1,523 matches
-
adunase armata. Împărțea ordine, încercând să-și alinieze oamenii. Legiunea a treisprezecea pe Via Postumia. Legiunea a șaptea... Legiunea a șaptea Galbiana pe stânga, apoi Claudia, iar la dreapta... La dreapta, Legiunea a opta, apoi Legiunea a treia, printre tufișuri... Cohortele pretoriene alături, iar cele auxiliare pe laturi... Agitat, își înfigea degetele în piept, ca și cum ar fi vrut să-l sfâșie. Titus îi prinse mâinile și le strânse, împiedicându-l să-și smulgă bandajele. Antonius se eliberă furios din strânsoare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cei care se tem. Familiile patricienilor se tem, de aceea părăsesc Roma împreună cu servitorii și gărzile - arătă spre prietenul său. Arrius Varus a învins cohorele voastre care încercau să apere Narnia. Cel pe care îl numiți împărat are idee câte cohorte vitelliene au dezertat și ni s-au predat? Are idee câți tribuni și centurioni au venit aici, în tabăra noastră, ca să ni se alăture împotriva lui? Tăcu o clipă. — Dar, mai ales, știe că Flavius Valens, legatul lui, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să abdic. Eu aș pleca imediat din Roma, fiindcă nu mai pot - lacrimile prinseră să i se prelingă din nou pe obraji, în timp ce Listarius îi întindea o cupă cu vin. Și tu m-ai trădat. Știu că, împreună cu cele trei cohorte ale tale și cu milițiile, încerci să anihilezi trupele care au rămas alături de mine și să-i predai orașul lui Antonius Primus. — Știi că am oroare de sânge. Doar n-o să încep un război la Roma... Nu vreau morți. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ai spus că-mi ești credincios. Dacă e așa, dă-mi ascultare. Aș înfăptui eu însumi sacrilegiul, dacă poruncești să se dea foc Capitolium-ului. — Du-te. Poruncește soldaților să atace. — Flavius Sabinus e prefectul Romei. Are sub comanda lui patru cohorte urbane, fiecare cu câte o mie de oameni, și șapte cohorte pentru lupta împotriva focului... Noi vom fi mai mulți. Poruncește trupelor mele să atace Capitolium-ul. — De la întemeierea Romei, nici măcar dușmanii n-au îndrăznit să atace Capitolium-ul. Acolo și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ascultare. Aș înfăptui eu însumi sacrilegiul, dacă poruncești să se dea foc Capitolium-ului. — Du-te. Poruncește soldaților să atace. — Flavius Sabinus e prefectul Romei. Are sub comanda lui patru cohorte urbane, fiecare cu câte o mie de oameni, și șapte cohorte pentru lupta împotriva focului... Noi vom fi mai mulți. Poruncește trupelor mele să atace Capitolium-ul. — De la întemeierea Romei, nici măcar dușmanii n-au îndrăznit să atace Capitolium-ul. Acolo și-au făcut lăcaș însuși zeul Saturnus și Romulus... — Du-te, zise Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu lovituri de sabie pe asediați. Alunecând pe sângele care acoperea pardoseala de marmură, îi omorau pe cei care încercau să le țină piept și îi urmăreau pe cei care voiau să fugă. Îi uciseră pe ofițerii și soldații din cohortele și milițiile urbane, prost comandați de înspăimântatul Flavius Sabinus, care fu repede înconjurat, împreună cu consulul Quintius Atticus. Nici unul dintre ei nu era înarmat. Alți vitellieni străbăteau coridoarele, în căutarea lui Domitianus, fiul lui Vespasianus, ca să-l omoare. Se opriră, plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
distanța față de dușman era mai mică decât în gladiatură. Cirrus: cârlionț sau șuviță de păr legată ca o coadă rigidă în vârful capului. Este simbolul generic al gladiatorilor, însă este larg atestat încă din epoca elenistică, la atleții greci. Cohors: cohorta este a zecea parte a unei legiuni, numărând aproximativ 500 de soldați. Este împărțită în trei manipuluri, fiecare alcătuit din două centurii. Consecutio muneraria: literal, succesiunea luptelor de gladiatori. Conform unei reguli rigide, luptele de gladiatori se desfășurau într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Hr.) și proconsul în Africa. A căzut în dizgrație deoarece, atunci când Nero cânta, el adormea imediat; a fost trimis să înăbușe revolta din Judaea. Vexillatio: gruparea provizorie, într-un singur corp militar, a mai multor mici contingente (centurii, manipuluri și cohorte) provenind din diferite legiuni. Via Flaminia: strada care duce de la Roma la Rimini. Vigiles: un fel de poliție urbană, organizată după structura militară a legiunii. Vinea: vie; derivă din termenul ce desemnează vița-de-vie și strugurii. Este un fel de colibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apoi, grijulie, le arunca într-un coș de gunoi. Așa cum n-aveam chef atunci să scriu despre ei, nici acum nu simt vreo atracție. Îi văd doar, știu că sunt și ei răspândiți pe Bulevard, un popor de năluci, o cohortă de siluete încremenite, așa cum, țintuit locului, încă stau în ușa berăriei, ezitând să intru. Și dacă intru, ce se întâmplă? Dar dacă nu intru? Ar trebui, probabil, să știu. Măcar atâta putere scriitoricească să am. N-o am, din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
partide, intrări și ieșiri, iar însăși moartea nu este decât o banală radiere dintr-un catastih oarecare. Eternitatea, cred aceștia, este o ștampilă și un chenar de rubrică, în care doar ei au dreptul să se lăfăie, privind compătimitor spre cohortele fără de număr ale celor care, îndobitociți de frică și umilințe, socot cărțile de muncă mai grozave în tainice puteri chiar decât scrierile sfinte. Comunismul a creat - și l-a făcut să sufere - omul scris. I-a dat speranțe puține și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
broaște râioase, suptă de șerpi, împreună cu un satir cu burta umflată și cu picioarele de grifon, acoperite de peri zbârliți, cu gura obscenă, care-și striga propria pedeapsă, și am văzut un zgârcit înghețat de gheața morții (...) pradă îngrozită unei cohorte de draci, dintre care unul îi smulgea, din gura horcăindă, inima în formă de copil (...), și am văzut un orgolios pe umerii căruia se cocoțase un drac, bagându-i ghearele în ochi, în timp ce alți doi lacomi se sfâșiau într-o încăierare
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
trotuar, cu pași moi, ce parcă nici nu simțeau atingerea asfaltului de pe care se ridicau aburi subțiri de ceață. Ziua Începea pe un ton vesel, optimist. Inhalând aerul În piept, medicul se bucura de viață. În sfârșit, scăpase de coșmaruri. Cohorta de costume rămăsese undeva În spatele său. Noimann Își Întoarse capul și privi, prevăzător, În urmă. În depărtare, casa lui strălucea În soare. Pe stradă nu se afla nici țipenie de om. Fericirea pe care o simțea Înăuntrul său se revărsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În direcția ginecologului. Pe scaunul pe care stătuse el cândva se afla acum femeia-salcie, Olivia. Aceeași lună nefirească Îi lumina trupul slab, acoperit de un lințoliu, ca un reflector. De pe fața sa, ca dintr-o scorbură, se revărsau În valuri-valuri cohorte de melci, purtând În loc de cochilii zaruri În spinare, răspândindu-se În toate părțile. Piciorul alerga În fața lui Noimann, oprindu-se din loc În loc, chipurile pentru a-și trage răsuflarea. De fapt, arătarea Își bătea joc de medic, lăsându-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai aștepte. Mahmureala Însă nu. 9 După trei săptămâni - trei săptămâni de făcut liste, schimbat garderoba, mers la petreceri și scufundare totală În cultura Kelly & Company - stăteam și o așteptam pe Penelope. Coada din față de la Sanctuary părea absolut insuportabilă. Cohorte Întregi de fete Își netezeau părul aranjat În stil japonez cu mâinile lor manichiurate, În timp ce băieții - revigorați de diversele cine cu fripturi - le țineau de antebrațe ca să nu cadă de pe tocurile Înalte. Noaptea de Început de noiembrie era rece, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Pare o mare figură. —Mda. Mama stătea pur și simplu acolo și dădea din cap. A reușit s-o liniștească pe mama lui Avery, arătându-i cât de ușor ne va fi să găsim ajutoare În casă În California, cu cohortele alea de imigranți mexicani. „Tărâmul făgăduinței al mâinii de lucru ieftine“, cred că exact așa a spus. Hai să ținem minte să nu le mai permitem niciodată părinților noștri să se afle În aceeași cameră, da? am spus. Pe chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am rămas singură acolo, În timp ce băiatul meu a fugit să ajute pe altcineva? Din păcate, a trebuit să intru pe ușă și n-am mai auzit răspunsul lui Sammy. Sala VIP se golise total până când mi-am croit drum printre cohortele de muritori de rând. Rap-ul și hip-hop-ul american lăsaseră locul unui fel de muzică psihedelică turcească și Întregul spațiu părea să pulseze de trupuri aproape dezgolite. Camilla, Alessandra și Monica Își găsiseră toate bărbați - un jucător de fotbal de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Suceava, Mihai înspre Turda, La Olt, Domnul Tudor si vajnici străjeri. Mai spune legenda că anii trecură Și-acel colț de țară a fost invadat, De hoarde străine ,de lege și datini, Hienele morții, de-un neam blestemat. Veneau noi cohorte iudaice, flămânde, Prin crânguri și sate ca stoluri de corbi, Și-atunci își vândură pe-arginții lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
De unde îmi vine în minte să spun că mama este un zâmbet... Un zâmbet luminos că a atins 101 ani? Un zâmbet amar că viața ei bate la porțile neantului? Cine știe? Dar această trecere pasageră prin viață și toată cohorta de sentimente ce o însoțește, îmi cuprinde gândurile și mă interpe lează în prag de ducă..., pentru că anul acesta fac și eu 80 de an i! A fost o vreme, dragul meu, Mie mă‐adresez, Când din dragostea pentru femei
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
autobuzul comunal ar fi călcat un câine comunitar și a vorbit mai departe de la tribună. Că un om se zbătea acum în chinurile morții, ce conta pentru el. Ce-i pasă lui de omul acela, când are la dispoziție o cohortă de medici și psihologi, care vor spune și chiar jura la comandă, că individul era demult dus cu pluta, iar necazurile pe care le reclama nu sunt decât închipuite, fiindcă în realitate el și familia lui huzureau, dintr-un singur
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
deosebit de puternic și înfloritor. Aici ar fi putut să pună în aplicare reformele de europenizare pe care el și „Prietenii de la Rusciuk” încercaseră să le introducă în sclerozatul Imperiu Otoman. Aici ar fi putut să reușească. Aici nu mai erau cohortele crude de ieniceri conservatori. Încă se mai înfiora când își amintea cum tăiaseră capul sultanului luminat, cel care, cu atâta încredere, îi acordase titlul de bei, titlu acordat, de obicei, doar musulmanilor. Tot ienicerii terminaseră și cu marele vizir, prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
celui mai slab dintre supuși. Visez la un stat În care lupul și mielul să bea laolaltă, În toată liniștea, apa aceluiași pârâu. Dar nu mă mulțumesc să visez, eu construiesc. Plimbă-te mâine prin cartierele din Isfahan, vei vedea cohorte de lucrători care sapă și clădesc, meșteri care forfotesc. Pretutindeni răsar aziluri, moschei, caravanseraiuri, fortărețe, palate ale stăpânirii. În curând, fiecare oraș important Își va avea marea sa școală, ea Îmi va purta numele, „medersa Nizamiya”. Cea din Bagdad funcționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Husein”. Unii conducători religioși erau iritați, ostilitatea lor față de mine se explică prin succesul meu, preferă ca străinii să arate a străini. Îi Înțelegeam mai bine comportamentul, dar scepticismul rămânea: — Așadar, pentru tine rezolvarea problemelor Persiei Înseamnă să te alături cohortei bocitorilor! N-am spus asta. Să plângi nu e o rețetă. Nici o Însușire. Nimic altceva decât un gest simplu, naiv, vrednic de milă. Nimeni nu trebuie să se silească să verse lacrimi. Unicul lucru important este să nu disprețuiești tragedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Tabrizul avea să trăiască În cadența condoleanțelor, condoleanțe discrete la Misiunea Presbiteriană, condoleanțe fierbinți, fervente, indignate În cartierele deținute de fiii lui Adam. Cu ochii Înroșiți, strângeam mâini, În mare parte necunoscute, mă lăsam În voia unor interminabile Îmbrățișări. În cohorta vizitatorilor, se găsea și consulul Angliei. Care mă trase deoparte. Vă va aduce puțină consolare dacă vă voi spune că, la șase ore după moartea prietenului dumneavoastră, mi-a parvenit un mesaj de la Londra, care mă anunța că tocmai fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a unor spiritualități cum au fost neoplatonismul, gnoza... Vremuri fericite, când creștinii nu luaseră Încă puterea și nu-i trimiseseră la moarte pe eretici. O epocă splendidă, locuită de Nous, străfulgerată de extază, populată de prezențe, de emanații, demoni și cohorte Îngerești. E o știință difuză, dezlânată, veche de când lumea, care datează dinainte de Pitagora, de la brahmanii din India, de la evrei, magi, gimnosofiști și chiar de la barbarii din nordul extrem, de la druizii din cele două Galii și din insulele britanice. Grecii considerau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În fine, și scuzați-mă dacă spun ceva banal, rozaruceenii există sau nu?” „Ce anume Înseamnă «a exista»?” „Spuneți dumneavoastră”. „Marea Frăție Albă, zi-le rozaruceeni dacă vrei, zi-le cavalerie spirituală a cărei incarnare ocazională sunt templierii, e o cohortă de Învățați, puțini, foarte puțini aleși, care călătorește prin istoria umanității pentru a prezerva un nucleu de Înțelepciune eternă. Istoria nu se dezvoltă la Întâmplare. Ea este opera Stăpânilor Lumii, cărora nu le scapă nimic. Firește că Stăpânii Lumii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]