1,023 matches
-
distanța, cu surâsul interior al cuiva care știe că ceea ce e important e, de multe ori, dincolo de persoana ta și dincolo, chiar, de opțiunile tale. A.V. Ați scris și în deceniile trecute la fel de profund, de clar, de simplu, de colocvial? A.P. Eu cred că da. Cred că a scrie limpede e o formă minimă de politețe. Nu trebuie să obligi pe nimeni la un screamăt permanent, pentru că nu există idei în lume care să nu poată fi explicate și formulate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
negoț și avea de dat și de luat de la cei de afară. - Bătrâne, zice ăsta, sunt foarte necăjit că răul din mine îneacă adesea binele...]. Se observă aici, ca și în multe alte „proze scurte” care ilustrează Gramatica... în afara tentei colocviale a povestirii, o conștiință neliniștită, cum se întâlnește adesea la D. Cantemir sau la cronicarii din secolul al XVII-lea. Adresându-se sieși sau altora, autorul ar dori răspunsuri și soluții la întrebările ce îl frământă. El este un meditativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
aș ruga să vă definiți ca profesor. După părerea mea, la cei doi poli ai unei scale cu numeroase trepte intermediare, sunt două paradigme. Există, la un capăt, profesorul de tip magistral, autoritar, paternalist, iar la celălalt tipul de dascăl colocvial, apropiat de învățăcei, chiar "democratic" sub anumite aspecte. Dacă acceptați această tipologie... E.S.: Da, dacă mă gândesc, eu reprezint un fel de melanj, am câte ceva din fiecare din trăsăturile menționate. Ceea ce mi-am dorit întotdeauna în amfiteatre a fost să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Istoricul literar C. este familiarizat mai ales cu literatura română a secolului al XIX-lea, pe care o supune observației într-un mod care se îndepărtează tot mai mult de spiritul „doct”, universitar, autorul abordând inteligent și volubil un ton colocvial, în care își găsesc locul și noutatea ideilor, și poanta umoristică. De la studiul de sinteză Începuturile romanului românesc, el a trecut cu ușurință la critica de atribuire, la identificarea de pseudonime și de izvoare, la „rectificări” și chiar la „capricii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
a acțiunii românești: "în aceste clipe de grea cumpănă și nestatornicie, Sfatul Țării și-a adus aminte de noi și ne-a cerut prin comandamentul militar rus să trecem Prutul (s.n. C.M.)". Scopurile deplasării erau, în exprimarea arhaizantă și voit colocvială a textului, următoarele: "să aducem rânduială și liniște în satele și târgurile voastre, punând la adăpost viața și avutul întregului popor împotriva răufăcătorilor (s.n. C.M.)", în același timp cu garantarea bunei funcționări a transportului "celor trebuincioase pentru traiul armatelor ruse
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
studenților, fiilor de muncitori și micii industriași. Fondurile administrate de Stelescu aveau ca proveniență grupul de generali de la „Cultul Patriei”, familia Caragea și unele persoane din elita Capitalei. Motivele despărțirii lui Stelescu de Codreanu au fost aflate în urma unei discuții colocviale la care au participat mai multe persoane. Primul motiv, de ordin personal, a fost că liderul legionar a stat ascuns „în timp ce frații mei de luptă erau închiși și omorâți”, iar al doilea a fost sarcina primită de Stelescu de a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
al textelor lui Franklin XE "Franklin" și oferă o tălmăcire fidelă, expresivă și atentă la nuanțe, redând savoarea limbajului original. Totodată, prin asemenea metode, ei reușesc să confere textelor respective o mai mare putere de sugestie, deoarece caracterul atrăgător, simplu, colocvial al expunerii a reprezentat principalul element de succes al scrierilor lui Franklin. De o asemenea transpunere beneficiază tocmai cel mai reprezentativ și popular text al acestuia, Știința bunului Richard, tradus de Iosif Many XE "Many" În Gazeta de Transilvania, la
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Vasile Caia. În povestirile din 1984, „un debut remarcabil” (Valeriu Cristea), și în cele care i-au urmat, Povestiri cu oameni și sălbăticiuni (1991), G. propune formula unei proze fantastice și parabolice necomplicate, scrisă alert, cu dezinvoltură, într-un stil colocvial, apropiat uneori de atmosfera basmului cult sau popular. Narațiunile sunt construite, în general, pe tehnica mozaicului, a asamblării de fragmente eteroclite, ceea ce conduce la un joc și la o metamorfoză continue ale „lumilor” ficționale. Cartea de debut conține povestiri parabolice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
armăsarul cu aripi” din imaginația unui copil, răzbunarea benignă a unor roboți) sau a deliberatei confuzii livrești („judecata” personajelor din literatura universală pentru copii). R. a elaborat și O istorie a literaturii pentru copii și adolescenți, redactată într-un stil colocvial și prezentată ca scurtă „sinteză analitică”, în care inventariază, amalgamat, diferite scrieri socotite subsumabile genului: epopeile antice, literatura medievală, literatura populară românească, opere din literatura franceză, engleză, germană, americană ș.a. SCRIERI: O nemaipomenită colivie, București, 1961; Uluitorul zbor al rachetei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289146_a_290475]
-
mici excepții, este selectat indiferent de trăsăturile fonetice ale finalei radicalului, de condiționări stilistice sau de altă natură 31. Tiparul în -uri este general, în cazul preluărilor accidentale, așa cum indică materialul conținut în Ștefănescu, Corpus, 2002, care înregistrează limbajul informal, colocvial, al jargonului informaticii ("computereza"): pierd rooturile ălea, va adăuga un plus de hârâială [...] trackurilor voastre, să mai bag alea de ascuns logurile, uiți că bitmapurile mănâncă memorie, pe o serie de noi screenshoturi, a revoluționat industria chipseturilor video, trimit crackuri
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
asociate unui comportament sintactic specific. În ciuda relativei sale marginalități, adjectivul pronominal invariabil alde prezintă un mare interes întro tipologie generală a indefinitelor 1, dar și într-o descriere a tendințelor actuale din domeniul operatorilor impreciziei. În limba actuală, în limbajul colocvial curent, alde a păstrat toate valorile deja înregistrate în limba mai veche și în graiuri, adăugându-le însă unele noi. Uzul său s-a extins ca urmare a interferențelor de registre (prin prezența elementelor populare și colocviale în limba presei
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
actuală, în limbajul colocvial curent, alde a păstrat toate valorile deja înregistrate în limba mai veche și în graiuri, adăugându-le însă unele noi. Uzul său s-a extins ca urmare a interferențelor de registre (prin prezența elementelor populare și colocviale în limba presei, în limbajul standard etc.) și a unei tendințe de specializare a mijloacelor de marcare a distanței ironice. În cele ce urmează, ne propunem să urmărim funcționarea operatorului alde în limbajul presei și în comunicarea prin internet, comparând
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
apuce să verifice, să lanseze zvonuri ("Evenimentul", 10.V.2002); Îl "cercetam" și eu pe Țugui și pe alții de-alde el (suporteri.ro); nu de ăștia de-alde noi, mereu nostalgici, complexați (conexiuni.net). În forma scrisă a limbajului colocvial actual, construcția cu formele pronominale de acuzativ, impuse de prepoziția de, este frecventă. Mai rar, pronumele de persoana I și a II-a singular apar și cu forma de nominativ: d-alde eu sau Aliosha (fanclub.ro); o chindie cu
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
loc, Soroca-i spune, unde alde tine se strâng la stabor (gandul.info, 26.I.2008). 2.2.3. (De +) alde + pronume demonstrativ (formă de singular sau plural) Folosirea secvențelor (de-)alde ăștia, (de-)alde ăia e destul de frecventă în limbajul colocvial actual. Demonstrativul apare cel mai adesea la plural, pentru a exprima un sens clasificator. În același timp, forme ca ăștia, ăia exprimă în mod curent o calificare determinată contextual, așa că diferențele pragmasemantice între folosirea sintagmei cu de și folosirea celei
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
cu unele construcții străine, dar mai ales incompatibilitatea - producătoare de efecte umoristice - a conotațiilor stilistice: Nu se poate traduce totul. Traduci McDonald's cu Alde Donald? (lumea3w.20m.com). Aceste asocieri - care se explică prin apropierea limbajului publicistic de stilul colocvial - pot constitui totuși și un semn al tendinței de pătrundere a lui alde în limbajul standard. 3.2. Structuri sintactice Se constată că alde își lărgește, în limba actuală, capacitatea de combinare cu substantive comune (3.2.1), dar și
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
Borodin ("Contrafort", nr. 123-124, 2005); cei alde Gheorghe Ivanovici (ibid., nr. 111-112, 2004); pentru cei alde tine (moldova.net) etc. 4. CONCLUZII Pe baza unui corpus de texte recente, s-a putut constata că în limba actuală standard (cu note colocviale) se întâlnește destul de rar valoarea regională (populară) a lui alde, de desemnare globală a unui grup familial, fiind, în schimb, mult mai prezentă desemnarea "clasificatoare" ("categorizantă", comparativă, adesea depreciativă): (de-)alde N = "cei de felul lui N", "unii ca N.
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
gramatical, alde prezintă o tendință de specializare ca echivalent al lui ca, având în anumite construcții valoarea de conector comparativ. Operatorul alde aparține unui inventar bogat de mijloace ale impreciziei convertite în mărci ironice, ilustrând o trăsătură caracteristică a limbajului colocvial și a celui din mass-media. 1 Alde a fost considerat de Hasdeu, în 1886 în Etymologicum Magnum Romaniae, "un idiotism românesc, foarte anevoie de tradus în orice altă limbă" (Hasdeu 1998: 611). 2 Corpusul ziarului "Evenimentul zilei" (EZ, arhiva disponibilă
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
1984; Drumul cenușii (Zidul morții, II), București, 1988; Recviem pentru nebuni și bestii, București, 1999; Tentația risipirii, București, 2003. Repere bibliografice: Ciobanu, Panoramic, 194-198; Vlad, Convergențe, 287-291; Petrescu, Scriitori, 142-144; Dimisianu, Valori, 105-108; Iorgulescu, Rondul, 207-213; Raicu, Critica, 127-133; Regman, Colocvial, 27-33; Dimisianu, Nouă prozatori, 24-43; Regman, Explorări, 251-257; Simion, Scriitori, I, 485-500, IV, 227-238; Poantă, Radiografii, I, 51-54; Iorgulescu, Scriitori, 180-184; Ardeleanu, Mențiuni, 80-95; Dimisianu, Opinii, 112-115; Stănescu, Jurnal, I, 95-98; Mioara Apolzan, Casa ficțiunii, București, 1979, 81-114; Sângeorzan, Conversații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
nu este decât o servitoare. Cahan nu ne spune. Și astfel speculațiile pot continua. Într-adevăr, Cahan ne lasă fără răspuns prin prezentul neconcludent, schițând acest mozaic al patosului imigranților. Un alt punct forte al său îl reprezintă surprinderea dialogului colocvial. În următorul pasaj, un ghicitor face negoț cu răvașe în Passover, în ghetoul evreiesc din cartierul Lower East Side din New York City. Din păcate, șoarecele lui captiv, care trage răvașele, selectează unul mai degrabă potrivit pentru un public romano-catolic decât
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
narativ făcută de către eminentul om de litere din secolul al XVI-lea. Apelul făcut de Kent către simțurile comune îi clasifică lucrarea drept jurnalism literar timpuriu în bogatul portret social scris nu numai în engleză ci și într-o tentă colocvială. De exemplu, în Sudbury un măcelar încearcă să danseze o milă împreună cu Kemp dar se lasă bătut, nefiind suficient de rezistent. Atunci, Kemp scrie: Când eu și el ne luam rămas bun, o femeiușcă de la țară fiind în mulțime, l-
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
doi lupi care mârâie unul la altul. (595) Pasajul e notabil din mai multe puncte de vedere. În primul rând Crane descrie ceea ce aude și vede dar nu se amestecă ca să ia interviuri și astfel să facă o digresiune jurnalistică. Colocvial, ceea ce ne oferă el este o felie de viață. În al doilea rând, schimbările au loc în lumina figurativă cu rezonanțe psihologice în care sunt introduse zâmbetele minerilor, "largi și luminoase", cu care este salutat ghidul lui Crane. În această
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care nu se încadrează în retorică sau în ceea ce controlează el, adică prezentul neconcludent al lui Bakhtin care se reflectă în rostirea întâmplătoare a oamenilor obișnuiți. În dorința lui de a observa fenomenele externe, aparent nestânjenit de retorica socială, retorica colocvială specifică lui Longstreet reflectă paradigma pozitivistă necesară, accentul fiind pus pe tragerea concluziilor din observarea lumii externe. Astfel, un alt motiv pentru eventuala excludere a jurnalismului ca tip de literatură a fost schimbarea percepției în ceea ce privește modalitatea și conținutul a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un obiect oarecare. Fuga de realitate propusă de Thomson este diferită și de escapismul citirii romanelor de dragoste istorice de tipul Lorna Doone, care a ținut obscenitățile brutale ale lumii la o distanță sigură, absolută; sau, pe un ton mai colocvial, "ochii care nu se văd se uită". Într-adevăr, Pattee consideră romanul Lorna Doone, scris de Richard D. Blackmore și publicat în 1869, opera care a pus bazele tradiției moderne a romanului de dragoste istoric (History 402), sugerând astfel că
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Petroveanu, Traiectorii, 88-100; Felea, Secțiuni, 85-90; Dimisianu, Valori, 17-21; Ciobanu, Critica, 15-23; Crohmălniceanu, Literatura, II, 493-501; Andriescu, Relief, 101-109; Piru, Poezia, I, 87-99; Nicolescu, Starea, I, 89-93; Cristea, Domeniul, 72-75; Dorcescu, Metafora, 131-133; Zalis, Tensiuni, 85-94; Laurențiu, Eseuri, 143-148; Regman, Colocvial, 250-263; Negoițescu, Analize, 243-250; Raicu, Critica, 166-171; Felea, Aspecte, I, 5-9, III, 10-14; Cristea, Arcadia, 189-195; Ștefănescu, Preludiu, 5-11; Alexiu, Ideografii, 7-13; Simion, Scriitori, I, 34-42; Poantă, Radiografii, I, 92-97; Ciopraga, Ulysse, 113-125; Stănescu, Jurnal, I, 171-175, II, 83-85, III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
ediții și încununată cu lauri academici. Preamărind virtuțile moldovenilor și muntenilor, ca și isprăvile de neasemuită vitejie ale atâtor voievozi înțelepți și evlavioși, C. tinde să sădească în sufletul copiilor sentimentul iubirii de țară. Căldura și naturalețea spunerii, maniera familială colocvială sunt argumente captatorii ale acestor evocări la gura sobei. Un roman cu subiect ce se vrea pilduitor este Moțodel (1934). Reușita eroului (un orfan care ajunge negustor pricopsit și filotim) vrea să arate unde duc vrednicia și stăruința. În literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]