1,198 matches
-
punct de vedere sexual. Dumnezeule! La câte probleme aveau de rezolvat el și Theo, la asta nici măcar nu se gândise. La extrema cealaltă, Douăzeci de jocuri simple pentru copilași îți descria cum să amuzi copilul transformând un șervețel într-un coif sau o pungă pentru vomă într-un avion ori într-o păpușică. Se presupune că înainte ca șervețelul și punga să fie folosite. Urma apoi 365 de metode prin care să-ți adormi copilul. Hugo s-a holbat uluit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
seamă? Lucia. Există. Potolește-te. Acasă era cel mai urât coșmar prin care trecuse, mai urât decât acela pe care îl avea în copilărie, unul în care era înghițit în fiecare noapte de o cobră care avea pe cap un coif á la Brad Pitt din filmul Troia. Inițial, nu putuse identifica acel coif, nici nu ar fi avut cum din moment ce pelicula nu exista pe atunci sau nu-i căzuse lui sub ochi o altă ecranizare, însă anii trecuseră, intrase în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trecuse, mai urât decât acela pe care îl avea în copilărie, unul în care era înghițit în fiecare noapte de o cobră care avea pe cap un coif á la Brad Pitt din filmul Troia. Inițial, nu putuse identifica acel coif, nici nu ar fi avut cum din moment ce pelicula nu exista pe atunci sau nu-i căzuse lui sub ochi o altă ecranizare, însă anii trecuseră, intrase în maturitate și avusese un șoc atunci când văzuse filmul, aproape că leșinase, se îngălbenise
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
privise intrigată, era un film de succes, cum să pleci așa de repede, nu e păcat de bani?, băuse două sucuri cu gheață și de-abia pe urmă, cu chiu, cu vai, scăpase de imaginea cobrei care sâsâia acoperită de coif. Coiful metalic al lui Brad Pitt. Îi veni să râdă... După ce ajunseseră acasă băuse o sticlă de J&B, se făcuse mangă, ieșise în curte și strigase că ar fi de părere ca toate cobrele lumii să fie ucise, indiferent
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
intrigată, era un film de succes, cum să pleci așa de repede, nu e păcat de bani?, băuse două sucuri cu gheață și de-abia pe urmă, cu chiu, cu vai, scăpase de imaginea cobrei care sâsâia acoperită de coif. Coiful metalic al lui Brad Pitt. Îi veni să râdă... După ce ajunseseră acasă băuse o sticlă de J&B, se făcuse mangă, ieșise în curte și strigase că ar fi de părere ca toate cobrele lumii să fie ucise, indiferent dacă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
debara, fricosule!) să nu poată fi recuperați de proprietarul lor. Un iepure care face jogging prin ploaia torențială pentru că nu mai are - recunoaște! - puterea de a deschide laptopul-minune. Un iepure care simte cum se încolăcește în jurul propriului gât cobra cu coif á la Brad Bitt, ce absurditate, cu asta ai pus capac la toate! Ha, ha, ha! Scuze, scriitorule, dar nu mă pot abține, ești de tot râsul, ar trebui să te angajezi la circ, oricum mă îndoiesc că vei mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tineri puternici, mulți aveau slujbe nepotrivite, funcționari sau muncitori la banda rulantă, medici sau avocați, da, erau cîțiva avocați: schimbau pentru cîteva ceasuri roba, ca un anteriu, cu haine din piele, pline de ținte, Încălțau ghete Înalte, grele, Își puneau coifuri din fibră de sticlă, se alăturau, fugind de rutină, grupului izbăvitor; Își trăiau, În felul lor, amestecați, ignorînd uneori legea, o parte a tinereții; mai toți Își dezamăgeau părinții, doar cuplurile deocheate și ele cîndva Își admirau odraslele ce bîntuiau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să se plimbe, încet, precum un spot de lumină al unei lanterne. Peste străzile, parcajele, umbrarele și părculețele, desenate pe acea schiță de mână. Pata de grăsime se opri în jurul unei piațete... 127 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI de coif, cu vârful în sus, undeva în dreptul liniei dublu sinusoidale a nasului. Cu genunchii desfăcuți cuviincios la o lățime de palmă. Fără bastonul abandonat printre hărți, în capsa de metal a taximetrului. Nedecojit din trenciul, acum flasc și stânjenitor, precum membranele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
genunchii desfăcuți cuviincios la o lățime de palmă. Fără bastonul abandonat printre hărți, în capsa de metal a taximetrului. Nedecojit din trenciul, acum flasc și stânjenitor, precum membranele unui liliac. Iar când clinti o palmă, ce forma o latură a coifului, și-și ciupi perii scurți și înălbiți de pe versantul drept al craniului, căutându- și cuvintele, jocul de puzzle al trăsăturilor i se preschimbă într-unul crispat. Îngrijorat. Rușinat de împovărarea ce hotărâse să și-o dezvăluie. Ca un ameliorat, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
da zor calul [ului ] pe câmpia ce trăsnea ca gheața, pieptarul de oțel îi părea greu și mantia neagră era aruncată cu ușurință și volnicie peste umărul stâng, de-l înfășa, lăsîndu-i liber[ă ] numai partea de sus a pieptului. Coiful strălucea slab și calul se poticnea din când în când din genunchii lui subțiri. Hi! și parecă rabla se opintea din șele, cu urechile pleoștite îndărăt, să-și grăbească pașii, iar picioarele cavalerului atârnau afară de scări, ostenite, de-a lu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
chei În cerneală Lacul Creierul oscilează ca un compartiment În transatlantic [...] PÎnă În piept trenuri circulă gramatical Frunte ca inimă și ochii tăi sunt gări O Îndoială urcă În vine ca o tristețe Ca o injecție VÎntul și-a tăiat coiful de cristal. Corespondența cu foarte avansatul program de Înnoire a „gramaticii” poeziei e, totuși, În mod firesc, relativă. Și nu poate fi altfel, de vreme ce perfecta echivalare a viziunii constructivismului (abstracționismului) plastic cu limbajul poetic e, practic, imposibil de realizat. Teoreticianul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un țipăt pre lung, sacadat și dogit : — Haaaaaai, haaaaai, hai, bibilico, șai, bălășico, Șanțo pă Râța, Râța pă Tanța și pă deasupra, mucles ! Ceilalți începură să țopăie, împrejurul focului, drăcește, chiar și Isaia dănțuia, purtându-și catastiful ca pe un coif. Faraon înteți ritmul, ațâțat. — Andrea pulea cabanos, și pă față, și pă dos, o gagică hacana, da puli, puli, puleaaaa... Și tot așa, până când, împiedicați în pulpanele peticite, amețiți de spirturile amestecate și istoviți, dansatorii se lăsară să cadă unul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
regina-nopții. Și ceasul cel mare pe care îl întorceau, cu cheița, în fiecare duminică. El anunța când vine primăvara, apoi Învierea sau Crăciunul. Acolo se adunau, în noaptea de Anul Nou, locuitorii orașului, cu paharele de șampanie în mână și coifuri țuguiate pe cap. Numărau de la zece la unu și, când limbile ceasului se așezau una peste alta, se îmbrățișau la întâmplare. Se bucurau, fără să știe de ce. Liniile ferate se întretăiau în dreptul gării. Dar nodul de cale ferată se mutase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Le cumpăr eu! zise Ioanide. - Faci o faptă bună, pe dumnezeul meu, domnule Ioanide,salvezi o colecție strânsă cu trudă. După Gorgonă, Hagienuș aduse înfășurat în jurnal un medalion destul de mare, înfățișînd un cap de războinic, cam în stilul Verrocchio. Coiful era făcut din piese îmbucate ca și coada racului, iar coama lui era un mic dragon solzos. Apoi Hagienuș veni cu un cap de bărbat grec cu barba plesnită într-o parte, remarcabil prin impresia de păr uns cu ulei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
această serbare religioasă e și națională, căci locașul dumnezeiesc monăstirea Putnei e fondată de erou și acolo zac oasele sale sânte, apoi pentru că o serbare a creștinului e prin escelință o serbare românească, căci trecutul nostru nu e decât înfricoșatul coif de aramă al creștinătății, al civilizațiunii. Crist a învins cu litera de aur a adevărului și a iubirei, Ștefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, cellalt apărătorul evaugelului ei. Vom depune deci o urnă de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
eliberare a Regatului nu de realizare a unirii împlinită atunci când, "la 1 decembrie [1918], armata a intrat în capitală în cap cu Majestățile Lor Regele și Regina, iar alături generalul Berthelot. În lacrămi de bucurie a primit poporul armata cu coifuri de oțel, cu drapele, adevărată pădure, sdrențuite de gloanțe (s.n. C.M.)"288. Ceea ce se întâmpla, în același timp, la Alba Iulia dar nu toți o știau se lega în mod fericit tot de regalitate și părea o minunată coincidență, o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de a merge în căutările sale, pentru o dreptate numai de el știută, până la Ekaterina Alekseevna Furțeva, ministrul de atunci al Culturii. Naratorul se amuză, comparându-l pe Zahar-Kalita cu un ostaș rătăcit, fără sabie și scut, care poartă în locul coifului o șapcă uzată, iar în mâini duce un sac. Pe de altă parte, transpare o oarecare amărăciune, tonul naratorului oscilând între amuzament și seriozitate. Pretențiile de seriozitate ale lui Zahar-Kalita și solicitarea lui de a primi o armă (a existat
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii (lui Dumnezeu) (Rom 13, 12); le atribuie simbolul virtuților teologale: Iar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoșa credinței și a dragostei și punând coiful nădejdii de mântuire (1Tes 5, 8), și cel al virtuților morale: Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății. Și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății. Și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu (Efes 6, 14-17). Platoșa, destinată să protejeze pieptul și spatele soldatului, a fost aleasă de Apostol pentru a simboliza credința și dragostea care apără inima creștinului de orice afecțiune păcătoasă; coiful
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu (Efes 6, 14-17). Platoșa, destinată să protejeze pieptul și spatele soldatului, a fost aleasă de Apostol pentru a simboliza credința și dragostea care apără inima creștinului de orice afecțiune păcătoasă; coiful, care acoperea capul și promitea o anumită siguranță soldatului avântat în luptă, era considerat instrumentul cel mai indicat să exprime speranța pe care o nutrește creștinul, încrezător în promisiunile lui Cristos; încălțările militare, folosite să protejeze picioarele și gambele, îi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
robuști în virtute, asemenea armelor pe care le au soldații: Căutați să plăceți Celui în a cărui oaste sunteți (2Tim 2, 4), de la care primiți și plata. Să nu fie găsit careva dezertor. Botezul vostru să vă rămână armă, credința coif, dragostea suliță, iar răbdarea armură. 2.1.2. Scrisoarea către Diognet Puțin mai târziu, Ad Diognetum (Scrisoarea către Diognet), opuscul grecesc alexandrin, deși nu aduce în discuție problema etică a serviciului militar, ne prezintă un tablou desăvârșit despre atitudinea creștinilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mare siguranță a orașului, steagurile principilor sunt duse în fața porților; steagul Mântuitorului trebuie pus la porțile sufletelor noastre. De aceea, fraților, să ne întărim cu armele cerești pentru judecata viitoare, să ne încingem cu cuirasa credinței, să ne acoperim cu coiful mântuirii, să ne apărăm cu sabia spirituală a cuvântului lui Dumnezeu. Cine se va înzestra într-adevăr, cu aceste arme, nu se va teme de actuala tulburare și nici nu se va înspăimânta de judecata viitoare. 3.2.6. Sfântul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
grija a 11 marinari. Cu ceilalți oameni, Magellan înaintează prin apă spre insulă, ținând armele deasupra capului. Acolo îi întâmpină 1500 de băștinași, în timp ce spaniolii incendiau casele. Lupta continuă vreo oră, indigenii concentrându-se asupra căpitanului Magellan. Acesta își pierde coiful și e rănit de o suliță în obraz. Altă suliță îi atinge brațul. Se bate dârz, până ce un iatagan i se înfige în piciorul stâng. Se prăbușește cu fața în jos. Băștinașii se aruncă spre el, cu sulițe și iatagane
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
n-ai un ochi ca să discerni Onoarea-ți de jignire, si nu știi Că proștii-au milă de cei răi ce-s pedepsiți Nainte de-a greși, tobele-ți unde-s? Franța steag pune pe-al nost mut pămînt, Cu coif penat; ți-amenință-al tău stat, Cînd tu, un prost moral, stai blînd și strigi: Vai, de ce face-așa? ALBANY: Vezi-te, demon: Hizenia nu pare la Vrăjmaș Oribilă că la femeie! GONERIL: Prost ridicol! ALBANY: Schimbat, mascat cu sine boț, nu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
CORDELIA: Să nu le fi fost tata,-aste-albe plete Le cereau milă. Era-acesta-un cap Să-l lași să-nfrunte plesnetul de vînt? Adîncu,-ngrozitor vuindul trăznet? Și-ntru teribilă și repedea izbire A-ncrucișării fulgerelor? Să veghezi pierdut Cu-acest subțire coif? Și-al důșmanului cîine, Chiar de m-ar fi mușcat, ar fi stat noaptea-aceea La focul meu. Și-a trebuit, biet tata, Să te-aciuiezi cu porcii și pierduții În paie rupte, putrede. Vai! Vai! Minune-i că viața și
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]