852 matches
-
Da! Sunt profesor de fiziologie vegetală! . - Profesor plin? . - Deocamdată agregat. . - Vasăzică, ești numai agregat... Ei, îmi pare bine! Conțescu, om de altfel plin de respect față de semenii săi, devenea nedelicat din inconștient tic profesional. El avea urâtul obicei de a compătimi pe agregați și conferențiari, aducîn-du-le aminte mereu poziția lor în ierarhia universitară. Un fizician recoltă succese științifice mondiale, fiind pretutindeni citat ca un învățat de mare viitor. l se ofereau posturi importante în străinătate, pe care era decis să le
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dai capul lui Hermes, pretinse Hagienuș. - Nu e absolut sigur că am ratat vinul! susținuGulimănescu. Gonzalv nu pricepu deloc acest limbaj și fu el de astă dată care ceru informații. . - Ați mai trecut pe la Conțescu? . - Da, zise Gaittany. . - Săracul! Îl compătimi de formă Gonzalv. A murit? - Nu, domnule, protestă Gaittany, am întrebat și adineaori la telefon. E mult mai bine. Se pare că a trecut hopul, e în afară de orice primejdie. - Nu se poate! se supără Gonzalv ca și personal jignit. Era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acestei vechi și binecuvântate țări? Nu ne mai silească d. C. A. Rosetti a repeta crudele adevăruri despre plebea nesățioasă de străini și semistrăini pe cari i-a înțolit din sudoarea aceluiași țăran pe cari se preface azi a-l compătimi, căci, când ajungem a vorbi de ea, d-sa știe fără îndoială din esperiență că tot fanatismul nostru de rasă se dezlănțuie atunci și că praful se alege din gheșeftarii și patrioții de meserie cari-l servesc. Așadar încă o dată
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
noi, făcîndu-ne una cu pardoseala discului sclipitor, integrîndu-ne-n el, digitalizând sângele și tendoanele și nervii noștri, trans-formîndu-le în memorie, memorie pură, holografică, indestructibilă. Eram din nou acasă, eram în Akasia, memoria universală care vede totul, care știe și înțelege și compătimește. Memoria-mamă care ocrotește, care dezmiardă. Și discul orbitor, orbitor se rupse cu troznet de ruinare a lumilor din temeliile lui, levită spre tavanul boltit al sălii, îl sparse în mii de așchii și țăndări poligonale și, Maria, ochilor noștri, întinși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
da dreptate. Dar cred că suntem datori să-l facem să înțeleagă acest lucru. Dacă vrem să ne numărăm printre popoarele care vor avea un loc în istorie, nu putem investi doar în politicieni și în handicapați. Oricât i-am compătimi și pe unii și pe ceilalți. Subvenția nu este, desigur, cea mai bună cale pentru a se menține independența culturii și demnitatea presupusă de aceasta. Corect era să fie prevăzută în buget o sumă plauzibilă, cu care să putem supraviețui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
zi o cască grea de piatră. Dacă aș putea scăpa de durere... Nu cred că altcineva în afară de mine înțelege situația. Sunt singur, singur. Dacă mi-aș fi pierdut o mână sau aș fi paralizat complet, poate oamenii m-ar fi compătimit mai mult. Cred că ar fi fost mai bine dacă muream atunci. Nu mă mai gândeam la atâtea... Dar familia mea este foarte importantă și trebuie să dau tot ce e mai bun din mine pentru ei. Doar în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pentru Michael un șoc, un șoc psihologic din care încă nu și-a revenit - indiferent dacă el însuși conștientizează asta sau nu. Într-un asemenea atac, nu contează dacă ești străin sau japonez, dar n-am cum să nu-l compătimesc pe Michael, care a fost prins în mijlocul unui astfel de eveniment tragic, într-o țară străină, și nici măcar nu înțelegea limba. Nu e genul de om care să vorbească despre păsurile sau suferințele lui. La câteva săptămâni după interviu, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
minute. Îmi aduc aminte de săracul tâmplar care a venit la spital cu degetul tăiat, plin de sânge. Însă nimeni nu s-a îngrijit de el. «Acum ne ocupăm de cazurile cu sarin, nu avem timp de așa ceva!» Eu îl compătimeam pentru că el, care era plin de sânge, avea nevoie de o intervenție mai rapidă decât mine. După ce s-a terminat perfuzia, m-am întors la muncă și mi-am făcut treaba. Nasul îmi curgea șiroaie, însă asta nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în același timp. Imediat după ce s-a mutat în Aum, a fost promovat lider. «Nici nu știu multe lucruri despre Aum, dar acum, că sunt lider, trebuie să mă comport ca atare», mi-a spus. Îmi amintesc că l-am compătimit atunci: «Trebuie să-i fie chiar mai greu decât îmi este mie.» Asta a fost înainte de atacul cu sarin. O perioadă am fost șoferul lui. - Domnule Takahashi, în cazul în care Murai v-ar fi spus să răspândiți sarin, ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
persoană.“ Tinerii nu sunt de aceeași părere. Mulți dintre cei cu vârste cuprinse între douăzeci și treizeci de ani declară următoarele: „Nu puteam spune că nu le înțelegem trăirile.“ Normal că fapta în sine este de condamnat, dar sunt de compătimit. Kawai: E greu să delimitezi binele de rău, dar încă din fragedă copilărie ne sunt implementate aceste valori. Binele devine parte din trupul nostru. Citesc declarațiile angajaților de la metrou și mi se par incredibile. Chiar am fost impresionat. Tinerii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
începe să le înflorească. Însă, dumneavoastră ați reușit să reproduceți întocmai imaginea celorlalți. Murakami: Citind declarațiile pe care le-am adunat în carte, credeți că există vreo persoană care are nevoie de tratament? Kawai: Nu. Am citit și i-am compătimit, nu mi s-a părut că sunt „ciudați“. E normal să fi reacționat așa, ținând cont de experiența trăită. Cei care se îmbolnăvesc de sindromul stresului post traumatic sunt persoane normale, nu „atinse“. Dacă în acel moment ar gândi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să facă anumite lucruri? Se gândesc la multe. Își dau frâu liber sentimentelor, iar balansul general al simțurilor lucrează. Prin el îți construiești individualitatea. Pentru că celor din Aum le lipsește asta, trec în extrema cealaltă. Chiar e cazul să-i compătimim. Murakami: Muzica Aum m-a marcat. Am ascultat și nu înțelegeam ce-mi place. Muzica într-adevăr bună îți inspiră diverse trăiri: tristețe, fericire. În cea Aum nu detectai nici un sentiment. Parcă zbârnâie ceva într-o cutiuță. Monotonă, fără profunzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
primi din punct de vedere legal, nu pot să-mi dau seama până în ce punct aceștia își vor asuma responsabilitatea. Am întâlnit o mulțime de victime și sentimentul de furie față de acest incident nu-mi dă pace, însă îi și compătimesc. Kawai: Asta se poate spune și despre criminalii de război cu gradul BC. Murakami: Cred că, în cele din urmă, asta este problema sistemului. Un astfel de sistem - oamenii să fie obligați să pună în practică ordinele date cu strictețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sau rău, vom vedea. Timpul ne va arăta. După un timp fiull se sui în spinarea calului cu gând să-l îmblânzească dar acesta dintr-o mișcare îl zvârli jos și fiul îți rupse un picior. Acum tot satul îl compătimea zicând: - Ai avut dreptate, calul ți-a adus ghinion! Dar bătrânul le răspundea iar: - Nu știm dacă acest lucru e bun sau rău, vom vedea. Timpul ne va arăta. A doua zi se anunță că în țară a îzbucnit un
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
numeam „poza“ asta Queen Victoria, care părea cu atât mai comică, cu cât te gândeai că standardul nostru social era mai mult decât modest. Curt poate că ar fi luat vorbele mele drept o bătaie de joc la adresa ei, o compătimea pe mama lui, dar într-un fel trebuia să-mi găsesc și eu un mic amuzament în amărăciunea soacră-mii, altminteri m-aș fi amărât eu singură până la urmă. Însă felul în care îl disprețuia pe bunicul tău mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prin „Țara de deasupra acoperișurilor“, locuiam în mansarde și în cărți și încercam să mă descurc cu activități auxiliare, m-am refugiat în bohème, unde părinții nu mă puteau urma, pe care tata o găsea cumplită și mama, demnă de compătimit, o rătăcire cum nu existase vreodată în familia ei. Cu atât mai exclusă - ca și cum ar fi putut într-un fel să compenseze decăderea -, mama trăia în casa „ei“, își îngrijea „părcuțul“, citea cărți despre epoci pline de măreție, aranja camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Costăchel! Înainte de a deschide poarta - din reflex - Costăchel a privit în toate părțile. A făcut apoi câțiva pași și, gemând, s-a lăsat să cadă ca un snop pe iarbă sub cireșul de la poartă. Didina, rămasă lângă el, îl privea compătimindu-l în gând „De unde vine săracul? Uite-te la el cât îi de slab! O mână de om. Și zdrențele iestea abia se mai țin pe dânsul. Câte o fi tras până o ajuns acasă!” Huruitul unei căruțe mânată nebunește
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
copilăros și Înlăcrimat al privirii obosite, amintirile amare au intersectat, probabil, o clipă, aripa nostalgiei. „Să se plimbe unde sunt flori, să culeagă flori. De mine uitați. Și veți uita. E mai bine de plâns lângă un mormânt decât de compătimit un suferind.” Blecher a Îndreptat ultimul gând spre ceilalți. Le dăruia și le cerea seninătate... M. Sebastian, În Viața Românească din iulie 1938, avea să scrie: „În dimineața de 31 mai, anul acesta, a murit la Roman, În vârstă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mă duc la bucătărie. Îi aud din bucătărie continuând. Râd și uneori vorbesc în șoaptă. Ești irezistibilă, Fairlynn. Dacă... Ia închipuie-ți asta! Vocea răgușită crește în intensitate, râzând. Ai dreptate, Fairlynn. Frumusețea într-adevăr mă excită. Mă face să compătimesc diformitatea. Însă ceea ce mă face să fiu un bărbat adevărat este dorința de a salva țara asta. Am o singură modalitate de înțelegere a politicii - violența. Revoluția nu e o petrecere cu ceai, este violență în forma ei cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în husă, ea îl tachinează: Atunci, cu siguranță crezi că fetele alea merită boala, nu-i așa? Nu? Cum nu? E pedeapsa lor, nu? Înțeleg că unele dintre victimele sifilisului nu pot avea niciodată copii? Greșesc? Bine, am dreptate. Le compătimești pe fetele astea? Aș fi surprinsă dacă nu ai face asta. Mi s-a spus că ești un medic de treabă. Crezi în exercițiul pentru longevitate al președintelui? L-ai încurajat? Atunci, l-ai descurajat? Nu? De ce? De ce nu? Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
publicului înregistrează totul, observă ea cu durere. Afecțiunea e prinsă de aparatele de fotografiat, tipărită în ziare și depozitată în mințile miliardului de oameni - ea este comparată. Cum își păstrează soții aceste femei? Deng Yin-chao mai că ar putea fi compătimită pentru fața ei în formă de yamă. Are ochi de țestoasă, gură de broască, spinarea cocoșată, părul sur și trupul ca o sticlă de sos de soia, înveșmântat în costume gri. Nu e nici o culoare în vorbirea ei. Nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
altul. Pe rând, ei descriu animalele sălbatice nenumărate din jurul lor, lucrătorii obscuri ai pământului, inocenții teribili, ucigașii și visurile lor, roiul uriaș de albine, felul în care se împerechează și omoară în tăcere. O, Cerul știe cât de mult te compătimesc! strigă ea cu un glas teatral. Replica e stilată și emoționantă. Poruncește, tovărășe președinte, iată sabia mea. * Gata cu lucratul de una singură. Gata cu traiul într-o splendidă izolare. Trupul meu nu s-a simțit nicicând mai tânăr. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în noi progrese. Barbara nu voia să vorbească despre alți pacienți. Se concentra asupra lui Mark de parcă el i-ar fi rezumat experiența. Tactul ei extrem o frustra pe Karin. Avea nevoie de o confidentă, de cineva care s-o compătimească. De cineva care să-i aducă aminte că era cine era. De cineva care s-o asigure că stăruința nu era prostească. Dar grija profesională a Barbarei aducea toate subiectele înapoi la Mark. Aș vrea să știu mai multe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-o protejeze. Mark se opri brusc, își puse mâinile după ceafă și începu să scâncească. N-am vrut să fac asta. Nu-i ce crezi tu. Weber urmărea încăierarea, povestindu-i deja lui Sylvie scena. N-avea să-l compătimească deloc. Tu ai vrut să ieși din laborator. Să vezi chestia asta de-aproape înainte să mori. Karin se smulse din brațele lui Rupp. Îmi pare rău, dar voi doi trebuie să plecați. Am plecat deja. Rupp o salută militărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ion Lucian, care au niște pensii de mizerie... Rezerva mea vine dintr-o cunoaștere tristă, a realității foarte bunilor actori de provincie, condamnați să trăiască cu 7-800 de lei pe lună, după 15 ani de scenă, pe care nu-i compătimește nimeni. Cred că echilibrarea veniturilor, dacă e s-o facem justițiar, nu cabotin, trebuie Începută de ghinioniștii de jos, nu de la norocoșii notorii... Citesc În revista vrânceană Oglinda literară un articol dedicat lui Nicolae Bălcescu, din care aflu că marele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]