594 matches
-
gândeam la o împrejurare asupra căreia îmi atrăsese atenția tot ceea ce auzisem în ultima vreme despre Strickland. Aici pe insula asta îndepărtată s-ar părea că nu stârnise antipatia și dezgustul cu care era detestat în țară, ci mai degrabă compătimire. Iar ciudățeniile lui erau acceptate cu îngăduință. Pentru acești oameni - băștinași și europeni deopotrivă - era un tip ciudat, dar ei erau deprinși cu tot soiul de ciudățenii așa că nu se mirau câtuși de puțin de ce făcea el. Lumea întreaga era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
favorabile. Dacă și-ar fi petrecut toată viața în aceste locuri, poate că nimeni nu l-ar fi socotit mai rău decât alții. Primea aici ceea ce nici nu aștepta nici nu cerea de la proprii lui semeni - și anume, înțelegere și compătimire. Am încercat să-i vorbesc căpitanului Brunot despre uimirea care mă cuprindea auzind ce povestește, și o vreme nu mi-a răspuns. — Nu este chiar așa de ciudat că eu cel puțin am avut înțelegere și simpatie pentru Strickland, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e atât de mare, încât pentru a-l dobândi sunt în stare să zdruncine înseși temeliile lumii lor. Așa era și Strickland, numai că în cazul lui frumusețea lua locul adevărului. Nu puteam simți pentru el altceva decât o profundă compătimire. — Și asta e foarte ciudat. Un om căruia el i-a făcut un mare rău mi-a spus că simte o milă profundă pentru Strickland. Am tăcut un moment, apoi am reluat: Mă întreb dacă aici ați găsit explicația unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
situația devenise critică. Intransigența ei, împinsă dincolo de orice limite, îmi aminti de eroina din Le Disciple. Ce ar fi dacă aș pune în aplicare faimoasa metodă a lui Robert Greslou? Adică s-o înduioșez prin suferințele mele, să-i trezesc compătimirea de soarta mea... nefericită? Într-adevăr, prin compătimire ajungi mai repede la inima unei femei decât prin orice alt mijloc. Adesea, încercasem la școală să-mi provoc plânsul la comandă. Izbuteam fără greș. N-aveam decât să mă gândesc la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
limite, îmi aminti de eroina din Le Disciple. Ce ar fi dacă aș pune în aplicare faimoasa metodă a lui Robert Greslou? Adică s-o înduioșez prin suferințele mele, să-i trezesc compătimirea de soarta mea... nefericită? Într-adevăr, prin compătimire ajungi mai repede la inima unei femei decât prin orice alt mijloc. Adesea, încercasem la școală să-mi provoc plânsul la comandă. Izbuteam fără greș. N-aveam decât să mă gândesc la moarte ca să-mi vină lacrimile. Oricine ar plânge
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se așeza timpul cu tăcerea. Ce aș fi putut să-i răspund? Și mai înainte de toate ― ce știam? Am ridicat din umeri fără să articulez un cuvânt. ― Sărmana! Ar fi meritat o soartă mai bună! Cecilia rostise vorbele astea de compătimire? M-am uitat la ea surprins. Altă mirare: pe fața ei de marmură lunecau câteva boabe de lacrimi la vale. ― Plîngi? Ce descoperire! Statuia mea nu era construită din marmură, decât numai pe dinafară. În piept avea inimă și simțire
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la locul tău pe când eu voi rămâne pe pământul meu. Zâna de pe pământ cu jale îi vorbea spiritului, și inima, puțin câte puțin, i se frângea. Puternic își frământa mâinile, în timp ce soarta și-o mustra, îl privea pe spirit cu compătimire, văzând cum acesta încet, încet, din imaginea ei se topea, doar pentru că iubea. Ea, fecioara de pe pământ, de el s-a îndrăgostit. Încet și-a potolit inima, promițându-i ca atunci când zbuciumul și patima cea dulce a pământului o vor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îngăduit simțirea să fac un gest într-atât de nedemn și de rece. Într-o lume în care nimeni nu mai privește la lacrima din ochiul celui aflat în suferință, a face un gest de dărnicie, care vădește foarte bine compătimirea, înseamnă la fel de mult, ca a reda bastonul alb, care fusese furat orbului. Am scos o hârtie de zece lei și i-am așezat o în palmă - palma aceea tremura! I-am strâns apoi palma, făcându-i-o pumn și am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a fi prea neimpresionabili, ca să mai poată fi surprinși vreodată de ceva, darămite pentru acest sărman nefericit, atât de sensibil și de fragil, ca un poet... În astfel de situații, să privești la tine ca la un om vrednic de compătimire, lipsit de integralitate trupească și de energie, este o greșeală; este ca și cum te-ai sinucide lent, în fiecare zi, cu un ștreang al cărui laț nu este foarte bine strâns! Totuși, oricât de mult s-ar fi putut spune despre
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Ai fost a lui? - Nu, m-am prefăcut bolnavă. Acasă ceilalți îi făceau aluzii, și el,săracul, n-a spus nimic!... Îmi închipuiam scena, regăseam conversațiile "strada Dudești" pentru care aveam repulsie. Acel "săracul", spus nu ironic, ci o reală compătimire, mi-arătă ca Irina începuse să-și examineze noul partener. - Și cum te-ai măritat cu el așa? Ai făcut ceva? Mi-a dat un răspuns artificial și grăbit: - Nu, n-am făcut nimic! N-am vrut să știu de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu doar câteva clipe mai înainte. În apropiere, un bătrân îmbrăcat într-o pufoaică gri, murdară și zdrențăroasă, cu căciulă pe cap, se oprise în mijlocul intersecției și i adresa răstit lui Daniel; răstit și plin de reproș, dar și de compătimire, compătimirea unui vagabond: Acuma du-te și ia-l și tu de ureche pe adevăratul vinovat! Dar nu mai era nimeni în jur s-audă. Horia Victor chicotea din nou, nerușinat, din depărtare, uitându-se zeflemitor îndărăt în timp ce fugea, dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
doar câteva clipe mai înainte. În apropiere, un bătrân îmbrăcat într-o pufoaică gri, murdară și zdrențăroasă, cu căciulă pe cap, se oprise în mijlocul intersecției și i adresa răstit lui Daniel; răstit și plin de reproș, dar și de compătimire, compătimirea unui vagabond: Acuma du-te și ia-l și tu de ureche pe adevăratul vinovat! Dar nu mai era nimeni în jur s-audă. Horia Victor chicotea din nou, nerușinat, din depărtare, uitându-se zeflemitor îndărăt în timp ce fugea, dar acum
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care nu știau nimic despre anii aceia adăugau: „Iar acum toate viciile Aegyptus-ului se răspândesc prin Roma“. El era complet străin de asemenea zvonuri. Dar Callistus nu; el răspundea la aluziile insidioase cu zâmbete fugare, în care se putea ghici compătimire, precauție sau chiar o dezaprobare mută. Curând însă, Împăratul descoperi la acești tineri lăcomii și interese secrete; în asemenea momente simțea impulsul de a-i refuza pe toți sau avea perioade de impotență psihică. Atunci se gândea că, în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care citi pe chipul Împăratului că suferințele copilăriei - pierderea ireparabilă a rudelor - se redeșteptaseră brusc. El rămase un martor detașat, care judeca lucrurile cu un dispreț ascuns. Sufletul său nobil era sterp, lucid și mândru, nutrind pentru lumea sentimentelor o compătimire intelectuală. Condiția umană, spunea el, conditio rerum humanarum, era mediocră și fără speranță. Nu căută cuvinte de consolare. Spuse că greutățile vieții îl învățaseră știința scrisului. — Pentru că acesta este scopul durerii: să zidească experiențe. Văzu că Împăratul era cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întregii clase, bătaia se întețea, devenind tot mai cruntă, cu fiecare clipă care trecea. Cei mai mulți dintre colegi se prăpădeau de râs. Nu erau puțintei nici aceia pe care-i apucase frica. Pe unii, mai pe margini,îi cuprinsese mila și compătimirea. Dar, nici un elev, nici o elevă, nu intervenea, pentru a stinge, ori, măcar, pentru a aplana, cât de cât, conflictul. Recreația trecu repede.Bătaia fu întreruptă. Rapid, bătăușele s-au aranjat, fugar, au trecut în banca lor și au devenit ca
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe care și-i administra cu o chibzuință curat ardelenească . La 10 februarie 1938, Carol al II-lea a recurs la o lovitură de stat, punând capăt regimului democratic (Vai, vai, țipă unii, și eu de colo zic plin de compătimire: iaca scârț), iar Constituția din 27 februarie 1938, consfințea instaurarea dictaturii regale în România. De ceea ce se temuse cel mai mult, prea ruginita clasă politică interbelică, s-a întâmplat. Putem spune, că în fond, pactul de neagresiune a folosit regelui
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Înțelese că voia să vorbească și o ajută să se așeze. Cu voce slabă ca un firicel, i se adresă Yvonnei: - Cine n-ar fi trebuit să vină să-mi povestească totul? - Despre ce vorbești? Yvonne dădu din cap cu compătimire. - Trebuie să te odihnești, fetițo... Biata de ea, după tot ce a Îndurat: moartea lui Gildas, cea a lui Nicolas... VÎrîse adînc cuțitul În rană, cu cruzime, nu exista o mai bună strategie pentru a evita să răspundă Întrebării tinerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei dezvoltară ipoteza unei comori eșuate după naufragiul provocat de copii, vorbiră de Împărțirea comorii Între familiile acelor copii, de posibilitatea ca acea pradă să se afle la originea finanțării fabricii de faianță... Nu căpătară decît o vagă expresie de compătimire. Sfîrșită de puteri, Marie se gîndea, privind-o pe Yvonne, că aceasta semăna cu o santinelă de piatră, la fel ca menhirii. Nu reacționă decît o singură dată, cînd Marie atinse unicul ei punct sensibil. - Ești dură la durere. Gwen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gât. Faptul că Vivian era într-o dispoziție mai groaznică decât de obicei mă făcea să-mi doresc să fug și să mă ascund undeva, dar trebuia să mărșăluiesc înainte, ca un bun soldat. L-am îmbrățișat pe Phil cu compătimire. — Îmi pare rău, prietene. Încearcă să n-o iei ca pe un atac personal. — și eu îți spun ție același lucru. Înainte să înceapă să se târșâiască înapoi pe hol, către biroul lui, Phil a oftat. Eu am tras din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Sigur, zicea și mama, dar cumva mai puțin impresionată. Au învățat să cânte de la mamele și de la bunicile lor. Rahela zâmbea răutăcios și o înghiontea pe Lea: - Păcat că bunicile lor nu știau și să gătească, nu? Lea zicea cu compătimire: - Când o să fie rândul Dinei să intre în cortul de mireasă, o să le arăt eu cum se pregătește o masă de nuntă, și mă mângâia pe cap. Doar Bilhei părea că-i plăcuse la nunțile nepoților ei: - O, surioară, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
În timp ce retrăia clipa aceea. Chiar și Chang, observând că cei doi se așezaseră, se Întoarse săltând din tufa pe care o investiga și se Întinse la picioarele stăpânului, privind În sus la el cu ceva ce semăna foarte bine cu compătimirea. — Într-o zi, desenam după model. Am ridicat ochii de pe planșă... și brusc, capul fetei parcă s-a micșorat, până a ajuns cât o nucă. Mi-am acoperit ochiul stâng cu mâna și capul a revenit la dimensiuni normale. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și a se Întoarce la Londra - și anume pentru a investiga cauzele amânării -, căci considera că, pentru moment, se Înfruptase destul din deliciile oferite de Whitby și Împrejurimile lui. A doua zi, când Îi explică situația, Du Maurier Își manifestă compătimirea. — Ce mod neplăcut de a trata un scriitor de valoarea ta. Dar, după cum Îi spun mereu lui Gerald, nu se poate conta pe oamenii de teatru. Pur și simplu nu poți avea Încredere În ei. Nu că ar avea vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aceleași lucruri: „mi-a plăcut enorm piesa... purtarea scandaloasă a galeriei... rușinosul discurs al lui Alexander... sper că nu te vei descuraja și ne vei mai da și alte piese la fel de frumoase“. Erau pline de amabilitate, dar povara cumulată a compătimirii lor era doborâtoare și mai mult le frunzări, În loc să le citească. Luă The Times și Îl răsfoi, căutând să vadă dacă era și o cronică la Guy Domville - doar pentru a fi pregătit să dea repede pagina când va ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era, În ciuda anilor și a temerilor provocate de război, un om de litere vioi, sigur de el și elegant. Acum, stă la marginea canapelei pe care zace ca o mică balenă eșuată, neajutorat, paralizat și confuz, și Îi strânge cu compătimire mâna moale. Pare mulțumit, dar nu mirat de prezența ei. — Mă bucur să te văd, Peggy, spune el. Sper să vină și tatăl tău, cât de curând. E singurul om din toată Roma pe care vreau să-l văd. — Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și de plini de viață erau toți În tinerețe. I-am cunoscut bine, la fel ca și Henry, bineînțeles. Acum Însă, parcă toate familiile au un potențial tragic... Propriul meu fiu, Philip, e În Flandra... Cele două femei murmură a compătimire. — Mulțumesc lui Dumnezeu, nu participă la lupte. E medic Într-o unitate de ambulanțe. Dar munca e periculoasă, În apropierea frontului. — Eu nu pricep pentru ce se duce războiul ăsta Înfiorător, spune dna James. Cred că nimeni nu știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]