678 matches
-
taleri în aur ca să le cumpăr îndărăt. Și acum, tot făcătura lui Stoico cu generalul Veterani, care îmi oprește toată solia că cică nu poate lăsa să ajungă pe oricine la împărat la Viena. Auzi, aga Bălăceanu, ginerele meu, Iordache coconul, fratele meu și nepotul meu, Șerban, sunt oricine pentru excelența sa generalul Veterani. Oprește solia, de a trebuit să-l trimit pe Brâncoveanu să-i arate lui Veterani adevărul, ca să dea drumul solilor spre Viena. Și toate astea prin Stoico Bucșanu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să o primim în casă. Da’ Zamfira nu se spală niciodată, se dă noaptea cu rachiu în care pune niște ierburi de pute ca un spițer. Stă în odăile copiilor și noroc că plătești dascălii aduși de măria sa și pentru coconii noștri, că altfel nu știu ce-ar fi. — Ei, lasă, draga mea, că n-o fi Zamfira chiar așa de nebună. — Ba e, se ține - uite așa cât este ea de bătrână, că-i babă - cu un grămătic de la curte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un domn pământean până s-or dezmetici Bălenii și grecii din Fanar. Poruncile le da sfinția sa, atât către dorobanți, cât și către frații monahi. Spătăria mare se umpluse de neamurile Cantacuzinilor, nepoți, nepoate, cumnați, cumnate. Cei doi frați (că Iordache Coconul era cu aga Bălăceanu în drum spre Viena) primeau condoleanțe și, șoptit, puneau la cale ce o să spună fiecare în divan. Șerban, marele Șerban, zăcea mai părăsit ca oricine. Toți își vedeau de grijile lor, așa că mitropolitul i-a spus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un plan perfect...? „Preda Pârșcoveanu să rămână aci cu noi”, deci la turci să se ducă verii măriei sale din partea Cantacuzinilor, că la turci n-au cu cine complota nimic, dar la Viena, după ce o să-l ajungă pe drum pe Iordache coconul și pe aga Bălăceanu, să meargă Preda Pârșcoveanu, tot vărul măriei sale, dar din neamul Brâncovenilor, că Preda e feciorul Ancuței, sora lui Papa, tatăl măriei sale... Mihai îl urmărea pe domn cu ochii întredeschiși, forțându-și vederea care începuse să îmbătrânească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alta, tușa Anca se plângea că Bălăcenii, cuscrii ei, sunt plini de grijă pentru aga Constantin, care este în drum spre împăratul nemților, fiindcă doamna Maria a trimis olăcari să-i ajungă pe drum pe aga Constantin și pe Iordache Coconul și să le poruncească să nu schimbe nimic din vorbele răposatului vodă, adică să închine țara nemților ca să-l puie în scaunul domnesc pe Gheorghiță beizadeaua. „Știam, tușă, i-a spus el, ce face doamna Maria, dar eu oricum îți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sfinția sa mitropolitul; au pășit alături spre naos, maiestuos ca și cum ar fi mers prin mulțime. — Am primit o scrisoare de la mitropolitul din Odrii, măria ta, și aș dori să o citești după denie. Și noi am vrea să-l dezlegi pe coconul nostru Ștefan. Zice că a păcătuit greu față de sfinția ta. Mitropolitul întoarse capul spre domn și-i căută privirea. Când i-o întâlni, zâmbi cald. — Îi știu păcatul și l-am iertat. Isteț, coconul măriei tale! Ce-a făcut? — A
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am vrea să-l dezlegi pe coconul nostru Ștefan. Zice că a păcătuit greu față de sfinția ta. Mitropolitul întoarse capul spre domn și-i căută privirea. Când i-o întâlni, zâmbi cald. — Îi știu păcatul și l-am iertat. Isteț, coconul măriei tale! Ce-a făcut? — A prins scrisoarea și a citit-o. A cerut să mijlocești dezlegarea de păcat că să te facă și pe măria ta să citești răvașul. Timpul nu așteaptă. Mi-e teamă că dușmanii ți-au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aruncat în poala anteriului popesc și a plâns cu sughițuri, îndelung. Nu mai auzea nici nucile căzând, nu-i mai păsa nici de frunzele galbene mânate de vântul toamnei. Așa n-a mai plâns niciodată de atunci, că doar era cocon domnesc și toată lumea îi intra în voie. Până când, să fi avut unsprezece ani. Era la Academia Domnească de la mânăstirea Sfântul Sava. Gheorghios Maiota, adus de spinare și fornăit, cu nuiaua în mâna dreaptă izbindo ușurel peste mâna stângă, povestea pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pășind spre pupitrul său. Ștefan își aducea aminte de suspinele sacadate ce se auzeau subliniind tăcerea. Pe catastiful din fața lui, cerneala slovelor se îngălase de udătura lacrimilor. Plângea în rând cu ceilalți spudei, plângea din toate băierile inimii, chiar dacă era cocon domnesc și nu se cădea. Oare de atunci n-a mai plâns el? Deschise ochii. Se crăpa de ziuă. Își trase caftanul pe el și ieși pe sală să trezească dorobanții și să dea porunci. Azi venea marele dragoman Alexandru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
L-am îngropat în pronaosul Mitropoliei din Târgoviște și fata noastră a dat danie să fie pomenit cu ctitorii. Am poruncit să-i sape piatră frumoasă ca unui fiu de domnitor, căci noi în iconomia noastră l am pus alături de coconii noștri. Exaporitul se înroșise vinovat că putuse să exprime oarecari bănuieli. — Mă iartă, măria ta. Știm că maica măriei tale, doamna Stanca, din neamul cantacuzinesc, a rămas văduvă cam la anii la care a rămas și Ilinca, nora noastră... Mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dori să știi și să spui asta și doamnei măriei tale, că eu, socru, o dezleg pe Ilinca de legătura ei cu neamul meu și o las slobodă să-i găsiți bărbat potrivit, astfel ca niciodată, aducându-și aminte de coconul nostru, să nu-i pară rău că s-a însoțit cu el. În odaia mare se auzea respirația sacadată a domnitorului, iar Șefan simți că s-au ivit pe fruntea lui boabe de sudoare și își căută mânerul pumnalului ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a bărbăției lui s-a dus dintre noi (unii spun că n-a murit de moarte bună). Era de Crăciun, eram mare logofăt și eram tare mulțumit de averea mea, de dregătorie, de neamul meu; aveam trei fete și doi coconi, că domnia ta veniseși pe lume în vara aceea. Și Șerban Vodă era mulțumit de cele câte le făcuse, dar durerea să-l vadă pe neica Matei mort a fost mare. Cu el au început îngropăciunile la Cotroceni. Pe Toma atunci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au răsculat seimenii. Scria că toată țara poate fi supusă cu 18 regimente de dragoni și tot atâtea tunuri, că ocuparea să se facă pe tăcute, păcălindu-ne pe noi și punându-l domn pe nepotul domniei tale beizadea Gheorghe, coconul lui Șerban Vodă, copil de nici zece ani pe atunci. Scrisorile astea, din mâna Mavrocordatului au ajuns drept în mâna lui Ludovic al XIV-lea care și-a dat seama că Valahia înseamnă hrana împăratului Leopold și atunci... Voievodul se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o acoperă să-i înalț o lespede de marmură albă, albă, cu flori pe care să fie scris așa: „Supt această piatră odihnește țărâna blagorodnicei Bălașii Cantacuzenii, una fiică a lui Ilie Cantacuzino Vel Vistiernicul din Moldova, soție a luminatului coconului Ștefan Brâncoveanul, al doilea fiu al înălțatului și blagocestivului Io Constantin Basarab Voevod, care, de ani 15 vârstă fiind, cu iubit soțul ei creștinește cucernic, cu înțelepciune și virtuți au trăit, ci cruda moarte făr de vreme încă sosind, după ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
își stăpânea râsul. Era prima oară când zâmbea de la moartea nevestei sale Bălașa. Numără repede în cap: dacă eu am douăzeci și șapte de ani, Mateiaș nu a împlinit încă zece și dada Stanca are treizeci și șase, iar Dinuț, coconul fratelui Constantin, să fie cu vreo șapte luni mai mare decât Măriuța mea. — Ei, comise Matei, începu Ștefan joaca, dar pe nepoata domniei tale, Măriuța Brâncoveanca ot Mogoșoaia, ce o s-o faci? — Ce s-o fac? Dacă-i dai domnia ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vârtos frumusețile și cinstea acestei lumi decât seninul și bunătățile veacului ce va să fie.” Mihai mai aruncă o privire spre palatul atât de italienesc, dar și cumva oltenesc totodată. Se ridicase clădirea exact în vremea când mitropolitul Theodosie purta coconii prin țară pe la mânăstiri să se închine la sfinte moaște, dar de fapt ca să-i scoată de la buchisitul pe grecește și slavonește. Da, își amintea de bucata aceea de pictură umplând toată grosimea zidului despărțitor dintre naos și pronaos. Era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se zvârcolea doamna Stanca arătând cu degetul o floare din scoarța de pe dușumea. „Ce făcuși, taică, de ce-i trăseși pe Constandin și Ștefan și pe Radu după măria ta? Taică, pe Mateiaș lasă-l, lasă-l, că eu nu avui coconi și-l crescui de mic, și-l învățai slovenie, ce făcuși taică..., și Mateiaș? Au, aoleo, nu mai pot să văz atâta sânge, nu mai pot...” Doar popii au liniștit-o, vlădica Antim și trei popi i-au citit sfântul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un fel, neobișnuită. Mai întâi preotul se rugă pentru sufletul creștinului necăjit și obidit și ceru lui Dumnezeu pacea cea de viață făcătoare, apoi se rugă pentru sănătatea și bunăstarea lui Io Constantin Voievod și a doamnei sale Maria cu coconii și cocoanele lor și a întregului popor din țara aceasta. Apoi se rugă pentru sănătatea robului lui Dumnezeu Ștefan și a părinților lui, Costandin și Maria, și, când să ridice tonul la ultimul cuvânt, glasul i se curmă brusc de parcă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
brusc de parcă și-ar fi dat seama de o amenințare, ca să revină țipător: — Ajută-mă, Doamne, pe mine nevrednicul Gherasim să desăvârșesc lucrarea aceasta și ferește-mă de furi, de primejdii, de ceasul cel rău, ca să întorc viu, nevătămat, sănătos, coconul cel domnesc părinților săi. Ștefan îngână timid un „Doamne miluiește”. Cu glas mare și grav, oarecum pe nas, călugărul își continuă rugăciunea într-o tonalitate minoră: — Pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, pentru care s-a ridicat această Sfântă Cruce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grav, oarecum pe nas, călugărul își continuă rugăciunea într-o tonalitate minoră: — Pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, pentru care s-a ridicat această Sfântă Cruce, pomenește pe robii tăi Io Mihai Voievod cel tăiat cu Doamna lui Stanca și coconul lor Petrașco Vodă, precum și pe Radul clucerul, Preda postelnicul, Stroe stolnicul și Voicul pietrarul și fă-le lor veșnică pomenire. Se închinară amândoi tăcuți și se despărțiră de calea Câmpulungului, luând-o la stânga pe un drum mai îngust care-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
semeț ca și cum ochii închiși ar fi privit înainte, și i se păru atât de frumos încât sufletul lui limpede se simți tulburat de un simțământ de părere de rău. Doamne, ce fericit trebuie să fie vodă având asemenea mândrețe de coconi... Îl înghioldi cu călcâiele pe Leu și apucară drumul spre Poenarii de Muscel. Au ajuns la Hurezi vineri seara târziu de tot, cu animalele de cărăușie istovite iar ei străbătuți de cârcei în toate mădularele. Pe drum nu mai opriseră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noaptea asta, mâine nu-mi va mai sta în putere. Eu aș scrie la prieteni la Istanbul. Aveți ce vă trebuie pentru scris? Ștefan dădu afirmativ din cap. — Bine. Grăbiți-vă, eu aștept aci. Ați spus că a fost arestat coconul nostru Constantin-Dinuț? Are doar patru ani. Și copilul o să meargă la Istanbul? Nu eu sunt cel care hotărăște. Este de căderea marelui imbrohor. Prințul Constantin abia în acel moment realiză cât de disperată era situația. Întâlni privirea tristă a tatălui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până ajungi la loc sănătos că eu nu simt nimic, durerea sufletului meu este atât de mare, încât pe cea a cărnii nu o mai simt. Când termini cu așchiile din picioarele mele, încearcă să-i liniștești durerile lui Constantin, coconul meu. Pe urmă să pui să mă ridice cu jilț cu tot și să mă ducă într-o odaie tainică, am să-ți încredințez suferințele cugetului meu... De dormit, nu pot dormi decât tot în jilț, pentru că după cum vezi m-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru ei, adică pentru alții, nu pentru mine... Nu mai spuneam: Doamne, nu mă osândi după mulțimea greșalelor mele, ci iartă-mă după marea mila Ta, - nu mai spuneam așa, nu. Începusem să spun cam așa: Doamne, ai milă de coconii, cocoanele mele și de toți cei dragi mie și nu-i osândi pe ei pentru păcatele mele, căci nu sunt eu drept ca Iov să pot răbda osânda lor, pentru că am fost trufaș înaintea Ta. — Și? — Abia atunci gândurile au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru Adormirea Măicuței lui Dumnezeu, săriră buimaci de pe fânul uscat pe care se odihneau în curtea bisericii. Unii tocmai spuneau că i semn rău, când al doilea țipăt veni și mai dureros dinspre arhondărie. Acolo trăseseră vodă cu doamna și coconii lor. Maici ca niște umbre treceau grăbite cu lumânări aprinse spre arhondărie, întretăindu-se în drum cu cei câțiva arnăuți ai domnului. — Doamna Păuna... — E doamna Păuna, se auzeau șoaptele. Spre cenușiul de afară, ferestrele iatacului doamnei prinseră a se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]