1,269 matches
-
mare din tăicuță; Sora, suflându-și nasul într-o pestelcă; și Țamblac, cu restul. Lacrimi, suspine, smiorcăieli de fericire... Ștefan trage mult aer în piept, o strânge pe după umeri pe Maria, mângâie creștetul Olenei, iar Petru i s-a și cocoțat în spinare... Ștefan privește în jur, cu bucurie și durere totodată, îngână: Acasă... Și războiul aista... se întunecă el și oftează. Alexandru se luptă cu somnul și cu un vrăjmaș nevăzut, pe care, harcea-parcea, îl taie cu latul palmei: Mamăăăă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mama a fost chemată de vecina Verona, de peste drum, căci vițelul i se înecase cu o sfeclă. Eu n-am stat degeaba. Am mers iute la ocol și-am luat un boboc ce mi-era mie mai drag. M-am cocoțat pe scăunel, mi am acoperit genunchii cu pătura (să nu mă murdăresc) și-am început a-l îndopa cu găluște, una după alta. Gușa i-a crescut ca o tolbă. Nu mai puteam de satisfacție că, bobocul meu va fi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sat. Stau împreună la masă, petrec în cântec și voioșie și uneori dansează, după vreun acordeonist sau viorist, ce-și face prezența, nechemat de gazdă. După masă se pleacă în grup la strânsuri, un fel de horă populară. Fanfara este cocoțată într-un "balcon" improvizat într-o salcie, pentru a se face auzită în tot satul. De obicei, la Costișa, cânta fanfara din Grămești, o comună din apropierea Siretului. Stânsura are loc, pe prund, în valea Sucevei. Iau parte tinerii din sat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a avea o vedere limpede a acelor locuri. Cred că îți mai amintești cât de uimiți am fost când, dincolo de așezămintele Socolei, am descoperit - ascunsă între livezi și vii - o bisericuță cu o clopotniță din scândură vopsită în verde și cocoțată pe un mal de pământ din fața bisericii. Această bisericuță numită Socola Mică are o poveste interesantă. Ea există acolo încă din 1812, ridicată fiind de banul Atanasie Gosan, ca urmare a deschiderii Seminarului de la Socola. Atunci mănăstirea a fost înconjurată
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
atâta nevoie...Pe curând, iubite prieten. VII Și de acestă dată mi-am dat seama că memoria ta este limpede ca pe vremuri. Eram sigur că o să mă dojenești - prietenește, se înțelege - pentru că nu am spus nimic despre Vila Kogălniceanu, cocoțată între brazi undeva înainte de intrarea în ulița Vișan, sau despre prima școală din Bucium, cea din 1865, aflată pe malul Vămășoaiei. Dar îmi spăl obrazul acum, când intrăm de adevăratelea în Bucium. Înainte de a face primul pas, e de la sine
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
am recitat din balconul primăriei, în fața mulțimii venite la manifestația patriotică de 1 Decembrie 1936, propria-mi poezie intitulată Ardealul, tipărită apoi în foaia locală condusă de directorul din acel an al liceului: mai există încă fotografia care mă înfățișează cocoțat în balcon, cu brațul amenințător ridicat spre orizonturi. Desi gur, poezia de mine concepută și tot de mine recitată trebuie să fi fost plină de sloganuri banale și neinspirate, amintind și pe Mihai Viteazul, și pe Horia, stârniți din morminte
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în sală, îmbrăcați numai în chiloți, căutam prilejurile de a mă afla iar, cumva, lipit de el, cu preocuparea permanentă să nu las să se vadă, prin îmbrăcămintea sumară, cât de excitat sunt. Poziția cea mai bună era să fim cocoțați amândoi pe capra de sărituri ca pe spinarea unui cal, eu în spatele lui, fără nici o dorință de mai mult, de copulație (căci nu știam că între bărbați este posibilă). K. accepta fără probleme jocul acesta plin de tainica lui gravitate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
trebui poate să-l pre mieze în vreun fel. Dănuț era cu gîndul numai la puiul de vrabie. Curînd, l-a și visat. În vis, puiul zbura. Se făcea că Dănuț se trezise dimineața și, ducîndu-se la baie, îl văzuse cocoțat pe sfoara de rufe. „Hei, cum ai ajuns acolo ?“ Puiul se ținea tare și, parcă pentru a demon stra cît de bun e el, dădu un ocol băii. Lui Dănuț nu-i venea să-și creadă ochilor. Cum o fi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
toate hainele). Irène prânzise la Mirona, care a închiriat și a transformat cu totul căsuța Lemonide, pe țărmul mării. M-am dus, iarăși singură, la Menaru, pe care am găsit-o la Amidée. Toată plodărimea era acolo, afară de Șucuran, care, cocoțată pe tocurile înalte ale pantofilor americani, trona ca un mic idol la cafeneaua „Hamlet“. Menaru s-a ridicat și m-a întâmpinat cu aerul ei de mare doamnă; m-a prezentat celor două prietene turco-tătăroaice ale ei, care veniseră să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la Delureanu; 4 mese ocupate, încolo, restaurantul cu fețe de masă albe, mai mult sau mai puțin maculate, și lumina acablantă, difuză și scânteietoare sus. În salon, orchestră teribilă: în așteptarea balului tineretului muncitoresc. Când am intrat, la o masă, cocoțată pe masă, beată, stând turcește, o vilegiaturistă, în bleumarin, cu pantaloni și jerseu bleumarin, cu impecabilă bluză albă, cu păr blond platinat, cu ochii cu rimel, verzi nedefiniți, bătând înspre glauque. O prietenă încerca să o ducă acasă, Lemonidis se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
operei lui Caragiale. Toate straturile sociale au fost nivelate, mitocani și „domni” se regăsesc laolaltă într-o turpitudine generalizată, iar Mitică, aristocratul- trickster al acestei lumi, recent „suprimat” devine victima glumei proaste pe care o inițiază. Cadavrul lăsat fără pantofi, cocoțat pe un pod de lemn oferă imaginea deplo- rabilă a unei destituiri teribile a umanului. Nimic din toate acestea la Caragiale ! Dacă nu ar exista comentariul, am avea ceva dintr-un tablou naturalist, crud, de o sărăcie severă, hieratică, așa cum
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Alegerea noului comitet. Punându-se la discuție cele de mai sus, se declară În unanimitate dizolvarea vechiului Comitet și se alege În unanimitate de voturi noul Comitet” ce era compus din tovii de mai sus, cu specificația că primul se cocoțase pe scaunul de președinte, al doilea pe cel al secretarului și ultimul pe cel al casierului. Iată participanții la cinstita adunare electivă: „Aron Croitoru, Filip Tisler, Moise Fișman (care sigur au votat cu ei Înșiși, n.n.), Moise Iosub, Rabinovici, Avram
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care, vreme de câteva decenii va otrăvi sufletele românilor. În document se mai cerea ca „De Îndată (subl. În orig.)” să fie contactat „...Consiliul Județean sau comunal al FDP, care coordonează Întreaga activitate din actuala campanie electorală”. De asemenea, ștabii cocoțați pe Înaltele scaune de nababi de la București cereau imperativ celor din teritoriu să sprijine „...toate acțiunile inițiate de Consiliul Județean sau Comunal al FDP, atât pe teren propagandistic, cultural, economic, politic, etc.”. Cu certitudine, cel mai urât le-a sunat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
deoarece atunci când mi-a propus aderarea i-am răspuns așa: „Nea Mitică, lasă-mă-n durerea mea că totuna e și ca membru dar și ca ne-membru!”. f. După 22 decembrie 1989... Faptul că la conducerea țării s-a cocoțat tot un om al vechii gărzi este demonstrat de reangajarea unor foști securiști În noua structură numită SRI, numai pe criteriul tinereții care, cică, ar fi fost un atu prin aceea că nu au avut timp, bieții de ei, să
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
răsturnat. Am petrecut o zi întreagă la un restaurant Burger King care organiza rândul de la casă cu ajutorul unui „labirint” format din mici stâlpi cu bandă despărțitoare între ei. În opt ore am văzut cincizeci și doi copii care s-au cocoțat pe stâlpi, s-au plimbat prin labirint și s-au jucat de-a cine e mai sus, și nu mă îndoiesc că unii dintre ei au căzut rău de tot pe-acolo. Acum câțiva ani am studiat trei magazine de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
intermediar care să le stea în cale. Acest fenomen a transformat cosmeticele într-o viitoare categorie de bunuri la autoservire. Dar a dezavantajat perspectivele de expunere a produselor cosmetice în, raionul de tip bazar. Acolo, chiar și astăzi, cumpărătoarele se cocoață pe scaune înalte, iar stilistele machiate strident, reprezentante ale producătorilor de cosmetice, le pictează și le mânjesc cu de toate, ca să arate perfect, iar rezultatul este o punguță mică dar scumpă cu machiaj în mâna clientei care pleacă. Dar chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
și avionul, intrînd în ea cu roțile, a început încet să se încline până a ajuns cu botul în pămînt. Tăiasem contactul imediat dar elicea fiind în botul avionului s-a înfipt în pămînt și bineînțeles, s-a rupt. Rămăsesem cocoțată în carlinga din care cu greu am putut coborî. Atenție unde pui avionul și manșa tare "în burtă". 5. Atenție la maneta avansului! Adusesem 2 răniți la Tiraspol și trebuia să plec imediat după alții. Mecanicul care trebuia să-mi
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
spectacolul din anticamera lui Titulescu. Acea gramadă a oamenilor de casă, care așteptau să-i îndeplinească diferitele servicii sau să-l culce pe patron, cum îl numeau ei, cînd lucra seara acasă la el. Erau acei lingușitori, pe care-i cocoța el, cu atîta ușurință, în importante posturi în diplomație. Titulescu se lăsa să fie adulat, și aceasta era de neînțeles la un om de inteligența și strălucirea talentului său. Cînd n-a mai fost în guvern, după brutala sa debarcare
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Piatra Craiului. (foto 7-8) Comuna este formată din așezările Moeciu de jos, Cheia, Moeciu de sus, care acoperă partea de sud-sud-est a depresiunii și care beneficiază de malurile line ale râului Moeciu. În partea nordică se află Măgura și Peștera, cocoțate pe dealuri, ce dau impresia unei scări naturale către cel mai interesant și mai râvnit masiv al cățărătorilor, culmea sudică a Pietrei Craiului. Aceste două localități au fost vreme îndelungată comune de sine stătătoare și aveau avantajul accesului, dificil dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
jind la bo găția lor, la frumusețea lor, la viața lor fericită. Unii - ne zicem - au noroc cu carul: arată perfect, sunt spirituali, au succes și mulți bani. Ne uităm la vedete de jos, de la baza soclului pe care sunt cocoțate în poziții eroice, aplaudate de toată lumea, și încercăm să copiem modul lor de-a fi, să vorbim, să arătăm și să acționăm ca ele. Avem impresia că asta ne va contamina și pe noi cu ceva din condiția lor de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
eram la cheremul lor, prinsă în capcană, și că voi fi grăbită să mă descotorosesc de îngrozitoarea formalitate. Mă revăd și acum urmărind cu privirea, pe geam, căruța țiganului, în care se îndepărtau dulapul, canapeaua și salteaua, peste care era cocoțată vaza chinezească - supraviețuitoare a casei familiale - care fusese adăugată, în ultima clipă, obiectelor confiscate. După condamnarea lui Vlad, am trăit ca o soție de „dispărut“: așa mă prezentam. Pe formularele ce trebuiau completate tot timpul, la rubrica „ocupația soțului“, declaram
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
alături de Eminescu la școala Normală. 132 Vorbeam și nimeni nu mă întrerupea, parcă de frică să nu strice atunci rostul întâlnirii peste timp cu Natalia Negru, soția poetului, cu locurile Tecucelului, acolo unde aveam să văd copacul în care își cocoța privirea deasupra orizontului lumii Poetul. și cum m-am ridicat, tot așa de brusc m-am și așezat, de data asta aproape gata de plâns fiindcă mi-am dat seama că făcusem ceva ce nu se prea potrivește la un
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a curmezișul, parcursul este incert, paznicul somnoros. Ceva mai la vale, fântâna lui Eliseu e intactă, iar firicelul de apă venită din subteran, bine canalizat, irigă perimetrul oazei. În depărtare se zărește muntele Celor Patruzeci de Zile, cu mănăstirea grecească cocoțată pe coasta abruptă și pustia în care Isus ar fi postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, hărțuit de diavol. Un teleferic optimist, pe care-l poți lua contra unei sume frumușele, leagă vârful muntelui de oraș. Dar cine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
căreia se ținea vizibil fără bucurie și temîndu-se pentru echilibrul său șeful grajdurilor, baronul von Wedel, în costum Ludovic al XIV-lea. Mașina era încadrată de soldații gărzii imperiale în platoșele lor sclipitoare, cu sabia scoasă. La seratele ambasadei germane, cocoțată în vîrful Capitoliului, aceiași cuirasieri aliniați la intrarea de la Sala tronului aveau o altă ținută impusă de împărat ținută de seară roșie, cu false platoșe brodate cu aur. În toate aceste manifestări exterioare, care îi făceau pe privitori să deschidă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
său, Ferdinand rămînea marcat de amprenta Vienei, oraș al copilăriei și tinereții sale. Aceasta se simțea după felul cum se desfășurau treburile la curte: trăsurile regale erau copia fidelă a celor de la curtea imperială, inclusiv "iegărul"102 cu pene albe cocoțat pe scaun lîngă vizitiu, demnitarii casei regale la început aleși în bună parte dintre gentilomii francezi: contele de Foras, de Grenaud, de Bourboulon, Clinchamp, Chèvremont respectau reguli de etichetă calchiate după cele de la Viena în măsura în care ele se adaptau la o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]