoși, dinți strălucitori, dansa cu gesturi lente și ritmice, în sunet de sitar, tamburină, lăută, cimbal și trompetă. Muzica blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Lecoq, o întâlnire fabuloasă, din păcate prea scurtă pentru mine, dar una din acele întâlniri care îți schimbă viața. La Național, Johnny obișnuia să spună, referindu-se la bursa mea, că m-am dus acolo pentru că vreau să „le-o coc”. Ceea ce s-a și întâmplat de fapt, căci plecarea mea de la Național s-a petrecut sub semnul lui Lecoq, adică al bucuriei de a fi în teatru, pentru teatru, numai și numai pentru teatru. Jacques Lecoq, teatrul însuși. A trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Castro și tot felul de forțe de agresiune. Vînzoleală, oamenii aveau mîncărimi, apare Geniul, ei dau drumul la benzile cu ovații, pancartele sînt încă ridicate, placaje viu colorate, ia cuvîntul, se mai domolesc scandările artificiale, salută poporul. Scorpia lîngă el, cocul în vîrful tărtăcuței, mi se pare că tot ce se petrece vine de pe o bandă de magnetofon prin intermediul unor stații de amplificare, mă învîrt de ici-colo cînd aud un vuiet al mulțimii, asta este, dirijorul rămîne cu mîinile în aer
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
câteva lecții de la Micul Dragon, sunt în stare să călăresc singură. Cu un pic de exercițiu, devin curând foarte sigură pe mine. Împrejurimile Yenanului sunt perfecte pentru călărie, teren deschis și în pantă lină. Îmi strâng părul sus într-un coc și mân calul în galop. Călăresc peste dealuri și pe malul râului. Vântul care îmi adie pe față mă face să simt primăvara. Zâmbind în vânt, mă gândesc în sinea mea: Sunt o fată-bandit! Călăresc până când nările calului se lărgesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
meniu. Știam deja ce voiam. Aș dori o porție de ciuperci pane cu garnitură de orez și sos tartar, i-am spus chelneriței, cu figura ei specifică vârstei mijlocii, înfășurată într-un șorț alb cu volane și garnisită cu un coc roșcovan îngălat de fixativ. Și o felie în plus de lămâie. Nu i-am crezut niciodată pe oamenii care spun că uită să mănânce. Nu cred că e posibil. M-am lăsat pe spate în canapeaua de piele verde ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
încât îndepărtau fustele de trup. De sub dantele abia se ghiceau papucii din damasc galben cu ciucuri și nasturi negri. Pe cap un tulpan brodat pe margini cu mărgele colorate prin străveziul său lăsa să se ghicească frumusețea părului strâns în coc. Nu mai era Lavinia care se pocăia la locurile sfinte. În fața lui se afla o femeie hotărâtă, conștientă de valoarea ei, care conducea negoțul cu grâne așa cum o făcuseră înaintașii ei. Spătarului i se părea că într-un fel are
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Roșcata“ și care urma să ajungă departe de tot cu ochii ei mari, căprui, și cu istețimea ei. Seara, după ce (la cererea mea) și-a petrecut ziua arătându-mi străvechiul oraș arab Akko, Naomi, și-a prins cozile într-un coc dublu, ca o bunică, îmi amintesc că exact asta mi-a sugerat. „Cât de diferită de manechinul meu, cu perucile și meșele ei, și cu ceasurile petrecute la Kenneth’s. Ce schimbare ar mai fi în viața mea! Un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vis din cloaca asta infectă. Sunt neschimbate locurile de aproape patruzeci de ani de când le știe Rafael. Aceleași, doar că mai ofilite, mai prăfuite, mai ostenite, ca și cum s-ar fi trecut odată cu el, după atâtea ierni și veri. Vara te coci, iarna înțepenești de ger. Te călești și te întărești și pe urmă începi să te părăginești. Te părăginești mai repede decât locurile. Te vezi copil bălăcindu-te în balta asta, și pe urmă insomnia și somnul de veci dându-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Probabil că este ora mesei, gândește Marius. Micul dejun se pare, deoarece miroase plăcut a ceai și pesmeți prăjiți. Unde mă aflu? Fata îi zâmbește cu blândețe. Are o față bucălată, rozie, plină de candoare. Părul negru, strâns într-un coc sobru, e acoperit cu o bonetă albă, scrobită. Pe mâini bune. Acum, te rog, stai liniștit cât merg eu după domnul doctor să-i spun că te-ai trezit. Nici o problemă. Încearcă să zâmbească. Să vreau nu pot pleca. Vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unei tinere femei cu chip smead, mai curând plăcut decât frumos. În colțul buzei superioare are o aluniță care înveselește trăsăturile reci și distante ale feței. Sub boneta uniformei părul la fel de negru ca un tăciune umed este strâns într-un coc sever. Face semn locotenentului Răducu: Intrați, tovarășul locotenent major vă așteaptă. Într-o încercare de a fi autoritar, căpitanul se ridică grăbit: Tovarășă, dar noi așteptăm de azi dimineață. Când credeți că vom fi primiți? Atunci când tovarășul locotenentul major Bedniakov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Fermoarul treningului era desfăcut până la buric și pe dedesubt se vedea o bustieră neagră; o fată cam de optsprezece ani, îmbrăcată în pantaloni negri și pulover alb, ochi albaștri-verzui de factură senzuală, gravi, curioși, calmi, păr brunet strâns într-un coc din care firele țâșneau ca niște raze, piciorul drept îndoit sub coapsa stângă. Au vorbit numai două din ele. Cea cu puloverul nu a scos nici un cuvânt. - Ne pare rău că te-am speriat așa, a început cea din stânga. - N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din calea lui Mallami. Apoi ea arată spre mormanul de femei împușcate și târâte înăuntru: Au murit ca niște amazoane. Nu le vom uita. Răzbunarea va fi a noastră. În lumina bolnavă a lanternelor, luptătoarele aprobă. Au părul strâns în coc și fețele desfigurate de oboseală și furie. Humphrey e mulțumită să vadă hotărârea camaradelor ei. Inconștient, toți își gândesc strategia ca pe o luptă fără sfârșit. Dacă ar învinge definitiv, nu le-ar veni să creadă că s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]