643 matches
-
vremea războiului cu un negustor austriac, toate la un loc îl făcuseră consul la Alexandretta. În anii aceia Generalul luase hotărîrea să deschidă cît mai multe legații și agenții consulare, țara trebuie să iasă în lume, nu mai era un colțișor de lume, ci chiar o Țară, iar acțiunea în cauză a permis angajarea a destui de mulți inși care nu neapărat erau diplomați, dar doreau să fie. Pare-se că și domnul Izot Soceanu făcea parte din această categorie. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu mai bătea inima codrului și erau priponite și vânturile...“ Pârăul curgea fărâmând lumina și clătea ușor ierburile și florile și treceau albine prin soare ca niște scânteietoare de aur. Și mi se umplea sufletul de pace, acolo, într-un colțișor de lume. Treceam destul de des prin aceste locuri cu afacerile mele: ba pentru lemne, ba pentru brânză, la câșlărie în poiana cea mare dinspre Solomonești. Mă duceam câteodată și la pândă de căprioare în inima codrului. Și așa îmi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sunt trei membri ai aceleiași familii: Jean Paul, Lucette și Marie Françoise Vialle. Știam de mai multă vreme că și în Franța există un cult al florilor. În Brive la Gaillarde, de exemplu, nu există nici cel mai ne- însemnat colțișor de teren fără să aibă un arbuștel sau câteva flo- ricele. Indiferent dacă acel colțișor e proprietate privată sau spațiu public. Mai există în acest oraș un fel de magazin-grădină botanică, pe o mare întindere, în care poți admira fel
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
mai multă vreme că și în Franța există un cult al florilor. În Brive la Gaillarde, de exemplu, nu există nici cel mai ne- însemnat colțișor de teren fără să aibă un arbuștel sau câteva flo- ricele. Indiferent dacă acel colțișor e proprietate privată sau spațiu public. Mai există în acest oraș un fel de magazin-grădină botanică, pe o mare întindere, în care poți admira fel de fel de flori, din mai toate colțurile lumii. Flori de grădină, flori de ghiveci
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Noe Manolescu, acest bulibașa al criticii românești, pe Sorin Titel... Când un bun prieten al mortului, Livius Ciocârlie, sfios din fire, a spus la lansarea corăbiei de hârtie a lui N.M. că regretă că n-are și Sorin Titel un colțișor pe punte, Salvatorul literaturii române s-a justificat frivol ca o coafeză: „Nu am avut niciodată chef să scriu despre el”. Iar prietenul mortului a tăcut și a înghițit în sec. Ca și ceilalți! Sorin Titel a lucrat în redacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
împlinirii de sine pentru sine, fie în această lume, fie în cea de dincolo. Reversul este senzația de permanentă neîmplinire față de orice ne-ar oferi realitatea, senzație care, chiar în momentele de mare fericire, subzistă undeva, ascunsă, refulată, într-un colțișor al sufletului nostru. Suntem atinși pe vecie de aripa unui bovarism din care își trag rădăcinile, în același timp, măreția și decăderea noastră, dar care ne face să apărem, în ochii japonezilor, drept copii irecuperabili. Poate că explicația ține de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aceea aș fi putut fugi. Dar n am făcut-o. Nu știu de ce. A fost unul din acele momente de surpriză și muțenie în fața propriilor mele decizii și acțiuni, care parcă nu treceau prin filtrul rațiunii, ci erau venite din colțișoarele ascunse și nebănuite ale subconștientului. M-a avut acolo, în pădure, fără nici un cuvânt. Strângeam în palme iarba amestecată cu pământ, priveam copacii de deasupra mea, priveam ochii care mă țintuiau fără să clipească, în timp ce străinul mă pătrundea din ce în ce mai adânc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că până și respirația lui e auzită de toată lumea și-l va face de râs. La câteva zile după aceea, când a vrut să-și reia pânda, ziarele din geam fuseseră înlocuite cu hârtie albastră, dar nu mai era nici un colțișor desprins, încât glasurile vagi de dincolo de geam și lumina albăstrie nu mai explicau nimic. Rămânea în el intactă dorința de-a afla, pe care o putea exprima la fel de bine și prin a tânji, fără să știe după ce anume. Treptat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de puțin meșteșugite, ce se înlănțuie, se cheamă, își răspund și încearcă să acopere o realitate ce niciodată nu poate fi prinsă, în amploarea și concomitența ei, în vorbe, întrucât, oricât ai întinde de mulțimea lor, va mai rămâne un colțișor neacoperit și atunci vei mai adăuga un cuvânt, în chiar clipa în care vei observa un petic neacoperit în lățime și altul în adâncime, și vei mai adăuga vorbe în chiar clipa când vei observa iarăși alte petice neacoperite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lacrimile și i-am închis... O vreme am rămas suspendat parcă între cer și pământ... “Unde-i nebunaticul meu prieten? Acum era aici în dreapta mea” - m-am întrebat eu. Mă frec la ochi pentru a-mi limpezi privirea. Cercetez fiecare colțișor din jurul meu. Zadarnic însă. Nici urmă de prieten. “Așa-mi trebuie dacă nu-l țin din scurt”. După ce am învins valul de tristețe, resemnat, am pornit în lungul Podului Vechi. “Auzi dumneta. Cică el e gândul meu de veghe. Să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nu era În regulă cu ele... o nepotriveală pe care o simțea, nu o Înțelegea... Ca o sfârșeală la o femeie zdravănă sau ca petele de sânge de pe satin... una dintre neconcordanțele acelea teribile care-ți zgâlțâie gândurile cuibărite În colțișoarele minții. Bărbatul nu purta pantofi, ci un fel de mocasini, dar cu bombeuri ascuțite, ca niște Încălțări din secolul al paisprezecelea, cu vârfurile curbate În sus. Culoarea mocasinilor era maron, Întunecat și aveai impresia că picioarele Îi umpleau În totalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cuvintele seniorului Shiraishi și își învingea teama. Se simțea vânt de primăvară. Printre crăpăturile pământului ieșiseră ca niște sulițe firele de coada-calului și ici-colo mijiseră lujerii de brusture. Samuraiul știa că pe vapor o i se facă dor de fiecare colțișor din această vale în care trăise încă din copilărie. Vreme îndelungată de acum încolo n-avea să mai vadă aceste priveliști. Seara, cum stătea lângă cămin și își privea soția și copiii, îi veni în minte același gând. Ținându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
imaginezi că poate să existe cineva pe care să-l cheme Cimpoeșu. E, de altfel, modul său permanent de dizidență. Va fi greu, peste vreo sută de ani, în orașul care se va numi Sachelarie, cu siguranță, să găsești vreun colțișor în care să plasezi o statuie a prozatorului Cimpoeșu. Poate doar, subversiv, una din miile de statui ale lui Sachelarie să fie făcută, pe ascuns, după chipul lui Cimpoeșu. Petrică Cimpoeșu are ulcer. De când îl știu el poartă ulcerul după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vrea să audă cuvântul „spitalizare“. O să erupă ca un vulcan. De fapt, de ce n-aș ruga-o pe Yael să Încerce să-l Înmoaie un pic? Are pentru ea o slăbiciune veche. I-a păstrat, cum s-ar zice, un colțișor cald În inimă. Poate pentru că și-a băgat În cap că Dimi e nepotul lui. Exact cum s-a convins singur că India e o țară arabă și că rabinul Krochmal l-a Întâlnit pe Nietzsche și că eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
operei care să aleagă un „centru“ arbitrar al acesteia dintre antume sau postume și să reconstruiască de acolo o unitate iluzorie a tuturor scrierilor, eventual una neconștientizată de poet. Lucrarea universitarului bucureștean nu este nici o analiză bichirită, aplicată la un colțișor dintr-o vastă operă și epuizându-l până la plictiseală, fără viziune și fără orizont. Semnificația scrierii este consemnată de către autor în „Argument“ unde, cu multe ocolișuri, ni se spune că „imaginea“ autorului canonic major al românilor participă la brandul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
înalt la una din porți și o bancă mică. In fund, umbra mare, arămie, în albastrul-indigo al înnoptatului a unui edificiu public din cărămidă aparentă. Mini refuză să înainteze. Se lăsă acum târâtă, ea, cea grăbită. Se întorcea după acel colțișor, adăpost tihnit și mărunt, în mijlocul Cetăței fermecătoare. Se întorcea ca după un om. Era acolo și un om: un om de bronz, cuminte în mijlocul square-ului blajin. Nu-1 recunoscu dar îl iubi. Cotiră. Mini deodată apucă pe Nory de mână, ca
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu dau nume. I Bineînțeles că atunci când s-a decis să se deșurubeze din poziția răsucită în care dormea, ocupând tot patul, care oricum nu era prea mare, toată noaptea în diagonală, cât să nu poți să-ți găsești un colțișor de odihnă, stai așa, că-mi place ce-mi aduc aminte, adica cum dormea Vero și vreau să-ți povestesc și ție. Era foarte înaltă, avea peste 1,80. Tenul era cărămiziu, nu știu dacă din naștere sau din cauza lunilor
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
prin striațiile căreia să pulseze certitudinea.) Nu țineau mult, dar erau. Enigmatice și suficient de țipătoare cât să-și atragă privirile piezișe ale întregii străzi. Azi un parc englezesc, mâine o fântână franțuzească, poimâine nalbă, crin, cucută... Doamne, ce iubeam colțișorul ăsta al ei, cameleonic, înțesat de șerpi vara și de iepuri bruni, ca de câmp, în ultimele luni de toamnă! Nu știu cum le făcea să crească așa de repede! O vreme, am crezut că Lea era chiar botanistă, cu patalama, până când
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
registrului. Când Gosseyn privi din nou, Nordegg îi vorbea cu însuflețire bătrânului domn, care părea să nu fie de acord. Uimit, Gosseyn îl urmări o clipă, apoi renunță să se mai gândească la ei, deoarece un omuleț jovial, găsind un colțișor mai liber în sala supraaglomerată, tocmai ridica mâna. ― Doamnelor și domnilor începu el. Îmi voi permite să vă rog să începem discuția noastră acum. Toți cei care sunt interesați de protecția grupului, au avut tot timpul să ajungă. Și, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
am norocul de a avea măcar din cînd În cînd ocazia de a transmite cîte ceva din ceea ce știu sau gîndesc. Într-un astfel de moment m-a găsit Dragoș În după amiaza aceea În care a venit direct În colțișorul meu de liniște din parc, unde privind printre crengile copacilor albastrul cerului de vară, mă simțeam ca În anii copilăriei mele cînd după ce hălăduiam prin zăvoiul În care păsările cîntau doar pentru mine, fluturii Încercau să mă Înveselească oprindu-se
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
mă suni, animalule, ca să-mi spui lucrul ăsta, sau și eu cu ce-am greșit ca să trebuiască să stau ca proasta și să te-aștept de pomană, dar toate vor bele astea rămân nespuse și rămân înghesuite undeva într un colțișor al creierului ei, și nebuna încearcă să mi meze indiferența, iar ăsta e cel mai interesant mo ment al conversației. Nebuna joacă teatru de amatori. Nebuna cască. ăăă. Mă culcasem și m-a sunat o prie tenă și-am crezut
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
efort supraomenesc și îmi retrag sexul din gura Sophiei, și sexul meu pulsează și se leagănă singur prin aer, iar limba bărbatului își gă sește drumul și explorează dinții și gingiile Sophiei și limba ei moale și udă și fiecare colțișor ascuns din gura ei, iar eu deschid încet picioarele Sophiei, și în timp ce intru în ea, simt cum mâna mea dreaptă se lungește ca un șarpe și se strecoară sub fundul ei, și acum două dintre degetele mele ating și pătrund
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
orice contact social. N-au fost oamenii, a fost chiar casa cea de la care așteptau siguranță și fericire, acoperișul, tavanele, pereții, cărămizile și mortarul. Sînt aproape sigur că au pătruns în ea cu hotărîrea de a deveni una cu fiecare colțișor și fiecare policioară, astfel încît să devină imposibil nu doar din punct de vedere social, dar chiar biologic, ca ei să fie vreodată smulși de acolo. Lor le convenea o casă atît de strîmtă și întunecoasă pentru că rostul ei era
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Marcela, cu tot sufletul ei mare, începuse să-și strângă acuarelele de pe pereți, cu gândul să plece acasă. În toată graba, era cât pe ce să ia și portretul lui Zelea, numai că nea Ovidiu, până atunci invizibil, izbucni din colțișorul lui: - ’tu-ți mama ta astăzi și mâine, lasă-l pe Sorinel acolo că te fac praf, praf te fac! Și ridică sticla de whisky. Auzind chiuitura de nuntă (crezură ei) pe care o scoase nea Ovidiu, prietenii lui Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Gats de pe strada Montsió, unde Barceló și fîrtații lui țineau un cenaclu bibliofil despre poeți blestemați, limbi moarte și capodopere lăsate În seama moliilor. Els Quatre Gats se găsea la o azvîrlitură de băț de casă și era unul din colțișoarele mele preferate din toată Barcelona. Acolo se cunoscuseră părinții mei În ’32, iar eu atribuiam parțial biletul meu de dus În viață farmecului acelei vechi cafenele. Balauri din piatră străjuiau fațada țintuită Într-o răspîntie de umbre, iar felinarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]