545 matches
-
ies din Încăperea paralelipipedică, după ce am Învârtit cheia În broască și Însfârșit sunt pe picior de plecare, am senzația Îndepărtându-mă câțiva pași și privind zidurile cu atenție, că Încăperea s-a mai deslipit câțiva centimetri de casa-mamă, așa cum un cofetar iscusit desprinde cu artă o felie din trupul unui uriaș tort. În lumina somnoroasă a dimineții, mai arunc o ultimă privire fugară spre pereții mucegăiți și scorojiți de vreme și-mi iau zborul spre Studioul de Filme Documentare unde lucrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
august (!). Printre victime, el enumeră, la Iași, pe protomedicul Eustație Rolla, pe prințul Gheorghe Cantacuzino, ca și pe medicul italian (!) "Fumetti", de fapt localnicul Fornete. Sophianopoulo descrie chiar tratamentul aplicat la 14 iulie, în Iași, pentru doi băieți de la prăvălia cofetarului Nicoletto Stamatopulo, de către doctorul "Hilacis" (Ilasciuk). Primul, de 14 ani, atacat de vărsături și diaree, cu răcirea extremităților și slăbirea pulsului și având paloarea cadaverică a maladiei, n-a mai putut fi salvat, cu toate frecțiile, băuturile fierbinți și întăritoarele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Vrei să-ți dau? Nu vreau, mulțumesc! Cred că sunt de la cofetărie. Mama le face acasă. Nu-s de acolo. Le-am făcut acasă cu fetița mea. Ea deja știe să facă și... Atunci vreau și eu una... Fetița este cofetar? Ha, ha, ha! Nu este cofetar, Alesia. A învățat cu mine, dar nici eu nu sunt cofetar. Mămicile știu să facă prăjituri în casă... Așa, ca mama ta. Pe mine nu m-a învățat. Eu sunt mică, a zis mama
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mulțumesc! Cred că sunt de la cofetărie. Mama le face acasă. Nu-s de acolo. Le-am făcut acasă cu fetița mea. Ea deja știe să facă și... Atunci vreau și eu una... Fetița este cofetar? Ha, ha, ha! Nu este cofetar, Alesia. A învățat cu mine, dar nici eu nu sunt cofetar. Mămicile știu să facă prăjituri în casă... Așa, ca mama ta. Pe mine nu m-a învățat. Eu sunt mică, a zis mama... Când mă fac mare, rămân cu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
-s de acolo. Le-am făcut acasă cu fetița mea. Ea deja știe să facă și... Atunci vreau și eu una... Fetița este cofetar? Ha, ha, ha! Nu este cofetar, Alesia. A învățat cu mine, dar nici eu nu sunt cofetar. Mămicile știu să facă prăjituri în casă... Așa, ca mama ta. Pe mine nu m-a învățat. Eu sunt mică, a zis mama... Când mă fac mare, rămân cu tata. Vreau să mă fac pădurar... Ionuț a tăcut tot timpul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
din ele, eu eram de capul meu în fața monumentului eroilor, iar trecătorii se înghesuiau în jurul pușculiței pentru orfanii de război și cei obișnuiți, cu bancnote mari în mână. Alături, în cea de-a doua caricatură, eu tocmai întindeam pușculița unui cofetar, care îmi dădea în schimb un cornet uriaș, plin cu globuri colorate. Pe care, pentru mai multă siguranță, era scris “înghețată“, ca să înțeleagă și cei ce nu mai văzuseră așa ceva. Caricaturile fuseseră făcute de unul din noii preceptori, mai zelos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
bine. Se povestea că una din tăblițele cu „Pișatul în Lac E Interzis“, din care ea a plantat o mulțime pe mal, pentru că „nu de aceea au pierit sărmanele animale, ca toți neisprăviții să se ușureze pe ele“ - deci Alajos, cofetarul, a corectat una din acele tăblițe, scriind pe ea că „Pișatul în Lac E Fatal“, pentru că pusese ochii pe Amália și voia să se apropie de ea. În ziua următoare, Amália și-a încheiat halatul până la gât, a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
până la gât, a intrat în cofetărie și, de față cu toți consumatorii, a stropit cremșniturile cu sifon, înghețata cu sirop de zmeură și a spălat temeinic la robinet ruladele cu cașcaval, apoi i-a comunicat că „Alajos, dumneata ești un cofetar cu mațe dulci, de aceea nu-ți fac acum nimic, dar data viitoare ai să le și mănânci. Pe toate. Ai înțeles?“. Pentru că nu știa de glumă. De șagă. Care era cea mai josnică năzăreală a minții umane. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
neînduplecată, cu mesagerul. În schimb, a examinat scrisoarea toată noaptea. M-a întrebat chiar și pe mine dacă nu găsesc vreo urmă de batjocură în ea, dar am liniștit-o că nu, totul e cât se poate de serios. El, cofetarul Ják Alajos, și-a dat seama că ea a devenit celebră, iar el, bărbatul nedemn ce a devenit, își ia rămas-bun de la ea pentru totdeauna. O vreme am tot căutat ziua când a început decăderea. Aveam planuri mari cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și nici lemn în amestecul de lut crud, închegat în căldură. Dar era străfundul secat al lui Daht-e Kavir și-al lui Daht-e Lut, două erguri de sare și stâncă arsă. — Bucură-te că pleci din deșert, îi spusese Esfandiar, cofetarul, care ajunsese prea gras ca să mai îndure tortura verilor. — Dar Esfandiar nu era zartosht, ci șiit musulman, cum i se schimbaseră și lui rudele. Nu vorbeau despre asta în casă. O singură dată bătrânul zost începu o discuție, când mâncau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ai să știi? întrebase Omar. Praful se înălța în cordoane de pâclă fină, care înnodau cerul peste nisipuri. Exact la amiază, începea mirosul de pâine, care se pitula ca șopârlele prin cotloane. Erau lipiile de dinainte de ultima rugăciune și umpluturile cofetarului Rumieh. Era dulcele de melasă al alunelor gratinate și tăvălite apoi în sirop și în cioburile de migdale și de fistic, care străluceau ca bucățile de oglindă. Orașul arăta ca o iesle a credințelor și a focului. Ai fi vrut
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Porto și Guimaraes; în octombrie, greva bărbierilor, a muncitorilor din Porto, a topitorilor din Olhao, a lucrătorilor fabricilor de conserve din Setubal și a măcelarilor; în noiembrie, greva cizmarilor din Braga; în sfârșit, în decembrie, greva funcționarilor tramvaielor electrice, a cofetarilor, bucătarilor și lucrătorilor din portul Lisabonei. Strada era stăpâna absolută a politicii interne. Strada, orientată - firește - de Afonso Costa sau oamenii lui. Criza pe care o îndurau toate țările europene, în urma marelui război mondial, era exacerbată în Portugalia de luptele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un om care zice că e în etate de 43 de ani, dar pare mult mai tânăr, n-are nici barbă, nici mustăți, și-a fost găsit ca mort, în câmp, l-a salvat Petre, vizitiul familiei Inger. — Care Inger, cofetarul din strada Carol? — Exact - și Pavel înghiți în sec, apoi întinse mâna după ceașca de cafea. Nu se știe ce învârte străinul ăsta, poliția e foarte intrigată. Are cu el un cufăr-safe sau așa ceva și nimeni nu poate da relații
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
n-am bușcă, nu știu unde-am nimerit, nu-nțeleg nimic, nu recunosc nimic, boate m-a lovit ceva la cab! E vinovat, să trăiți! Da’ cu boieru cel bălan ce mai e, n-a murit? Costache îl privi imediat pe vizitiul cofetarului, cu atenție: — De ce vrei să știi? Petre se fâstâci și dădu un răspuns oarecare, cum că doar suntem creștini, nu băgâni. Costache schimbă tonul și-l amenință că, dacă tăinuiește ceva poliției, o să-ajungă la gros, și din împietrirea de pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
când să mă bornesc înaboi, spre oraș. Abia se ținea, mi-era să nu-mi bice jos de be cabră, am zis că-i criță. Nu părea să mai fie ceva de scos de la vizitiu. Îi transmise o comandă pentru cofetar, pentru Ajunul Crăciunului, când era invitat în două locuri, la familia Margulis și la Livezeni (încă nu se hotărâse ce să aleagă, nu trimisese răspuns) și-l concedie. Nu sperase prea mult de la el, iar speranțele, iată, nu-i fuseseră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui ceva, și poate își cumpără o pereche de ghete de patinaj și învață să meargă pe gheață cu fața și cu spatele. Când întoarse capul i se păru că-l zărește de cealaltă parte a lacului pe Petre, vizitiul cofetarului Inger. Se gândi că ar putea să afle de la el mai multe despre noul lui prieten, Dan Crețu, așa că fugi de jur-împrejurul gheții, ca să-l întâlnească. Până să ajungă la el, Petre o luase la picior. Îl urmări, fiindcă tot n-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Grădina Filaret. Vizitiul coborî de pe capră și porni spre pomii care, în dreapta aleii principale, formau o adevărată pădurice. În preajma intrării erau câțiva oameni, cu copii, ieșiți la plimbare, însă restul grădinii era pustiu. Petre se pierdu printre copaci. Când vizitiul cofetarului reapăru pe alee, Nicu, dimpotrivă, se afla între copaci. O luă pe urmele din zăpadă. Și ajunse în locul în care urmele se opreau. Era sigur c-o să găsească ceva misterios, dar nu găsi nimic. Pur și simplu Petre se ușurase
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zilnic vreo patru-cinci gazete, așa că era la curent. Știa și relatarea din Universul, care părea cea mai informată. — Crezi că-i vreo legătură între cei doi? Amândoi au fost găsiți în aceeași dimineață, de același om, Petre, vizitiul lui Inger cofetarul. Amândoi erau leșinați, numai că unul era rănit, altul nu. Pe Petre nu-l suspectez, e din altă lume, fără legătură, și nu i-ar fi adus, dacă avea ceva pe cuget, de altfel l am interogat. Despre Dan Crețu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de străin părea orașul alb, nici sunetele nu mai veneau de unde le știa, iar calul se speria, când se pomenea în față cu altă trăsură. Avea la el cremă de șocolată și cremă de migdale, pe care le cumpărase de la cofetar, ca să-i îndulcească pe domnii polițiști. Pentru o zi de sâmbătă, erau ciudat de mulți oameni, bărbați și femei, care în picioare, care șezând, care umblând fără rost prin holul spațios de la parter, care pe la uși. S-ar fi zis
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
apoi la uscat, în lăzi speciale, până ce păstăilor li se simte din plin aroma. Abia după aceea vanilia poate fi comercializată și consumată într-o mie și mai bine de feluri, cum se spune în popor. Folosită îndeosebi în patiserie, cofetarii care se respectă punând mare preț pe calitățile vaniliei, produsul este utilizat și la prepararea unor băuturi alcoolice lichiorizate. Romul de vanilie, de exemplu, este foarte apreciat în lume, iar creolii din insulă se pricep foarte bine la facerea acestei
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
pe calitățile vaniliei, produsul este utilizat și la prepararea unor băuturi alcoolice lichiorizate. Romul de vanilie, de exemplu, este foarte apreciat în lume, iar creolii din insulă se pricep foarte bine la facerea acestei licori deosebite. Cum eu nu sunt cofetar, deci nu am nici un secret, față de nimeni, am să reproduc chiar rețeta pe care o folosesc localnicii pentru prepararea romului Îrhum - zic eiă de vanilie. Iat-o! Se folosește un litru de rom alb Îfăcut, tot de réunionezi, din trestie
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
Toată adunătura asta mă neliniștește, și pe zi ce trece zeii mi se par tot mai îndepărtați. Puse cuțitul pe masă. — Și apoi, în Germania eram doar noi... Acum trebuie să-mi bat capul ca să înțeleg sarcinile fiecăruia... Este un cofetar, dar face numai prăjituri cu miere, pentru că prăjiturile fără miere le face altul... Mai sunt omul care spală doar verdețuri, cel care mărunțește numai piper, cel care jumulește fazani, dar nu și găini, adăugă, privind nemulțumit în jur. — Știți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl văzură venind, soția și fiii îi strigară să se grăbească, fiindcă trebuiau să plece repede la Tarracina, unde îi aștepta Lucius Vitellius. Asiaticus stătea lângă lectica pregătită pentru împăratul decăzut, iar mai încolo așteptau Listarius, trei bucătari și un cofetar. — Grăbește-te! strigă Asiaticus. Urcă în lectică... Hai să plecăm. Vitellienii au pierdut. Hai să plecăm, cât nu e prea târziu! Când Vitellius era pe punctul să se urce în lectică, cineva îl strigă. Glasul acela făcu să-i înghețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Clătină din cap, cu un zâmbet sinistru, și își continuă drumul. Vitellius îl urmă șchiopătând. Nu înțelegea de ce mergea în urma lui Ausper, în loc să fugă la Tarracina. Se sprijinea cu o mână de umărul lui Listarius, iar cu cealaltă de umărul cofetarului. Îl striga pe Ausper, rugându-l să se oprească. Intră în palat și începu să străbată sălile goale, din care fugiseră cu toții: senatorii, cavalerii, ofițerii, magistrații, liberții, până la ultimul sclav. — Ausper! striga Vitellius printre hohote de plâns. Glasul său răsuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
seral; trimis de Moscova cu bani, să cumpere intelectuali pentru "cauză" și să facă tipografie clandestină, în strada "Cometa". Generalii erau numiți la conducere de Ana Pauker: întîi generalul Sănătescu, apoi generalul Rădescu. Președintele Tribunalului Suprem, Alexandru Voitinovici, băiat de cofetar polonez din Roman, evitase fronturile, dar îi condamna pe cei care o însîngeraseră pe Măreața Uniune. Și-atunci am dat mîna tovarășei vecine,/ Uniunii sîngerate ca mine", versifica o cenaclistă. Cînd robotul e de gen feminin, mai și sîngerează. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]