829 matches
-
-mi vorbească. Mi s-a răspuns aproape imediat cu un bârâit slab - sunetul unei încuietori de ușă care se deblochează. Am împins ușa, luptându-mă o clipă cu greutatea ei surprinzătoare; ai fi zis că e întărită cu beton. Îi compătimeam pe toți locatarii clădirii care nu trăgeau de fiare de cel puțin trei ori pe săptămână. Odată aflată înăuntru, am ezitat, privind ușile liftului, intransigente, gri, cu îndoituri, apoi am apăsat butonul să chem liftul, spunându-mi că mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zisei eu, pierzându-mi răbdarea. Chestia cu sabotatul cablului, dacă a făcut-o Tabitha, n-ar avea sens decât ca s-o pună pe Violet într-o lumină proastă - și să se simtă bine, în timp ce toți cei din jur o compătimesc. Ar fi avut grijă să ia agrafa și s-o lase acolo imediat ce a blocat cablul. Singurul motiv pentru care ar fi trebuit să ia agrafa mai târziu, din cabina lui Violet, este faptul că Tabitha însăși a presupus, imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aprinsă decât până la orele 21,00. Era mândru și chiar o aprecia mai mult decât pe colegele lui care nu erau așa de frumoase, deștepte și cuminți. De Frusina știa tot satul că este cuminte și deșteaptă și oamenii o compătimeau că nu a putut să-și continue liceul. Într-una din zile, primarul comunei veni la tatăl ei cu care era leat și cu care luptase pe front în al doilea razboi mondial, să vorbească dacă este de acord ca
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
părul scurt, făcut permanent, era foarte aprigă uneori, dar își revenea când își dădea seama că a greșit și mai "repara" din greșeală. Îi murise și ei mama când era copil. Poate, de aceea, o înțelegea pe Frusina și o compătimea în gând, deseori. Nicolae, tatăl lui George, era un bărbat înalt, solid, cu o față ovală, ochi vioi, negri, cu zâmbetul pe buze tot timpul, un tip foarte șugubăț. Avea câte o vorbă de duh pentru fiecare prieten când se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
găsesc locul. la mătușă-mea nici măcar o masă pe care să scriu n-am. Scriu pe masa din bucătĂrie, Însă toată lumea se fâțâie pe acolo și nu-mi iese nimic. În plus, mai are și gândaci. — o, biata Stricăciune, mă compătimi GĂlățanu aproape serios. Ai răbdare. După ce o să-ți facă Ăștia carte de muncă o să pleci la un job mai bun și o să-ți Închiriezi o garsonieră numai a ta. — Cum naiba aș putea să scriu ? mi se pare totul urât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a luminat André. Amândoi ne dorim, spuse el aproape scuzându-se. — m-ai speriat, amice ! exclamă roberto după o clipă de cumpănĂ. Hai mai bine să bem pentru ei ! Santé ! lasă, să fie Într-un ceas bun ! Parcă m-ai compătimi... observă André. — Eu unul m-am ars o dată și nu Îmi mai trebuie bătĂi de cap. iubirea mea eternă - și aici roberto arătĂ spre mine - știe povestea. Am Încuviințat din cap, tăcută. Da, știam povestea, avusese grijă să mi-o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
găsesc locul. La mătușă-mea nici măcar o masă pe care să scriu n-am. Scriu pe masa din bucătărie, însă toată lumea se fâțâie pe acolo și nu-mi iese nimic. În plus, mai are și gândaci. — O, biata Stricăciune, mă compătimi Gălățanu aproape serios. Ai răbdare. După ce o să-ți facă ăștia carte de muncă o să pleci la un job mai bun și o să-ți închiriezi o garsonieră numai a ta. — Cum naiba aș putea să scriu ? mi se pare totul urât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a luminat André. Amândoi ne dorim, spuse el aproape scuzându-se. — M-ai speriat, amice ! exclamă roberto după o clipă de cumpănă. Hai mai bine să bem pentru ei ! Santé ! lasă, să fie într-un ceas bun ! Parcă m-ai compătimi... observă André. — Eu unul m-am ars o dată și nu îmi mai trebuie bătăi de cap. Iubirea mea eternă - și aici roberto arătă spre mine - știe povestea. Am încuviințat din cap, tăcută. Da, știam povestea, avusese grijă să mi-o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu foștii camarazi de escapade motorizate. Revenirile printre aceștia, cînd Ingrid era plecată, erau mai mult niște imixtiuni În viața lor de grup. Thomas venea, credeau unii dintre ei, să-și coloreze puțin viața burgheză; alții aveau impresia că sînt compătimiți, dar cu toții Îl așteptau, era unul de-al lor, chiar dacă rătăcit. Strîmtorați, cei mai mulți dintre ei, mereu datori, băuți uneori, cînd nu erau pe motociclete, extaziați de drogurile lor ușoare, nu toți, dar destui, arțăgoși, nu peste măsură, doar dacă le
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ca o durere în suflet care, la începuturi, îl deranja foarte mult. Îl făcea să sufere. Cu timpul, s-a obișnuit. Se bucura când simțea apropierea celor care-l privesc cu gânduri bune, cu zâmbet în colțul gurii, deși îl compătimeau sincer. Se simțea încurajat. Se simțea egalul lor, om între oameni. În ziua aceea, ieșea doar pentru a cumpăra pâine. Nu avea mult de mers. Magazinul era la primul bloc de dincolo de intersecție. Își pregătise borseta, dar o uitase pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
încredere că acești oameni pot vedea dincolo de interesele lor personale și de grup”, își exprima doctorul Eugen Tomescu această convingere ce îi amăra sufletul de multă vreme, rana fiindu-i redeschisă în conversația cu cele două femei pe care le compătimea cu toată ființa sa. Înțelesese acolo și marele zbucium care a risipit liniștea familială existentă până la acel nefericit accident. Un accident petrecut în împrejurări pe care Eugen nu le considera firești. „Nu este posibil să se facă cercetări în dorul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-l deranjeze. Îl Tainicele cărări ale iubirii aprecia fără rezerve pe doctorul Eugen Tomescu, îl respecta și chiar îl iubea pentru omenia pe care o manifesta față de toți pacienții și față de colectivul de muncă. Îl privea cu drag și-l compătimea în gând: „Păcat că nu are și el noroc de o fată bună ca el! De când îl știu eu și... , da, îl știu de când a venit aici, că eu sunt veterană de vârstă și cea mai veche din secție, deci
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Și era frumoasă soția dumitale? strigă Otilia din dormitor, unde fugise pe nesimțite, scotocind, și unde sărea acum tare pe sofa, ca să-i încerce elasticitatea. - Era foarte frumoasă, firește, nu ca dumneata, dar nu ne-am putut înțelege. - Bietul Pascalopol! compătimi Otilia, uitând pe "domnul". Murindu-i tatăl și trebuind să îngrijească de mamă și de moșie, Pascalopol renunțase la studii și se întorsese la moșie, unde-l chema datoria. - Însă când am răgaz, citesc și cultiv și eu muzele în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să vorbești ca Aurica. Pascalopol e un om delume, care-mi place. E așa de bun! - Poate te iubește! - Posibil! Dar pe tine ce te privește? N-ai vrea să am un bărbat ca Pascalopol? Felix tăcu îmbufnat. - Felix, îl compătimi Otilia, ești un mare prost; vezi că-miîncurci firele. Poate că Pascalopol ar vrea să mă adopte. N-ar fi chic? Otilia Pascalopol! Ah, ce mult mi-ar plăcea să am trăsură! Seara, Pascalopol veni iarăși. Aurica, schimbîndu-și obiectivul, vestea pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglae. Olimpia strâmbă din nas: - Până atunci trebuie să trăim, avem greutăți. Stănicăaleargă toată ziua, săracul, azi nu prea merge avocatura. I-a promis cineva o slujbă, dar până acum... Stănică aruncă tuturor o privire mândră, măgulit că era astfel compătimit de Olimpia. - Poate o să vrea domnul Pascalopol, zise Aglae, să încercesă-ți găsească ceva, cum are dumnealui relații... Simion, Aurica, Olimpia și Stănică întoarseră automat capul spre Pascalopol, ca și cum din partea lui venea o propunere precisă. Acesta zise simplu: - Am să-ncerc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
deloc pe băiatul ăsta? zise ea lui Costache. Stănică deplânse soarta intelectualilor și se jură că, dacă ar fi avut din nou vârsta lui Felix, s-ar fi vârât la un meșteșug. Lucrul fiind iremediabil, Aglae începu și ea să compătimească viața medicilor, să dea pilde de mizerie, să dezguste în orice chip pe Felix. Nu trecu mult și Titi nu mai merse la liceu și apăru într-un costum civil măiestos, cu lavalieră. Taina se lămuri pe dată. Titi era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întîmple. Prin asociație își aminti de Georgeta. Ideea de a se duce la aceasta i se păru acum cu desăvârșire absurdă. Ciudata familiaritate a generalului, îngăduința lui insistentă, toate i se păreau tulburi și degradante, iar situația de a fi compătimit de Georgeta și de general că iubea pe Otilia i se înfățișă ca rizibilă în cel mai înalt grad. Nu, n-avea să se mai ducă la Georgeta. Chiar dacă Otilia îl uitase, își datora lui însuși un act de purificare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
are trebuință cel orfan. La aceste vorbe impresionante nu plânse Otilia, care privea mereu în farfuria din care nu lua nimic, ci Aurica, spre surprinderea tuturor. Otilia putu crede că, înduioșată de soarta ei, pe care o socotea dureroasă, Aurica compătimea. În realitate Aurica plângea pentru propria ei condiție, deoarece vorbele părintelui îi trezise ideea că e ca și orfană pe lume, "fără nici un sprijin". Stănică își făcu violență, stăpânind o durere pe care n-o avusese o clipă. - Ce-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dorina reușește să imite splendid jargonul de cioflingar al fratelui său - căruțașul Luță. Pe de altă parte, nici Tereza, care nici ea nu e vreo proastă, nu iese. O fi ea o angajată mai nouă, dar, de două luni, ea compătimește și mai dezinteresată cu Ulpiu, și dacă eunuca asta de Dorina o să-i dea băiețașului cu piciorul, nu-i nimic, pagubă-n ciuperci, ea, Tereza, o să-i prepare budinci, nu cafea. - Da, da, o să-i faci tu lui budinci, când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
colț, de-a mirosi a mucegai și de-a șifona, cu degetele ei de scorpie nemăritată, foile râncede ale acelorași două reviste de modă. În sfârșit, cu intriganta asta imposibilă trudiseră uneori cot la cot, mâncaseră, se păruiseră, bârfiseră și compătimiseră împreună, și ei, care crezuseră c-o vor iubi toată viața Crezuseră ei, dar uite că viața fusese prea scurtă și lor li se îngăduise s-o iubească extrem de puțin. Să fi încuviințat a se jertfi tâmpita de Tereza doar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mama îi mărturisește: - După ce a aflat în ziua aceea de reclamația verbală, probabil a contat și funcția tatei, s-a speriat. Și-a rătăcit salariul pe care tocmai îl luase, nu mai știa ce a făcut cu el, săracul! Îl compătimea sincer mama lui. S-a înfuriat: - Ce îl compătimești atât? Asta este pastilă să ne amețească! Zise cu năduf. - Copile... a pierdut salariul pe o lună! nu-ți dai seama, are și el greutăți? - Dă-l încolo, eu tot nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de reclamația verbală, probabil a contat și funcția tatei, s-a speriat. Și-a rătăcit salariul pe care tocmai îl luase, nu mai știa ce a făcut cu el, săracul! Îl compătimea sincer mama lui. S-a înfuriat: - Ce îl compătimești atât? Asta este pastilă să ne amețească! Zise cu năduf. - Copile... a pierdut salariul pe o lună! nu-ți dai seama, are și el greutăți? - Dă-l încolo, eu tot nu cred! Nu i-a fost profesor în alți ani
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mari... Al Capone era mic copil pe lângă ce făceau ei! Magi era îngrijorat pentru ei. El va da examenul de corijență abia în toamnă iar colegii din clasă știau care a fost realitatea, le povestiseră. Nu puteau decât să îi compătimească însă majoritatea profesorilor se uitau urât la Stani și Costică. Era pe holurile școlii în examene cu emoțiile inerente și profesoara de psihologie îi spune: Ați făcut liceul de râs! îi răspunde nervos: - Nu mai suntem elevii acestui liceu din
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
noastră de întunecimea nebunilor? Nu știu de ce, dar când mă gândesc la asemenea lucruri îmi pierd curajul și voința; îmi pare inutilă gândirea și nulă orice compătimire. Căci nu mă simt atât de normal și de mediocru pentru a putea compătimi pe cineva. Trebuie să fii un om care trăiește în afară de orice risc pentru a putea compătimi pe altul. Orice compătimire este un semn de superficialitate. Căci ori plesnești în fața nenorocirilor iremediabile, în fața destinelor frânte, ori amuțești pentru totdeauna. Mila și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
curajul și voința; îmi pare inutilă gândirea și nulă orice compătimire. Căci nu mă simt atât de normal și de mediocru pentru a putea compătimi pe cineva. Trebuie să fii un om care trăiește în afară de orice risc pentru a putea compătimi pe altul. Orice compătimire este un semn de superficialitate. Căci ori plesnești în fața nenorocirilor iremediabile, în fața destinelor frânte, ori amuțești pentru totdeauna. Mila și consolarea sânt nu numai ineficace, dar sânt și insulte. Și apoi, cum să compătimești pe altul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]