994 matches
-
s-o înfășori pe deget, / încet, cu multă grijă”, Artă poetică). O probă este lexicul pasibil de anacronie, folosit la limita excesului. Ș. nu evită, într-un context dominat de Florin Iaru și Mircea Cărtărescu, soluții lirice de tipul „codru”, „colb”, „țărmul mării”, „palide lumini”, „aripi străvezii”, și nu o face la modul ironic. Poezia lui are toate șansele să pară și, mai mult decât atât, să fie, o mostră de text inaderent la trendul epocii, dar aderent - în limitele valorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
și moarte, v. 41). În Canturi se observă cum între momentul inițial și cel final, dominate de absență sunetelor, se derulează curgerea existenței. Viața caracterizată de o agitație haotică, zgomotoasă, incontrolabila este, in esenta, golita de sens: Pe tine, în colbul și sunetul vieții / te mâna destinul (La nunta surorii Paolina, vv. 5-6).299 Are un singur punct terminus, numit în Zibaldone riposo și ristoro, cuvinte ce redau starea sufletului și a trupului ajunse la hotar, în anticamera liniștii eterne: clipă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
decembrie 1901, își propunea să trezească în conștiințe „cea mai adâncă evlavie pentru trecutul glorios al neamului acestuia, pentru faptele nespus de mărețe ale străbunilor [...], cea mai entuziastă iubire pentru patrie [...], pentru frumusețile acestui pământ”. Scriitorii erau îndemnați să „sufle colbul de pe cronici”, spre a face „să renască virtuțile bătrânilor de atunci în sufletele tinerilor de azi”. Chezășia izbânzii era legătura cu poporul, în speță cu lumea țărănească: „Acolo e un suflet mare, care cere lumină. Acolo stau genii ascunse, gata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
se „pălea la cap, la mână sau la picior”, ușurând suferințele copilului; „buchisea tăciunii în sobă cu cleștele ca să se mai potolească dușmanul”; când mamei „nu-i venea la socoteală” căutătura feciorului, „îndată pregătea, cu degetul îmbăiat, puțină tină din colbul adunat pe obsasul încălțării, zicând: «Cum nu se dioache călcâiul sau gura sobei, așa să nu mi se dioache copilașul!»”. Smaranda Creangă se individualizează în special prin hărnicia și dragostea ei de mamă, un accent special dobândind dârzenia cu care
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
grindă, zicând: «tâta mare!» și ne săruta mereu pe fiecare. Iar după ce se aprindea opaițul, și tata se punea să mănânce, noi scoteam mâțele de prin ocnițe și cotruță și le flocăiam și le șmotream dinaintea lui, de le mergea colbul; și nu puteau scăpa bietele mâțe din mâinile noastre până ce nu ne zgârâiau și ne stupeau ca pe noi.” Ion Creangă, Amintiri din copilărie
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Împrumutat. 162 Vezi: Eugen Dimitriu, Perioada fălticeneană a pictorului Aurel Băeșu (Contribuții biografice), „SUCEAVA” - Anuarul Muzeului Județean, IV, 1977, p. 215-219. 619 Mă bucură f. mult că se mai găsesc oameni cu multă competență și nobilă simțire - care să șteargă colbul uitării ce s-a așternut de mult pe bietul Aurel Băeșu - care ca un luceafăr a strălucit În scurta lui trăire - lăsând În urmă-i o operă nemuritoare. Doresc să vă mai Întâlnesc - sper vara aceasta - ca să pot poposi măcar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cerc intim, de prieteni și cunoscuți. Ori azi, și cei care nu te cunosc personal au aflat câtă pasiune ai pus și pui pentru scoaterea la lumină a atâtor fapte, opere și personalități peste care s-au așezat uitarea și colbul. Este o muncă istovitoare dar frumoasă, că nu-i alta mai frumoasă și iscusită zăbavă... Îmi pare rău că n-am trecut pe la tine deloc, adică am trecut dar dormeai, poate ți-au spus ceilalți bolnavi 369. Îți doresc multă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mea de acasă, femeia mea a ascuns aceste lucruri într-o scorbură de nuc”. Ion Badiu, de 30 de ani din Gârceni, a fost la fel de „norocos” atunci când, întorcându-se de la Pungești în ziua zaverei, a găsit aruncate de alții în colbul drumului câteva obiecte ce au fost găsite apoi de către isteții „geandarmi” taman la el acasă: „...7 jirbinți de ață, 2 cordele, un val de materie neagră și o batistă mare pe care le-am dus acasă”. Vinovată de ascunderea acestor
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
că Herșcu Nacht n-a avut timp să-și găsească un ascunziș convenabil așa că țăranii de mai sus, ca și alții pe care martorul nu i-a cunoscut, probabil, după ce au devastat toată casa arendașului, aruncându-i toate bunurile în colbul străzii, au dat și de urma acestuia. Relatarea acestui fapt a fost următoarea: „...deodată am văzut că 4 oameni au adus pe H. Naht afară în fața caselor și l’au luat la bătae cu ciomegele și cel care l’a
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
miliție Stroe care tocmai se pregătea să doboare recordul mondial la alergare cu cascheta în mână. Probabil avea un mesaj urgent de transmis șefilor de pe strada Salcâmilor, unde era sediul miliției iar acum al Poliției municipale. Încet, încet, norul de colb pe care l-a lăsat în urma lui s-a risipit și m am hotărât să mă abat o clipă prin preajma Palatului Administrativ. Pe aici, nicio țipenie! Piața era goală ca o mireasă în patul nupțial. Ulterior, am aflat că în
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
lui Prier cu zarzării și cireșii dați în floare... Colțul ierbii de un verde crud acoperea câmpul. Era cea dintâi primăvară de după război. Zarzării și cireșii înfloriți își desfăceau crengile foșnind de păsări și albine. Fluturii plăpânzi se alungau prin colbul de soare și se amestecau cu petalele albe scuturate de zarzări și cireși... de nu-i mai puteai deosebi. Te uitai cu luare aminte la revărsarea de bucurie..de trezire la viață a cerului, a păsărilor.. a plantelor... și-ți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Dar, nici o picătură de ploaie nu se ivea din cer. „Dacă ar cădea o bură de ploaie, măcar..!”, își ziceau ei, cercetând cerul pustiu de nori până în zare. Era o arșiță în miezul acelei veri, cum n-a mai fost.. Colbul din drum, s-a încălzit încât opărește... tălpile desculțe umblă prin el ca prin cărbuni aprinși. „O ploaie cât de mică... ar mai răcori lumea..!”, își ziceau bieții oameni istoviți... Văile și dealurile erau înecate de soarele arzător de iulie
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
un popor..!” ... Era vremea amiezii, soarele dogorea drept în creștet... O liniște apăsătoare domnea peste valea Bistriței.. Clopotele de la biserica din Poiana Teiului,băteau rar și adânc, de sfârșit de slujbă. Fiecare bătaie vibra vălurit.. făcând punți peste vale. Prin colbul opărit de soare, cu fața nădușită de sudoare.. cu ochii însetați, Baltă căuta din ochi, fântâna de sub nucul lui Păun,.. fântâna cu cea mai bună și mai rece apă din sat. Mulțimea adunată pe la porți: copii, femei plângând mocnit cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Baltă înțelese crudul adevar... ăuitul câinelui.. bocetul bătrânei din șanț,.. acum, toate aveau înțeles. Și, cu o voință de neînchipuit, se înălță întrun picior, cătând infricoșat, spre dric... murmurând... „Mamă.. mămăică-mamă!”. Câțiva milițieni tăbărâră cu patul armelor, doborându-l în colbul din mijlocul drumului. De sus, de pe coastă, se auzi un ăuit trist, sfâșietor de trist... „Hau-hauuu... hau-hauuu !”, câinele urla a pustiu.. Când Baltă cu fața zdrobită și pleoapele căzute... se uită, sus pe coastă la căsuța albă, străjuită de trei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și cireși înfloriți. Ultima bătălie împotriva iernii fusese dată. Primăvara caldă se pregătea să izbucnească... Totul era îmbălsămat de mireasma dulce a copacilor înfloriți. Zarzării și cireșii își desfăceau crengile foșnind de păsări și albine... Fluturii, plăpânzi, se alungau prin colbul de soare și se amestecau cu petalele albe scuturate de zarzări și cireși, fără să-i mai poți deosebi... Luna mai... luna lui Florar... a venit și ea, cu cei dintâi muguri care se aninau de crengile liliacului. În „Patratul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
amintiri neplăcute. Probabil că nu eram un copil problemă ... nici prea zburdalnic dar nici prea cuminte. Rețin doar că, până pe la 3-4 ani, în zilele de vară, numai în cămeșuță și cu picioarele goale, eram, împreună cu alți copii, nelipsit în colbul drumului de țară; iar iarna, pentru că tata nu-mi făcea săniuță (de teamă ca să nu pățesc ceva pe derdeluș), furam "fundul" de scândură pe care mama întindea aluatul cu făcălețul când ne făcea turte sau plăcinte și dus eram până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ne tundă cu mașina? Știam și noi ce e o mașină ... mașina boierului care, când venea de la București la moșie, trecând pe ulița satului făcea o prăfuială ce acoperea tot satul ... iar noi, copiii ... ne hălcuiam în această mare de colb până ce doar ochii ni se mai zăreau. Dar, adevărata mașină pentru noi era mașina de treierat snopii de grâu ... din marginea satului ... adusă de la Gârdești (satul de peste deal, de la moara Sătnescu) cu 12 perechi de boi. Cu această imagine despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
oare în pustiu? În cartea „Lumina adevărului” Abd-Ru Shin notează: Făcând o analogie cu cele prezentate de Abd-Ru Shin nu știu dacă, măcar astăzi se aud ecourile discursului lui Grigore Antipa. Nu are cum. Peste referatul său, s-a așternut colbul iar politicienii timpului nostru nu au timp pentru așa ceva. Revoltat de modul în care este prezentată România în lume de către unii dintre vecinii săi, dar și alertat de pericolul pe care îl prezintă aceste practici și de modul în care
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
îl pot plasa pe Ernst Haeckel acum, la aproape 90 de ani de la dispariția sa. A strălucit între biologii și filosofii timpului său. Sclipirile sale tind să fie acoperite de îmbulzeala gloatei. Noroc că, la cifre rotunde se mai scutură colbul sedimentat de vreme pe unele opere. Aș dori să-i dezvălui caratele luminii pornind de la frumoasele amintiri lăsate de Nicolae Leon. Nicolae Leon a fost o figură proeminentă între intelectualii Iașului din prima jumătate a veacului al XX-lea. Se
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
cu nisip scrâșnitor. Părul meu galben devenise argintiu, de unde și prima poreclă pe care mi-a făcut-o cadou Mircea: "Bălu". Nu-mi era tocmai bine. Stătusem câteva ore la rând în picioare, sub arșița soarelui. Mi-era foame, iar colbul drumului mă ardea îngrozitor. Eram aproape terminat... Dintr-o zvâcnire, mama a luat-o la fugă spre mine, ca o sportivă de performanță, cu baticul pierdut în miriște și părul răscolit de vânt. Titi, ți-e rău? Stai așa, dă-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
așa că nu semănau una cu cealaltă. Balurile mascate adunau periodic protipendada; poporănii de rând nu ratau petrecerile câmpenești de la Pester, la Manta Roșie, la Șoituz, dar mai ales la Copou, unde spune Rudolf Suțu "lua parte o lume imensă, cu colb până-n naltul cerului, cu copii călcați în picioare și cu rochii rupte și pălării turtite..." Pe post de cinema se afla "fotoplasticul" 50 de bani intrarea. Cine-și mai amintește de instalația ce oferea privitorului ("două stecle de persoană") diapozitive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
evreul : Ei [= tâlharii] când se repezeau, Perciunii ni se sbârceau, Iar noi când ne repezeam, Nasurile ni le turteam. Voinicoși eram și noi, Dar ei dau ca’n păpușoi, Ei dau cu praf [de pușcă] și cu plumb, Noi cu colbul de pe drum, Ei da’n noi cu nesce druci, Noi fugeam făr’ de papuci <endnote id="(2, p. 39)"/>. Subiectul acestei snoave a fost preluat tot de V. Alecsandri În Herșcu Boccegiul (1851). Fiind „voinicos, da’ fricos”, Herșcu descrie pericolele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe mai toți evreii. [...] Ce calvar e această naturalizare individuală, rod nenorocit al Tratatului din Berlin ! Ce umilinți pentru candidat și ce mezat rușinos În parlament !” <endnote id="(754, II, p. 41)"/>. Pornit dintr-un stetl din Moldova - „plin de colb și de evrei”, cum scria undeva M. Sadoveanu -, evreul din pictura lui Grigorescu merge la București să depună la Parlament o astfel de cerere, aducând cu el - ca plocon - o gâscă. Evreii din Moldova (ca și cei din Maramureș) erau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care a cunoscut vicisitudinile războiului, reforma învățământului, modificarea regimului politic, nenorocirile perioadei comuniste de atunci, si cu toate acestea am ramas solidari până când tâmplele ni s-au albit și am trecut de mult pragul celor 70 de primăveri rămase în colbul anilor dintre conflagrații. Acum când rândurile se răresc în fiecare an și vremea noastră se duce în galop, lăsăm că o obligație morală, că cei care vor fi ultimii, respectiv ultimul participant, să facă totul că în fiecare an, să
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
Iași, pe orice stradă, și se va urca un nor de praf de te termină! A. V. Eu vorbeam de anii copilăriei, nu de actualitate... (Mariana Codruț râde). Iată, ți-o plătesc și eu, chiar din cartea ta: "Pe șosea, colbul e de un lat de palmă. N-a mai plouat demult. Acum văd în depărtare apropiindu-se în trombă o mașină învelită într-un nor alb". Ce îți povesteam mai înainte despre colbul Prisecaniului din copilărie?... M. C. (râde)...așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]