3,191 matches
-
curând ale unui pianist, nu confirmă însă această supoziție. Dora se simte și ea studiată de necunoscut printre franjurile genelor groase și decide să iasă din muțenia ei : Aș dori să ajung în satul Arbore. Arbore ? ! Asta spun și eu coincidență, locuiesc chiar în satul ăsta. Dar, dacă nu sunt prea indiscret, aveți rude sau prieteni în satul meu, în Arbore ? Sau ce alte motive ar putea să vă aducă în plină iarnă până aici ? Dora ezită, străinul insistă și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ani iar eu abia de aveam ceva mai mult. Deci vă cunosc fără să vă fi întâlnit vreodată. Sunt Dragoș Frunză, fiul mai mare al lui Ovidiu, care s-a prăpădit cu ani în urmă în închisoare, prietenul tatălui dumneavoastră. Coincidență ? Asta este chiar puțin spus. Mai curând miracol. Dar spuneți-mi ce posibilități am să ajung în satul Arbore ? Sau cum aș putea descoperi ce localitate de pe aici se ascunde în spatele literei X ? În părțile locului nu există nici o localitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a fost cândva Bucovina este ca un zbor de pasăre care nu cunoaște bariere și interdicții. Nu este prima oară când străbate în perfectă ilegalitate spații interzise, aici la izvoarele Siretului, astăzi bine ascunse sub stratul de gheață și zăpadă. Coincidențe stranii îl fac să trăiască această încălcare a legii ca o datorie de suflet care îl apasă de ani și ani de zile. Cu totul altfel sunt călătoriile pe care se obișnuise să le facă pentru mici afaceri. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acoperiș ascuțit din fotografia veche care o înfățișa pe Teo cu o fetiță de mână, casa atât de asemănătoare cu casa lor, a lui Victor și a ei. Nu are însă timp să își consume emoția dată de această tulburătoare coincidență, când o voce, o voce de femeie, care și ea i se pare cunoscută, i se adresează cu familiaritate : Bine ai venit, fetițo ! Bine ai venit, Dora ! Te așteptam de multă vreme. Întrebările nu au rost. Lângă ea, învăluită într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Iași. Tot Ovidiu era și numele prietenului pe care tatăl tău și l-a făcut sub arme și în prizonierat, Ovidiu Frunză, a cărui soție Ana se trăgea din neamul nostru, din familia Racoce. Dora nu poate accepta că atâtea coincidențe sunt firești, este mai dispusă să creadă că filele vieților noastre sunt rânduite de mâna Providenței după reguli care ne scapă și pe urmele cărora doar îndrumările Lui ne poate ghida. Teodora continuă : Eminescu a fost pentru noi pretextul uitării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
anestezice. Și iată, pas cu pas, avansez pe un drum în care urmele lăsate de oameni, de obiecte, de locuri și întâmplări sunt atât de vizibile și de credibile încât halucinațiile îmbracă din ce în ce mai mult veșmântul realului. Să fie doar simple coincidențe sau să fie o adevărată întoarcere într-un trecut, care chiar dacă nu îmi aparține, mă privește într-o măsură mai mare decât tot ce am trăit ? Nu contenesc să mă culpabilizez pentru creditul pe care i-l acord Teodorei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
imaginea eșarfei azurii cu sclipiri lucioase, fluturând pe fereastra deschisă a mașinii militare care a demarat cu un scrâșnet din fața casei, la fel cum demarase și atunci când o ridicaseră pe Minodora. Oare ce a gândit dânsa, fata mea, despre această coincidență ? Oare nu i-a fost teamă pentru Alindora ? Cred că speranța că scoțând-o de aici va asigura copilului ei o viață de care ea nu a avut parte a dominat teama. Am cugetat de atâtea ori la asta dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
două zile, mașina militară a depus-o în fața porții pe Alindora, după care a demarat în mare viteză. Când am auzit zgomot de motor și am ieșit la poartă nu am văzut decât un nor de praf. Ce repetare, ce coincidență torturantă cu împrejurările care au dus la pierderea Minodorei ! Alindora a căzut plângând în brațele mele. Cu greu am putut afla de la ea ce se întâmplase. Drumul lor spre libertate a fost scurt. Femeia de încredere" a ofițerului sovietic Vasili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aflat în noaptea trecută. Spune-mi, ești pregătită pentru o altă întâlnire în noaptea asta ? Ora spiritelor se apropie... Da, dar înainte de asta trebuie să îți relatez și eu o întâlnire de necrezut, sau mai bine zis o altă incredibilă coincidență. Medicul anestezist care a fost la căpătâiul meu la spitalul din Strasbourg, acum un an când am fost operată, se numește Alindora Bosch. Sunt multe și de necrezut coincidențe între vieților noastre, dar ca doctorița Alindora Bosch să fie nepoata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o întâlnire de necrezut, sau mai bine zis o altă incredibilă coincidență. Medicul anestezist care a fost la căpătâiul meu la spitalul din Strasbourg, acum un an când am fost operată, se numește Alindora Bosch. Sunt multe și de necrezut coincidențe între vieților noastre, dar ca doctorița Alindora Bosch să fie nepoata ta, verișoara fetei mele, mi se pare cu adevărat de necrezut. Dar dacă mă gândesc bine, asemănarea ei cu mine însămi, dar mai ales cu fata mea, cu Dorina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu Alindora ! Mai bine chiar decât cu maică-sa. Victor este teribil de tulburat de această asemănare. Dorina îl îmbrățișează și el îi simte parfumul. Cu o tresărire în plus remarcă: "Chiar și parfumul este același ca al Alindorei. Stranie coincidență !" Tată ! Ce bine arăți ! Dar tu ?! Mai frumoasă ca cea mai frumoasă ! Dar cum de Alex nu te însoțește ? Nu îi este teamă că te fură cineva așa cum arăți ? Alex... A venit vremea în care încep să nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de aproape ești cu mult mai frumoasă. Mulțumesc. Și voi sunteți frumoși. Și ce atentă, glumi Adi. Cu cine ai venit? întrebă Emilei. Cu Angi. El și Emilian fac afaceri împreună. Ia te uită! Eu și Emilian suntem veri. Ce coincidență. O frumoasă coincidență, spuse Adi. Ei sunt niște buni prieteni de-ai mei. Mai puțin eu, spuse tot Adi. Eu sunt iubitul ei. A! Ce șmecheraș! Și te uiți după fete frumoase când Emilie este iubita ta? Ce mai vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu mult mai frumoasă. Mulțumesc. Și voi sunteți frumoși. Și ce atentă, glumi Adi. Cu cine ai venit? întrebă Emilei. Cu Angi. El și Emilian fac afaceri împreună. Ia te uită! Eu și Emilian suntem veri. Ce coincidență. O frumoasă coincidență, spuse Adi. Ei sunt niște buni prieteni de-ai mei. Mai puțin eu, spuse tot Adi. Eu sunt iubitul ei. A! Ce șmecheraș! Și te uiți după fete frumoase când Emilie este iubita ta? Ce mai vrei? Eh, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tensiune. Atâta vreme cât evitau să discute despre unde merg, purtară conversații superbe. Doru remarcă ce bine se potrivesc. Am studiat și eu acolo. Doar lucrăm în același domeniu, nu? întrebă Doru. Și nu ne-am întâlnit! exclamă Amanda. Ca să vezi! Ce coincidență de perioada în care-am studiat, noi ne cunoaștem de-abia acum! Mințea. Doru mințise, ea mințise. Doru verificase în special acea perioadă de timp. El nu studiase niciodată acolo. Dar asta fusese ultima picătură. Era convins cine era ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
unde-i petrecerea? Trebuie am timp să mă aranjez. Vorbi rezemată de perete, în fața camerelor lor. Dar nu știa dacă nu cumva face pe proasta. Era plauzibil totuși, mult trafic la cabană pe la ora asta de noapte. Dar era o coincidență numai. Trebuie să vorbim. Intrăm? Bine. Camerele erau micuțe, dar satisfăcătoare. Doru îi luă haina, apoi și-o dădu jos și pe a sa. Avu grijă să nu se zărească săbiile, dar nu putu împiedica un clinchet. Vrei să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
neputând face altceva. Acolo unde cuvintele nu sunt suficiente, și înaintea lor, oamenii au inventat simboluri. Ne uitam la ele și simțim. Putem simți infinitul. Dar invers, și simbolurile sunt exprimate, și deci limitate, iar găsirea lor este arbitrară, o coincidență. În imagini, infinitul își exprimă posibilitățile. În principiu se exprimă prin negru-nonexistența ce implică posibilitatea tuturor existențelor, prin existența nonexistenței. Dar noi, oamenii, căutam albul, intimitatea care să ne satisfacă pe noi, infiniții formulați. Negrul nu ne exprimă. Noi trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu exageram. Rațiunea e soluția. Când se întâmplă să apese singurătatea, unde te duci? Ți-ai ocupat timpul, ai simțit destul. Mama e sacră. Do you love me, mother, like I love thy? A avea un copil, fruct al unei coincidențe (când te hotărăști) și al unui vis călduț (pleci înainte să se destrame). Ador stelele când sclipesc și ador luminile city-ului. Îmi zâmbesc si-mi țin coroană. * Intru în compartiment, cu grijă și atenție, însă numai ce privesc o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Zece Porunci ale Bibliei ebraice, confirmate în Noul Testament și Coran, ci și în Patanjali, fondatorul yoga, în canonul budist și în tradiția chineză: "Să nu ucizi, să nu furi, să nu minți, să nu comiți fapte impure". Faptul că această coincidență nu era o întâmplare ține de preistorie. Încă de pe atunci pe această planetă oamenii erau pretutindeni interesați, cum am subliniat deja, să protejeze viața, proprietatea, onoarea și relațiile între sexe. La baza eticii mondiale stă etica originară (Ur-Ethos). Declarația pentru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o categorie spațio-temporală ci doar o categorie eternă, la care rațiunea matematico- științifică nu poate ajunge. Surprinzător, a Nicolaus Cusanus încă din Renaștere contribuise la accesibilizarea conceptului de infinit în mod rațional. Cusano exprimase infinitatea lui Dumnezeu ca pe o "coincidență a contrariilor" și o reprezentase prin simboluri matematice: dacă imaginăm prelungirea la infinit a razei unui cerc, circumferința se va apropia tot mai mult de o dreaptă: contrariile liniilor drepte și curbe coincid în infinit. În secolul al XIX-lea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
decât persoană. În loc de "personal" și "apersonal" se poate folosi conceptul teologic de "transpersonal", "suprapersonal". Dar cine consideră că prin acest concept îl poate înțelege pe Dumnezeu, uită că Dumnezeu este și rămâne Incomprehensibil, Invizibil, Indefinibil. Sau chiar o coincidentia oppositorum, coincidența contrariilor, cum l-a definit deja citatul Cusanus: întrucât maximum este și minimum, iar în acest mod transcende maximum și minimum. Dumnezeu este cu totul altfel și interior intimo meo, mai intim decât ceea ce îmi este cel mai intim (Sfântul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care, în mijlocul jelei și al lacrimilor celor care se aflau acolo, își dete duhul, vreau adică să spun că se săvârși din viață.“ A ține minte, a repeta și imita, aceasta a fost întotdeauna partea mea tare. A fost o coincidență ciudată, a spus mama. După aceea tata a întrebat dacă asta avea într-adevăr vreo însemnătate. Nu, am spus eu. De bună seamă că nu a avut. Când am stat pe urmă la masă și am zdrobit cartofii, amestecându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și găzăria de la marginea așezării ardea. Flăcările se vedeau de la depărtare, se auzeau explozii; venea un miros greu. Nimeni nu scotea o vorbă. Apoi, cei strânși în dreptul orologiului au început să strige și să alerge spre incendiu. Poate era o coincidență. Profesorul de naturale de la liceul de fete avea altă părere. Cândva, Ceasornicarul îi povestise despre orologiu, neterminat pe atunci. Doar lui; discutau, uneori. Îi vorbise despre locurile de intersecție ale timpului cu lumina, despre stările generate de presiunea aerului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
părere un bătrân. Și patru câini au fost sfâșiați. Gândul lumii s-a întors iar către Ceasornicar. Filozoful și Profesorul de naturale stăteau tăcuți în fața cănilor cu vin fiert. În răstimpuri, spărgeau câte o nucă. „Nu se poate, este o coincidență!” a zis - într-un târziu - Filozoful. „Și totuși nu este...” „Nu!” a întărit Profesorul de naturale. „Și nici șarlatanie, am spus-o și altădată.” „Omul acesta e mai inteligent decât credem... Pitpalacul... Ani de-a rândul nici nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dimineață, în autobuz, fără a-și adresa vreodată cuvîntul. E prea puțin probabil ca nenumărații săi ascultători să-i fi conștientizat o potențială interpretare: "Vor fi bănuit ei, oare vreo clipă că în spatele chipului familiar pe care, printr-o stranie coincidență, îl vedeau în fiecare zi și care îi privea cu o oarecare insistență, s-ar fi putut ascunde nu ispita unui flirt, ci interesul profesional, rece, al agentului de filaj?". Într-o notă informativă vizînd un obiect numit Nae, care
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
întrucât reușește să aducă în prim plan autoreflexivitatea estetică și didactica transcendentală a acestui text shakespearian târziu. Reprezentația de la Palatul Cotroceni atinge acest ultim palier de interpretare a piesei, întrucât reduce, denudează și diluează întreaga anecdotică a textului, țesătura de coincidențe ori opoziții romanțioase a sa, pentru a ajunge la scheletul minimalist, modern sau postmodern al lui Shaekespeare. Deși spectacolul respiră dintr-o simplificare a anecdoticii structurii piesei, el adâncește înțelegerea universalului uman spre care țintește de-a dreptul didactic oricare
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]