6,344 matches
-
cu un abis, prefăcut, în mijloc. Mai clar: efect dinamizant obținut prin mutarea accentului de pe o măsură pe alta. Fenomen caracteristic constând în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale, ocultate, între două consoane ale unui cuvânt. Partea comică a acestor fenomene lingvistice este vorbirea incultă... De pildă, activiștii care vorbeau precipitat, de frică să nu se exprime greșit, și care de aceea poceau cuvintele prin rostirea lor accelerată, înghițindu-le la iuțeală, hăpăindu-le ca pe niște găluște
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
sînt atît de mici - cîteva tăieturi - încît practic sînt insesizabile) pînă și la indicațiile pentru costum (de exemplu, cel al Actorului Alb). Un regizor mai cu vînă ar fi decupat altfel textul, i-ar fi sporit tensiunea dramatică și sucul comic, ar fi lucrat nuanțat cu actorii buni și profesioniști pe care i-a ales, ar fi scos la iveală substanța conflictului care macină practic societatea: alunecarea spre derizoriu, consumul pînă la dependență de telenovele nesfîrșite, proaste, lacrimogene, ignorarea culturii, amenințarea
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
Alexandrescu, Eugen Simion) fac parcă aerul mai respirabil. Ana Selejan, Literatura în totalitarism 1959-1960; Editura Cartea Românească, 2000, 472 p., 50.000 lei Critica și rîsul Foarte interesantă cel puțin ideea lui Valentin Ionescu de a se ocupa de valențele comice ale scrierilor non-beletristice ale lui G. Călinescu. Ideea s-a născut natural, iar nu livresc și autorul face la început o simpatică poveste a vieții acestei idei de la rîsul provocat spontan de multe pasaje călinesciene, la documentarea filosofică ce a
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
19) Rămîne să te întrebi, ca cititor, oare autorul a vrut aici să fie simpatic? Se pare că nu, pentru că într-adevăr ne servește "puțină teorie", preparată cam școlărește cu formule de tipul "Explicația cea mai limpede și universală a comicului ne-a dat-o acum 150 de ani Arthur Schopenhauer" sau "Nicolai Hartmann a descris cel mai bine..." etc. Dincolo de stilul bolovănos și de pretențiile cam naive de sistematizare, de aerul în general diletantistic pe care îl inspiră acest studiu
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
ca să-l mai vezi o dată pe dispărut, prin geamul ușii. [...] În lungul culoarelor cenușii, privirea este atrasă automat de butoanele de lângă uși. Butoanele sunt albe, rotunde și mici ca o ultimă aspirină..." Romanul culminează cu relatarea unei întâmplări de un comic macabru: personajul-narator sparge din greșeală urna cu cenușa defunctei lui surori, iar soția lui confundă, printr-un concurs de împrejurări, cenușa respectivă cu un praf de supă și o folosește ca atare... Jean Celeste Dimitrescu se joacă, plin de cruzime
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
mai mult decît atît, autorul îmbogățește evenimentele relatate cu impresii, comentarii, reveniri - de aici senzația de discurs liber, neconvențional - uneori sunt izbitoare salatele lexicale cu care D.V. își asortează discursul, în care arhaisme și neologisme din limba engleză produc contraste comice. Spațiile în care autorul investighează cotidianul și evenimentele lui aparent banale, în care realitatea este microscopată, sunt: scara blocului, strada, magazinul, fragmente importante fiind ocupate (și) de amintirile din copilărie (aici își face loc o nostalgie călduță și asumată): "Mă
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
piesei înainte, Protasov e singurul care contează pe scenă. El ține în spate spectacolul. Mircea Rusu face un rol de dramă psihologică, dar cu elemente de comedie. Era în intenția lui Tolstoi să amestece registrele. Actorul e patetic, dar și comic; măsoară exact trecerea de la gravitate la farsă; în prăbușire, găsește mereu cuvinte sau gesturi spirituale care amintesc de condiția lui de om citit, de intelectual; glisînd astfel între atitudini sufletești opuse, nu pierde niciodată pasul, nu face să scadă tensiunea
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
comun, cu poftă pentru narațiune dar și teoretizarea ei, Lodge e scriitorul Desperado de referință. Problematica romanelor lui merge de la confruntarea religie-sex la terorismul politic, de la ridiculizare la căldură sufletească și înțelegere. Lodge e autorul complex, care construiește și tipare comice, dar și povești atașante. Spre deosebire de mulți Desperado, e foarte 'citibil', nu întinde capcane și nu vrea să fie complicat ori epatant. Lodge este adeptul romanului de bun simț și al criticii pe înțelesul tuturor. Lidia Vianu: Ați scris romane care
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
Spre deosebire de mulți Desperado, e foarte 'citibil', nu întinde capcane și nu vrea să fie complicat ori epatant. Lodge este adeptul romanului de bun simț și al criticii pe înțelesul tuturor. Lidia Vianu: Ați scris romane care evadează în ceea ce numiți "comic", romane care se hrănesc cu zâmbetul lectorului și care își clădesc intriga și personajele pe ironie, ca un sine qua non. Nici nu ne putem imagina un David Lodge lipsit de ironie. Dar poate el fi înțeles dacă lectorul refuză
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
scris vreodată poezie? Romane ca Out of the Shelter, Nice Work, Paradise News, sunt pumnul de fier al ironiei în mănușa de catifea a lirismului. Ironia dvs. nu e rece, ci tandră. Mușcați cu dinți de pâslă. Sunteți un romancier comic afectuos, dacă acceptați caracterizarea. Cât din lirismul dvs. a trecut în alt fel de literatură decât romanul? David Lodge: Întrebările sunt atât de strâns întrepătrunse că am să le răspund în bloc. Într-adevăr romanele mele sunt pline de ironie
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
opera mea (unii critici o numesc chiar sentimentală). Nu văd aici nici o contradicție. Unul din idolii mei literari este Dickens, care e și ironic și afectiv până la sentimentalism în unele laturi ale operei lui. Nu obiectez deloc la caracterizarea "romancier comic afectuos." "Compasiune" e poate mai aproape ca termen. Nu mă cred un romancier satiric, mizantrop dezlănțuit, și cu atât mai puțin tragic. În ultimele mele romane mai ales, punctul de vedere ironic al autorului implicit la adresa narațiunii e dublat de
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
se desfășoară romanul, personajele pun stăpânire pe el, devin complexe și sensibile, se schimbă ca rezultat al interacțiunii dintre ele, pe când vocea autorului alunecă mai în spate. Changing Places și Small World au fost gândite de la bun început ca "romane comice" - comedia domină structura și substanța ambelor, permițând o doză de caricatură în caracterizare și de farsă în intrigă. Nice Work și ce i-a urmat au elemente comice, dar nu le-aș descrie ca romane comice. Ele sunt pur și
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
Places și Small World au fost gândite de la bun început ca "romane comice" - comedia domină structura și substanța ambelor, permițând o doză de caricatură în caracterizare și de farsă în intrigă. Nice Work și ce i-a urmat au elemente comice, dar nu le-aș descrie ca romane comice. Ele sunt pur și simplu romane în sensul de literatură. Nu sunt sigur ce vrea să spună lirism, dar discursul la persoana întâi e liric, iar eu am folosit mult narațiunea la
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
bun început ca "romane comice" - comedia domină structura și substanța ambelor, permițând o doză de caricatură în caracterizare și de farsă în intrigă. Nice Work și ce i-a urmat au elemente comice, dar nu le-aș descrie ca romane comice. Ele sunt pur și simplu romane în sensul de literatură. Nu sunt sigur ce vrea să spună lirism, dar discursul la persoana întâi e liric, iar eu am folosit mult narațiunea la persoana întâi în ultimele mele trei romane (inclusiv
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
tema aleasă, nu cea care mustră alegerea lui, demonstrând cu dovezi. Îmi displace critica motivată în primul rând de politica literară, resentimente personale ori orgolii personale. L.V.: Nu sunteți prea încântat de lumea universitară, o folosiți ca inspirație pentru tiparele comice pe care vă construiți intriga. În esență, ideea este că universitarii se vâră în situații hilare și, chiar când nu-i persiflați direct, când romanul are un oarecare aer serios (v. Nice Work), nu rezistați tentației de a inventa paralelisme
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
scris, dar cu multe arii albe, ca petele albe pe o hartă, pe care le umplu pe măsură ce înaintez, lucru care de obicei implică schimbarea schiței cu care am pornit la drum. L.V.: Ce fel de scriitor ați declara că sunteți: comic, mediativ, profund moral, inovator, poate un Desperado atașant? D.L.: Nu am căderea să-l descriu pe 'David Lodge' autorul implicit al căr ților mele - aștept s-o facă cititorii și criticii.
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
și critică a existenței Comentarii ample ar merita fiecare povestire din volum (s-ar putea scrie o carte despre cartea lui Ștefan Aug. Doinaș). O atenție specială ar merita narațiunea (neterminată, după cum precizează autorul ) T de la Trezor, parabolă esoterică și comică despre cenzură. Protagonistul povestirii, influent sfetnic al unui dictator, este înălțat la rangul de trezorier al tuturor cuvintelor din țară. În această calitate, el organizează și supraveghează producția de texte literare, ajutat de o echipă de filologi - pretext epic pentru
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
amfetamine sintetice, tip ecstasy" (RL 2268, 1997, 24); "acțiuni tip Tabără" (RL 2456, 1998, 2); "batice tip Arafat de cumpărat pe Golgota" (22, 42, 1997, 16). Avantajul economiei se combină în aceste formulări cu posibilitatea de a crea un efect comic - în măsura în care o idee mai nuanțată e introdusă într-o structură formularistică aparent birocratică sau comercială. Mai ales numele proprii pot surprinde cînd nu sînt chiar foarte cunoascute, sau cînd sînt cunoscute pentru altceva decît pentru "caracterul tipic" invocat. Cred că
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
puțin și va medita mai mult la agresivitatea analfabetă unor astfel de texte. Există un anumit tragism care amenință volumul lui Istodor. Interviul care descrie starea incredibilă a unui pensionar nevoit să mănînce pîine cu cartofi în fiecare zi, e comic prin absurdul său. Mult mai amuzante sînt, dacă privim din acest punct de vedere, știrile de pe posturile noastre de televiziune: mai vedem ceva inși bătuți, mai comutăm pe un război din Kosovo și distracția este asigurată. Autorul are mare dreptate
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
ascunsă, depășirea cu mult a acestui prag reprezenta o dificultate estetică: nu mai puteam lua în serios scena. De unde, comicul ei involuntar. Împrejurarea cu pricina mi-a revenit de cîteva ori în minte în ultimii ani. Și nu atît violența comică a uciderii Desdemonei m-a obsedat, cît faptul că repetarea, insistența unui anumit fenomen poate schimba mentalitatea oamenilor, obligîndu-i să solicite doze din ce în ce mai mari pentru a continua să-l perceapă. Violența în artă și în societate acționează ca un drog
Prostul gust by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16326_a_17651]
-
stabil o conotație ironică. Nu atît în ceea ce privește numele proprii, desigur: sufixul păstrat în nume de familie are în genere o valoare neutră (Celibidache, Condurachi, Hurmuzachi, Mihalache); în prenume, totuși, evocă un grad mai ridicat de familiaritate, care poate produce efecte comice. Rolul lui Caragiale în păstrarea și în accentuarea nuanțelor ironice ale sufixului în onomastică e cert (prin Trahanache, Dandanache, Anghelache, Tache, Lache, Mache etc.). La formarea valorii depreciative a lui -ache au contribuit decisiv conotațiile culturale ale grecismelor și ale
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
șest în expresia pe șestache. O particularitate a sufixului e că evocă în mare măsură numele proprii. Valoarea sa stilistică provine deci din ironia diminutivării, din evocarea indirectă a unei epoci și a literaturii care a descris-o cu accente comice, din jocul de cuvinte al confundării numelui comun cu cel propriu. Toate acestea mi se par argumente pentru a prevedea că -ache nu va dispărea și nici nu va deveni total neproductiv.
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
un fel de suprasaturație obositoare și pentru că mai nimeni n-a avut o idee nouă, un gînd de a le pune în scenă, de a le descoperi. Ce a făcut însă Goga este o bijuterie teatrală, o citire în cheie comică perfect argumentată scenic. Totul este gîndit milimetric, pînă în cele mai subtile detalii. Fiecare personaj este studiat în sine, poartă un semn: tatăl - bolovănos; fata - foanfă; pretendentul papă-lapte - dar este pus în relație cu ceilalți doi. Acest trio este luat
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
există "învins" și "învingător", amîndoi sînt "învinși" sau amîndoi sînt "învingători", depinde de optimismul sau pesimismul celui care privește și judecă. Claudiu Goga a reușit să-i facă pe cei doi protagoniști tineri să înțeleagă cum se joacă în registru comic, nu cu strîmbături și scălămbăieli accentuînd că este ceva de rîs. Acest tip de pleonasm scenic s-a instalat comod în diferite compartimente actoricești. În spectacolul lui Goga, actorii își joacă foarte serios problemele, stîrnind un rîs sănătos, în cascade
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
și foarte puțin predispus să apeleze la ele. Ceea ce le-a propus regizorul nu este deloc simplu, iar rezultatul este încîntător. Va fi greu să vedem prea curînd o montare atît de spumoasă și de savuroasă, alcătuită perfect în spiritul comic și ludic, al lui Cehov, cu piesa Cerere în căsătorie. Spectacolul de la Brașov al regizorului Claudiu Goga va deveni un punct de referință nu ușor de depășit. Este și teatrul în care regizorul se simte cel mai bine și unde
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]