574 matches
-
lucru încântător, așa că râse și el. Râsul a fost cel care a declanșat totul. Digurile s-au deschis, înecându-le ezitările. Trupurile lor s-au asaltat unul pe celălalt. La un moment dat Dolores a strigat: — Cocoașa mea! Apucă-mi cocoașa! Iar mâinile lui Virgil au cuprins diformitatea interzisă, ca s-o mângâie, s-o scarpine și s-o apuce. Dolores a tresărit de plăcere, de plăcerea de a-și simți diformitatea transformându-se în sexualitate. Rămase un moment întinsă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
noapte cu pliurile-i înfășurând-o, ca s-o țină la adăpost și să izgonească timpul, nimic nu se poate schimba sub acele pliuri de carne. Uite, fotografii. Fetița, scumpa, sărăcuța de ea, spuse Mătușica, să aibă ea așa o cocoașă! Cocoașa, cocoașa, cocoașa cămiloasă. Ea, Frumoasa Doamnă cu Cocoșenii. Sau Doamna fără Milă. Ceruri milostive, care nu vă schimbați, uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu pliurile-i înfășurând-o, ca s-o țină la adăpost și să izgonească timpul, nimic nu se poate schimba sub acele pliuri de carne. Uite, fotografii. Fetița, scumpa, sărăcuța de ea, spuse Mătușica, să aibă ea așa o cocoașă! Cocoașa, cocoașa, cocoașa cămiloasă. Ea, Frumoasa Doamnă cu Cocoșenii. Sau Doamna fără Milă. Ceruri milostive, care nu vă schimbați, uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pliurile-i înfășurând-o, ca s-o țină la adăpost și să izgonească timpul, nimic nu se poate schimba sub acele pliuri de carne. Uite, fotografii. Fetița, scumpa, sărăcuța de ea, spuse Mătușica, să aibă ea așa o cocoașă! Cocoașa, cocoașa, cocoașa cămiloasă. Ea, Frumoasa Doamnă cu Cocoșenii. Sau Doamna fără Milă. Ceruri milostive, care nu vă schimbați, uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca. Uite, trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-i înfășurând-o, ca s-o țină la adăpost și să izgonească timpul, nimic nu se poate schimba sub acele pliuri de carne. Uite, fotografii. Fetița, scumpa, sărăcuța de ea, spuse Mătușica, să aibă ea așa o cocoașă! Cocoașa, cocoașa, cocoașa cămiloasă. Ea, Frumoasa Doamnă cu Cocoșenii. Sau Doamna fără Milă. Ceruri milostive, care nu vă schimbați, uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca. Uite, trecutul. Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dulceag. Virgil se îmbrăca în tăcere: costumul negru, melonul. — Dolores, spuse el, astăzi am și eu nevoie de curea. — O, se îmbufnă ea. Ei bine, dacă te porți așa, o să încerc să mă descurc fără ea. își ridică scaunul pe cocoașă. Haide, ciripi ea. E timpul să mergem. Nu vin cu tine, zise el. — Bine, iubitule, spuse femeia. Tu vii pe urmă, ca de obicei. Ne vedem jos. — La revedere, Dolores, îi spuse Virgil. Ea ieși șchiopătând din colibă, cu balansoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nici el nu-l sesiza. Dormea pe rogojina pe care i-o întinsese cu grijă pe jos doamna O’Toole, când un ghiont l-a făcut să se trezească de-a binelea. în fața lui stătea Dolores O’Toole, goală, cu cocoașa la pândă în spatele ei, cu sânii ei veștejiți bălăngănindu-i-se la fiecare răsuflare, cu fața luminată de o invitație înspăimântătoare și cu buzele schimonosindu-i-se într-un zâmbet. — O, Doamne! a spus Deggle și a închis ochii, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
muntele lui Grimus dansă Dansul Neputinței până la capăt. Cuprins Partea întâi - TIMPURI PREZENTE 1.Vultur-în-zbor 2. Prepelicarul 3. Domnul Sispy 4. Phoenix 5. La Femme-Crampon 6. Călătorii 7. Poarta 8. Domnul Jones 9. La poalele muntelui Calf 10. Păsări 11. Cocoașa 12. Cutremurul 13. Dimensiuni 14. Inamici 15. Cufărul 16. Trosc 17. Urcuș 18. Magister Anagrammari 19. Febra 20. Iona 21. Dansatorul Putinței 22. Khallit și Mallit 23. Marea 24. Tunelul 25. Apărătorul lui Axona 26. Dincolo de ordine 27. Spaima 28
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trage Într-un adânc necunoscut, rece, fără margini. Mă aflu lângă ușă, la o distanță considerabilă de pat. Absolut ud. Mă ridic brusc. Vechea piele zace lângă prag. Așa cum a rămas după desprindere, pare un animal nemaivăzut, ghemuit Într-o cocoașă hidoasă. Scuip peste ea, Îndârjit și plin de satisfacție. Du-te dracului, bolborosesc, erai plină de găuri oricum! Mă apropii de pat. E răvășit ca și cum o târfă s-ar fi hârjonit acolo cu un Întreg pluton de soldați. Aiurea, șoptesc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca doagele. "Neamul prost se cunoaște și când doarme", gândea în sine Sandu. Au răscolit vreun ceas magazinul să-i găsească pantofi. Când au terminat, pungașii s-au uitat într-o oglindă. Arătau ca niște fanți și călcau stingheriți. - Îndreaptă cocoașa! strigă Paraschiv la ăl bătrân. Gheorghe parcă ar fi pisat străchini. Pe ucenic îl încurcau cravata strânsă pe gât și nasturii cămășii de olandă. Făcea ce făcea, se mai potrivea cu degetele. Șutul îl zgornea: - Mă, lasă laba jos. Fă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prea minuțioase, prea lungi după părerea mea. În ultimele zile, nu mai izbuteam nici să dorm, nici să citesc, nu mai respiram decât suflând din greu și cu pauze mari. Aveam nevoie să plec pe dată, să mă aburc pe cocoașa unei cămile, să mă las înghițit de imensitatea deșertului, unde oamenii, animalele, apa, nisipul și aurul au toate aceeași culoare, aceeași valoare, aceeași inutilitate de neînlocuit. Am descoperit foarte repede că poți fi la fel de bine înghițit de caravană. Când tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Life, ci niște linii în zigzag, cu un pătrat mare, ieșit în afară în partea dreaptă. Aveau un design cumva ostentativ. Dar nu însemnau mare lucru pentru Maggie. Ce e, Uri? O vezi pe aia din stânga? Ăla e Israelul. Și cocoașa aia mare? Aia e Iordania. Asta e harta lui Eretz Yisroel, tot Pământul lui Israel, după cum cred fanaticii de dreapta care îl venerează pe Jabotinski. Oamenii ca tatăl meu. Au forma asta imprimată pe tricouri. Femeile o poartă pe eșarfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de, pe de ce, n-ar întârzia să urmeze exemplul guvernului, pe drumul spre posturile militare de la frontieră, cu băieții și fetele așezate cu fundul în afara ferestrelor, strigând la pietonii insurecției, Asigurați-vă spatele, trădători mizerabili, Așteptați s-o luați pe cocoașă când ne întoarcem, bandiți de căcat, fii ai marii cățele care v-a fătat, sau, insulta maximă în vocabularul jargonului democratic, urlând, Oameni fără acte, oameni fără acte, oameni fără acte, și asta n-ar fi adevărat, întrucât toți aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
individ e responsabil de soarta binelui comun. Prosperitatea generează griji. Și uneori - scârbă. Există servicii pentru înrăirea câinilor. Pentru oameni nu se simte nevoia. Din ștachetă, condiția umană ar putea deveni barieră. Talentul poate fi stea în frunte, dar și cocoașă. Pe oameni, nici spre Paradis nu trebuie să - i îndemni cu biciul. Emigrarea din limba natală provoacă scriitorilor cele mai adânci leziuni artistice. Atenție ! La întoarcere, valea devine urcuș. Există și pacienți care și - au înmormântat mai mulți medici curanți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mulți medici curanți. Atenție! La întoarcere cărarea devine urcuș. Emigrarea din limba natală provoacă scriitorilor cele mai adânci leziuni artistice. Pe oameni, nici spre Paradis nu trebuie să-i îndemni cu biciul. Talentul poate fi stea în frunte, dar și cocoașă. Din ștachetă, condiția umană ar putea deveni barieră. Există servicii pentru înrăirea câinilor. Pentru oameni nu se simte nevoia. Prosperitatea generează griji, și uneori scârbă. Fiecare individ este responsabil de soarta binelui . Pe nemernici îi iertăm, dar nu-i uităm
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cunoscut-o cu mulți ani în urmă. Foarte aproape de casa părintească, unde și-a petrecut copilăria și adolescența, locuia o tânără scundă, uitată de soartă și oprită din creștere de o forță malefică. Tânăra mai ducea în spate și o cocoașă nu prea mare, dar vizibilă. Dacă ar fi fost ceva mai înaltă și fără acea deformare din regiunea dorsală, nu s-ar fi deosebit de celelalte fete drăguțe de seama ei, poate că le-ar fi și întrecut în tandrețe: un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ceva treburi, chiar în fața magazinului "București", cu cine credeți că s-a întâlnit? Cu ea în persoană; la braț cu soțul. Și el, soțul, decupat din același material stilat și șlefuit, intelectual jovial și bonom, de aceeași înălțime și cu cocoașă asemănătoare. Păreau doi gemeni de sex diferit. El, cu o prezență de spirit rar întâlnită și cu un suflet deschis ca o carte de rugăciuni în mâna unui prelat, și-a făcut imediat cunoscută identitatea. Nu i-a reținut numele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
noapte de marș fără grabă va interpune între el și urmăritorii săi o distanță de nedepășit. Cămila băuse pe săturate cu o zi înainte, n-o obligase să meargă mult, nici să facă mari eforturi, era grasă și puternică, cu cocoașa plină și lucioasă, semn că avea rezerve destule pentru mai bine de o săptămână, dacă înaintau în același ritm. Un animal ca acela putea pierde liniștit peste o sută de kilograme în greutate înainte de-a începe să se resimtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
toată voința lui că să înghită lichidul verzui și respingător ce curgea, aproape gros acum, de parcă ar fi fost mai degrabă albuș de ou amestecat cu fiere. Apoi își scoase pumnalul încovoiat, desprinse șaua și tăie cu forță pielea de pe cocoașa cămilei, extrăgând grăsimea albicioasă, un seu rece care în curând avea să se strice, dar pe care îl mestecă, conștient că era singurul aliment ce-i putea reda forțele. Chiar și după moarte, fidelul său animal îi făcea un ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pașaportul? Nu vrei să știi de câți ani fac umbră pământului? Dacă port o șapcă de adolescentă, crezi că sunt și adolescentă? Everestimea Ta, mergi de-ți mai caută o cămilă virgină, construiește o insulă cu două cocoașe, aruncă pe cocoașa cea mai mare șapca de care te-ai îndrăgostit și pleacă din Little Cayman, nu vezi că ai sporit, deja, nepermis de mult, cu alaiul tău șeicesc, populația insulei? Nu vezi că paradisul "Frații Grimm" are nevoie de liniște? Majed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și evita la mustață să o încaseze de la vreun bețivan arțăgos. Cîntece spaniole, mexicane, cubaneze, muzică cultă, Ciprian Porumbescu, Enescu, cazacioc, dansuri grecești, turcești și chiar chinezești și trebuia să le știe pe toate pentru a nu "o lua pe cocoașă". După 24 de ore muzicanții picau de somn. Nu și petrecăreții, care dormeau parcă în schimburi. Norocel lipea vioara de față și răcoarea lemnului nobil îl ținea treaz. Ce m-aș face fără tine? își întreba iubita sa vioară. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o sumă frumușică burdușea buzunarele micului Marco Polo. Evident că "revoluționarul" Gabriel a primit și tot felul de ciovee vechi. Televizoare, pungi de plastic, casetofoane, casete, boarfe, ce-i drept, spălate, umpleau mașina care, în plus, avea și o enormă cocoașă deasupra. Cum putea Gabriel să doarmă la un hotel și să lase imensa bogăție afară, sau chiar într-un garaj?! Trebuie spus că voiajorul nostru vedea în orice om un potențial hoț. O fi cinstit, dar tentația este mare. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fără laureați al premiului Nobel, fără cosmonauți - o uniformitate deplină ca nisipurile dezolant de egale ale lunii. Apăsătoare această priveliște amorfă ca o vitrină cu mărfuri neambalate, ca un oraș fără reclame. Apăsătoare și alienantă și atunci o apărut o cocoașă, un loc dureros În care s-a adunat tot orgoliul unei individualități refulate vrînd să țîșnească afară ca un munte al trupului și să fie văzut. Așa s-a născut „Cocoșatul“. O poreclă la fel ca „Piticul“, ca „Pricopsitul“, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a reprodus cu fidelitate prea Îndepărtata lume, Își pierde la un moment dat calitățile? Îl tratăm mai rău ca pe un câine, aruncându-l În spatele blocului pentru a ne lua imediat altul. Un automat de cafea Încăpățânat primește pumni peste cocoașă, În loc de cuviinciosul „te rog“. Găsim de cuviință ca lumina să se aprindă imediat ce deschidem frigiderul, fără a ne gândi la piticul care sare iute din tufa de leuștean să apese pe comutator, poate i-o fi și lui frig sau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
viitoare. Las-că v-arăt eu vouă cînd v-oi băga-n linia-ntîi și v-oi Înșira În fața nemților să se-aleagă praful de voi, măcar că nu mai apuc să trăiesc o zi după asta, mă corcituri nenorocite de... maimuță și... cocoașă de cămilă, mă, nemernicilor, mă cretinilor, mă... — Șefule! Nu-mi spune „șefule“! se răsti el pe un ton ascuțit, gîtuit, aproape stins. Mă, idiot nenorocit, de cîte ori ți-am zis să nu-mi spui mie „ȘEFULE“?! răcnește el. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]