1,463 matches
-
dar cred că singura avere durabilă a unui om e iubirea.Poate că împreună vom avea familia care ne-a lipsit. -Și eu îți mulțumesc pentru că alături de tine mă simt eliberata.Inainte să te cunosc mă simțeam prizioniera într-o colivie făcută de mătușa mea și singura alinare îmi era Radellla și amintirea vagă a părinților mei.Acum știu cât de minunat e să iubesti.Sper,însă că mătușa să fie de acord cu relația noastră. -Putem spera că așa va
KARON,CAP 8 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359966_a_361295]
-
loc Nu te mai hrăni cu vise Clopotele se trag doar de funii Morții când ajung în paraclise Și iese luna, râd numai nebunii Nu mai plânge de melancolie Arde-ți toate cărțile de școală Averea ta e doar o colivie Și când plouă, îți rămâne goală Lasă fluturii în pace Ne-am umplut vederea de culori Cupola e o carapace Dincolo de care, n-ai să zbori Puține pene, multe pălării Orice avion e o fofează Poeții sunt ca niște florării
POEŢII SUNT CA NIŞTE FLORĂRII de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359606_a_360935]
-
Un cocoș mândru, țâfnos, dar se pare cam gelos, cocoțat pe un vechi gard, grăi aspru spre bastard. Ce spui, măi sălbătăciune, vrei să fii șef ? Vai de mine! Vino jos...nu ai curaj? Stai, te bag eu la ultraj. Colivia e a ta...! Nu-ți voi da șefia mea! Sau fugi iute-n lumea mare.. ai dracul pe aripioare! * Sus,din vârful teiului, spre căsuța norului, umil zboară-un guguștic. -Ce să fac? Mă duc, mă duc! Gu-guu-știuc!gu-guu-știuc! Referință
GUGUŞTIUCUL ŞI COCOŞUL-POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359159_a_360488]
-
elemente comune interesante, ce sunt regăsibile, iată, atât în vremea lui Cellini, cât și în haoticul spectru postmodernist actual. Baretti, citat de Antoniade, definea omul Renașterii ca fiind „o fiară sălbatecă, frumoasă de privit numai când e închisă într-o colivie.”, din cauza clocotului său lăuntric revărsat cu multă imprudență în exterior, într-o perioadă nesigură sub toate aspectele ei, când viața unui om privit ca rezultat al Creației divine nu valora în Cinquecento aproape nimic. Traseul cellinian, spre exemplu, e plin
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
că avem o influență, că oamenii sunt sensibili la creațiile noastre. Teatrul sau filmul trebuie să aibă și o implicare social, să își propună de la bun început să schimbe ceva, să aibă impact, altfel riscăm să ne închidem într-o colivie și să ne simțim geniali doar cînd luăm premii și ajungem să ne felicităm între noi. Eu rămîn un optimist incurabil. Ceva vor aduce (n.r.: protestele), nu știu însă ce anume. Mi-aș dori ca PSD-ul să realizeze ridicolul
Artiștii sunt în stradă. „Succesul protestelor ar fi ca de-acum clasa politică să ne știe de frică”. #Rezist () [Corola-blog/BlogPost/338259_a_339588]
-
dat: cianură, ape otrăvite, aer contra-cost, petrol furat, resurse secătuite, popor exterminat și înfometat. 23 de ani de teroare frățeasca a vecinilor noștri creștini. A Europei și Lumii Noi Unite. Supraveghere și control. Zidul Berlinului în jurul fiecărui om. Viața în colivie. Cum să moară din firimituri de euro. Ca să trăiască niște femei ușoare, bine. Iubeii spun că victimele iubocaustului nu există, pentru că le-au mâncat câinii, cadavrele. Pe noi, ne mănâncă câinii, de vii. Aș pune o pancartă la statuia lui
Liviu Florian Jianu: Fiicei male mai mici i-am spus. Din Manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339269_a_340598]
-
de soție imperială îmi oferă totul, mai puțin asta“. Având ca subiect istoria unei femei prinse, de voie dar uneori și de nevoie, în mecanismele puterii, subiectul are, la modul general, ceva în comun cu romane lecturate mai demult - „Poarta coliviei” de Katie Hickman și „Amante și regine” de Benedette Craveri. Mă refer îndeosebi la atmosfera de intrigă și concurență pentru afecțiunea unui singur bărbat (în ”Orașul Înterzis” trăiau nu mai puțin de 3000 de concubine, toate dorindu-și statutul de
Anchee Min: Impărăteasa Orhidee. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339280_a_340609]
-
motivul pentru care am devenit scriitoare... Toate cărțile mele, după cum îmi dau seama acum, uitându-mă înapoi, sunt despre femei care caută să-și însușească ținuturi și culturi care, într-un fel sau altul, le sunt străine. Iar în <Poarta coliviei> ambele eroine, Elizabeth, cea din prezent, și Celia, cea din trecut, fac și ele exact același lucru care m-a fascinat timp de atâta vreme.”(Katie Hickman) O poveste care împletește trecutul cu prezentul, „Poarta coliviei” (2008) prezintă descoperirile lui
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
străine. Iar în <Poarta coliviei> ambele eroine, Elizabeth, cea din prezent, și Celia, cea din trecut, fac și ele exact același lucru care m-a fascinat timp de atâta vreme.”(Katie Hickman) O poveste care împletește trecutul cu prezentul, „Poarta coliviei” (2008) prezintă descoperirile lui Elizabeth Staveley, o cercetătoare de la Oxford care reconstruiește aventurile Celiei Lamprey, fiica unui căpitan de corabie din secolul al XVI-lea și logodnica negustorului Paul Pindar. Dispărută într-un naufragiu, Celia ajunge în haremul din Constantinopol
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
care erau duse concubinele ca să-și vadă stăpânul. Al doilea, care ajungea în inima haremului, era marcat prozaic drept ” Coridorul proviziilor”, în timp ce al treilea, care ducea afară din harem, în curtea interioară și spre odăile bărbaților, era marcată drept ”Poarta Coliviei”.” „Un roman extraordinar, cu o intrigă complexă, descrieri care îți taie răsuflarea și având în centru o fascinantă poveste de dragoste, pe fundalul plin de culoare și parfum al Constantinopolului din secolul al XVI-lea.“ Joanne Harris Poarta Coliviei este
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
Poarta Coliviei”.” „Un roman extraordinar, cu o intrigă complexă, descrieri care îți taie răsuflarea și având în centru o fascinantă poveste de dragoste, pe fundalul plin de culoare și parfum al Constantinopolului din secolul al XVI-lea.“ Joanne Harris Poarta Coliviei este o poveste exotică deosebită în care se împlestesc intrigi, iubiri interzise, secrete periculoase, ritualuri orientale, imagini ale Constantinopolului de ieri învăluite în mister și perpetuate în Istanbulul de azi. Misterele de ieri se continuă azi, provocând personajele la reverie
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
care se împlestesc intrigi, iubiri interzise, secrete periculoase, ritualuri orientale, imagini ale Constantinopolului de ieri învăluite în mister și perpetuate în Istanbulul de azi. Misterele de ieri se continuă azi, provocând personajele la reverie, la supozitii, la scenarii incitante. Poarta Coliviei, este un simbol, un indiciu, elementul care desparte Casa Fericirii (unde ar trebui să te simți privilegiat pentru tratamentul și atenția acordate), de lumea liberă. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
face dus. Este prefectul județului. - Care dintre ei? - Cel din dreapta. - Cel brunet? - Nu, cel mare, solid. Cel în slip roșu. Este domnul prefect. Mă mir cum rezista în funcția asta. Eu aș sparge geamurile după 5 minute de stat în colivia grijilor tuturor. Și am tot vorbit cu domnul general. De una, de alta. De cum se alege praful, cănd judeca tot poporul, dar și de cum se alege praful, cănd judeca nesimțitorul - cu televiziunea, cu scrisul, cu politica, cu justiția, cu armata
Liviu Florian Jianu: Sa invinga Cel Mai Bun. Avancronica meciului Craiova – Dinamo () [Corola-blog/BlogPost/339414_a_340743]
-
într-un duel al speciilor, „lingura plină / Din castronul cu ciorbă de pește” (Micul dejun). Crișu Dascălu recreează realitatea, are căldură pentru tot ce reface. Poemele cărții în general se fundează pe contraste, probabil și titlul. Din afară, Belgradul pare colivie, însă dinăuntru, vezi toată lumea, colivie în sensul de spiritualitate puternică, originală și închegată care nu permite risipirea cântecului după concepte la modă, îndemnătoare la contopire. Colivia belgrădeană (Ed. David Press Print, Timișoara, 2013), de Crișu Dascălu, ediție bilingvă (româno - sârbă
Crișu Dascălu: Colivia belgrădeană. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339452_a_340781]
-
lingura plină / Din castronul cu ciorbă de pește” (Micul dejun). Crișu Dascălu recreează realitatea, are căldură pentru tot ce reface. Poemele cărții în general se fundează pe contraste, probabil și titlul. Din afară, Belgradul pare colivie, însă dinăuntru, vezi toată lumea, colivie în sensul de spiritualitate puternică, originală și închegată care nu permite risipirea cântecului după concepte la modă, îndemnătoare la contopire. Colivia belgrădeană (Ed. David Press Print, Timișoara, 2013), de Crișu Dascălu, ediție bilingvă (româno - sârbă: trad. în limba sârbă, de
Crișu Dascălu: Colivia belgrădeană. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339452_a_340781]
-
cărții în general se fundează pe contraste, probabil și titlul. Din afară, Belgradul pare colivie, însă dinăuntru, vezi toată lumea, colivie în sensul de spiritualitate puternică, originală și închegată care nu permite risipirea cântecului după concepte la modă, îndemnătoare la contopire. Colivia belgrădeană (Ed. David Press Print, Timișoara, 2013), de Crișu Dascălu, ediție bilingvă (româno - sârbă: trad. în limba sârbă, de Miljurko Vukadinovic), este locul de unde cântă cu inimă tandră, poetul. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Crișu Dascălu: Colivia belgrădeană. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339452_a_340781]
-
Când mama copiilor săi se mută la New York, nu suportă gândul că va trăi departe de ei, si se mută și el acolo, sperând să rezolve puzzle-ul chinezesc, care este chiar viața lui. Sâmbătă, 12.07, ora 21:30: COLIVIA AURITA/ LA CAGE DOREE, r. Ruben Alves, comedie, Premiul publicului la European Film Awards 2013, în premieră națională! Maria și Jose Ribeiro trăiesc de treisprezece ani la parterul unui imobil parizian. Cei doi imigranți sunt atat de apreciați de prietenii
Cinema in aer liber se instaleaza in centrul Craiovei. Sase nopti de filme de arta premiate la Cannes sau la Berlin () [Corola-blog/BlogPost/339470_a_340799]
-
unele componente capabile să returneze narațiunii în sine, din plasa înclinațiilor de sancționare a personajelor negative, ca Slavici în roman, verosimilul faptelor. Înfățișările concrete ale efectului de contrast - aspectul vegetal dintre primăvară și vară, pământul cu umbre discrete, podul casei, colivia, sertarul cu scrisori, taverna etc., evocă limita dintre ficțiune și realitate. Unele personaje au dimensiunea propriului hobby, altele „intră” în carte cu excesul prilejuit de acesta: „Mica vietate se zbătea fără șansă între degetele pline de nicotină ale gazdei, zmucind
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
el (fostul amic, n.r.) a scotocit în sertar de unde a extras două piulițe duble cu filetul tăiat în cruce. A învelit cu ele piciorușele subțiri și cafenii ale păsării, înșurubându-le strâns. A luat pițigoiul și l-a vârât în colivie închizând ușa”. Totuși, abuzul în preocupare, repudiat iremediabil de conștiința naratorului implicat, va coborî instanța referentă (individul) sub normalul acceptabil al umanității, în timp ce „de pasărea captivă îmi amintesc ori de câte ori e primăvară. Atunci plâng pe furiș, cu lacrimi strânse în chinga
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
fi salvat pasărea de la înfeudare: „amuțisem, la rându-mi, uitând, bineînțeles, și pentru ce venisem în casa omului ăluia. Dă-i drumul păsării, am spus eu, parcă rupând din propria-mi carne cele trei cuvinte, întinzând chiar mâna spre ușița coliviei, să o deschid”. Spațiul acțiunii e urban, în speță, Bucureștiul, care nu mai are misticismul interbelic și decența anterioară, iar faptul se vede în febra electorală, când gestul partidelor de a împărți unele produse oamenilor, naște reflexe profane. Din cauza aglomerației
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
clipă sub pleoape, veșnic flamanda, neincrustată încă, pe răboj, după orânda, străvezie, ca pulberea deșertului, pe a cavalerului haină - ...satul de amurg, în târziu, pe-o insula nouă cu clipă sub pleoape, fremătând, zurbagie - o, clipă măreață a evadatului din colivie, bucuros că mai ninge, că poate mai plouă - ...satul de amurg, în târziu, disperat că Sisif cu clipă sub pleoape, ori în afund de neant - o, clipa-nstelată a fratelui Petre, ori a peștișorului de aur, aruncat înapoi de recif
ELOGIU CLIPEI de ION MARZAC în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340786_a_342115]
-
clipă sub pleoape, veșnic flamanda, neincrustată încă, pe răboj, după orânda, străvezie, ca pulberea deșertului, pe a cavalerului haină - ...satul de amurg, în târziu, pe-o insula nouă cu clipă sub pleoape, fremătând, zurbagie - o, clipă măreață a evadatului din colivie, bucuros că mai ninge, că poate mai plouă - ...satul de amurg, în târziu, disperat că Sisif cu clipă sub pleoape, ori în afund de neant - o, clipa-nstelată a fratelui Petre, ori a peștișorului de aur, aruncat înapoi de recif
ELOGIU CLIPEI de ION MARZAC în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340786_a_342115]
-
clipă sub pleoape, veșnic flamanda, neincrustată încă, pe răboj, după orânda, străvezie, ca pulberea deșertului, pe a cavalerului haină - ...satul de amurg, în târziu, pe-o insula nouă cu clipă sub pleoape, fremătând, zurbagie - o, clipă măreață a evadatului din colivie, bucuros că mai ninge, că poate mai plouă - ...satul de amurg, în târziu, disperat că Sisif cu clipă sub pleoape, ori în afund de neant - o, clipa-nstelată a fratelui Petre, ori a peștișorului de aur, aruncat înapoi de recif
ELOGIU CLIPEI de ION MARZAC în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340786_a_342115]
-
clipă sub pleoape, veșnic flamanda, neincrustată încă, pe răboj, după orânda, străvezie, ca pulberea deșertului, pe a cavalerului haină - ...satul de amurg, în târziu, pe-o insula nouă cu clipă sub pleoape, fremătând, zurbagie - o, clipă măreață a evadatului din colivie, bucuros că mai ninge, că poate mai plouă - ...satul de amurg, în târziu, disperat că Sisif cu clipă sub pleoape, ori în afund de neant - o, clipa-nstelată a fratelui Petre, ori a peștișorului de aur, aruncat înapoi de recif
ELOGIU CLIPEI de ION MARZAC în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340786_a_342115]
-
creative, după o „hemoragie de suflet”... După enumerarea de simboluri, finalizată cu „un rând pe crucea din cimitir” (ceea ce la vârsta Domniei Sale e nefiresc să se gândească la așa ceva !), poetul devine trist și dezamăgit că „Ea, opera...” rămâne doar „în colivia din odaie”, ca o bătrânică simpatică „cu ochelarii pe nas,/ rânjind absent la fiece vers,/ legănat de ciutura spartă/ a fântânii crescute înlăuntrul/ ierbii din mine” (p. 119). Scrisul său elegant, nuanțat liric, valoros prin conținut și formă, în sensul
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]