952 matches
-
și a misticii acesteia ! Dintr-un punct de vedere deci, the show must go on !... Despre îndoială Nu mai eram de ceva vreme la curent cu ce se întîmplă prin țară. Eram singuri, fără televizor și fără internet și ne complăceam, liniștiți, în această imponderabilitate informațională. Cînd studentul ne-a făcut o vizită, l-am întrebat, după o vreme, ce se mai aude. A scos smartphone-ul și în cîteva minute ne-a prezentat realitatea. Aveam totuși cîteva îndoieli : da, dar, poate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pământ, unde se pare că o presimțire a cărnii și scheletului nostru ne atrage încă din timpul vieții. Lucrul de care mă mir acum cel mai mult este conținutul "idealist", "gingaș" al acelor cărți, d'annunzianismul grețos în care mă complăceam. Cugetări nobile, gesturi princiare, horbote de mătase, mots d'esprit scânteietoare și un povestitor înțelept, atoateștiutor, care făcea cu substanța fără substanță a istorisirilor lui mii de scamatorii delicate. Odată intrat din nou în conspirația ruletei, nu se putea să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ascetice, în ochi îmi lucea o lumină suferindă, puțin stranie. Gura rămânea senzuală, dar chinuită și ea de o constrângere interioară. Mustața începuse să mi se contureze sub nările lungi și foarte subțiri, și toate liniile feței se alungiseră. Mă complăceam în singurătate, mă apăram din toate puterile de ceva care trebuia să se întîmple. Într-o seară, trecând pe strada Venerei, am auzit un cântecel subțire, mecanic. Mi-am adus brusc aminte de scena aceea din copilărie, de casa aceea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scara de lemn. — Cum, domnule Ialomițeanu ? Cum, nu rămâi să cinezi cu noi ? Cum, dezertezi ? întreabă doamna Mironescu, ce coboară cu pași înceți și maiestuoși scara. Domnul Ialomițeanu este un perfect cavaler, așa cum prea bine se știe. Deși timid, se complace în societatea doamnelor, vara vine cu trăsura, iarna vine cu sania să le ia la plimbare, ninge fără întrerupere, zurgălăii cailor clinchetesc, Margot și Sophie își scot năsucurile din blănurile în care s-au înveșmântat, ce chicoteli, ce râsete în timpul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe așteptat. Dar fiecare, odată intrat, nu mai părea a avea de gând să iasă, și am început a mă panica, având tot astăzi de mers și pentru lemne. Cealaltă lume n-avea desigur motivele mele de grabă, pentru că se complăcea, făcând conversații șoptite, spu nându-și motivul ce-i adusese aici - același la toți, ca și la mine, am dedus, adică scutire temporară de front. Unii își tot argumentau cazul, confuz și detaliat, alții vorbeau prin gesturi și tot priveau temători
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spirit comun și ale unui mod de a fi împreună mereu și din nou însuflețit. Putem extrapola lecția acestui exemplu arătând că orice instaurare nouă este o transfigurare. Ea amintește alte figuri în care idealul comunitar se recunoaște și se complace. Este simplu de văzut cum practicile contemporane ascultă de o logică asemănătoare. "Formele" de care se servesc ele pot fi desigur transgresive, dar nu sunt mai puțin fondatoare, dacă știm să le apreciem pentru ceea ce sunt, și nu pentru ceea ce
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în fiecare mână pentru a-i da feciorului său șansa de a face prima mutare indiferent ce mână ar fi ales. O șmecherie de care Lucian își amintește vag că devenise conștient la un moment dat, dar și că se complăcuse în a se preface că n-o observă. Liliana îl însoțește pentru prima oară la cimitir. Pe ea, care are pentru îngrijirea plantelor o pasiune de-o viață, cu siguranță n-o descurajează numeroasele bălării uscate, rămase de astă-toamnă pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe Fiul divin al Omului de toate pericolele și de toate relele. Relele și pericolele stau nenumărate în așteptarea Fiilor ignoranți ai Oamenilor. Belzebut, prințul tuturor relelor, izvorul oricărui rău, stă în așteptare în trupul tuturor Fiilor Oamenilor care se complac în rău și greșeală. El este moarte, domnul oricărui chin și, luându-și o înfățișare plăcută, el îi ispitește plin de viclenie și îi ademenește pe Fiii cei perverși ai Oamenilor. El promite bogății și putere, palate splendide, îmbrăcăminte de
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
trecut prin minte să mă ridic și să plec fără să-i fi adresat un singur cuvânt. M-am răz-gîndit însă ― venisem doar să rezolv o problemă de viață și moarte, nicidecum să adopt atitudini livrești.) Mihaela, văzând că mă complac în tăcere ca într-un nou mod de comportare al cărui sens nu-l înțelegea, nu socoti potrivit să deschidă ea cea dintâi vorba și s-apucă să răsfoiască o carte părând că mă ignorează. Mi-am făcut de lucru
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Acest european căruia America nu-i place "din principiu " e enervat că America înhață toate premiile Nobel și bombăne că americanii sunt " cam fără stil" și "prea siguri de ei". Deși spune, uneori, lucruri interesante despre "McDonaldizarea Europei", el se complace într-un stupid șovinism european, uitând că singura revoluție fără monștri este revoluția americană și că ambele coșmare din secolul nostru, fascismul și comunismul, și-au avut "producătorii" între Rin și Urali. Probabil, America e unicul loc unde europenii pot
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Poate că forța Americii stă într-o sinteză ciudată, Americanul, am notat undeva, e un barbar supercivilizat. Are vitalitatea barbarului neobosit de istorie și priceperea de a nu se pierde în subtilități. El rezolvă simplu încurcăturile filosofiei în care se complace Europa. Ceea ce e util e bun! Ceea ce eprofitabil e și mai bun! Într-o asemenea lume, dacă nu te-ai născut în ea și n-ai înzestrarea naturală necesară, e bine să sosești tânăr, ca să fii mai puțin rigid. În
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
De aceea marea mea cochetărie consta în a-mi arăta mai curând îndemânarea fizică decât talentele intelectuale. Dar după acea lovitură primită în public, la care nu reacționasem nici într-un fel, nu-mi mai era cu putință să mă complac în frumoasa imagine pe care mi-o făurisem despre mine însumi. Dacă aș fi fost prietenul adevărului și al inteligenței, așa cum pretindeam că sunt, nici nu mi-ar fi păsat de întâmplarea aceea, demult uitată de cei care asistaseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Lasă! Lasă! . . . E bine așa! E mulțumit! Lasă-1 cum vrea el. Nu-i spune nimic! Caracterul urâcios al doctorului Rim putea scuza oricât acel egoism al bunei Lina, care, în dauna preceptelor sanitare, vrea liniște. Acel Rim însă, ce se complăcea în rolul de bolnav, părea ciudat. Mini credea că recunoaște la el simptomele "bolnavului închipuit", ce se amăgește și pe sine și pe alții. își prelungea parcă boala cu un supliment de pseudoîngrijiri și cu o infirmieră nefolositoare. Mini credea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
datoria de a-1 iubi, deoarece Drăgănescu se da singur la o parte. Prestigiul lui social creștea mereu, dar în intimitate rămânea timid și își ascundea sentimentul sub forma unui devotament tăcut. Sfiiciunea lui devenise o pudoare în care se complăcea. Se mulțumea să iubească pe Elena ca pe o divinitate inviolabilă și contrariul l-ar fi stânjenit. Cum Elena nu ducea nici o lipsă din acea rezervă, traiul lor era firesc și satisfăcut. Acestea erau resorturile vieții intime, altfel ca aspecte
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
bucurie ticăloșia, și trupul lui, acum material nesecat de coptură, de murdărie, îi era drag așa; îi părea că-1 simte viu tocmai pentru că era, astfel, rodnic. Așa cum își periclita altădată viața prin efortul de a nu tuși, așa acum se complăcea în tuse până la înec, nu se ajuta cu nimic, i se părea că face bine să zdruncine bieții mușchi, să tragă din bietele fibre, să-și zdrobească plămânii putrezi ca să ducă la maximum acea convulsie. Credea că va curăța astfel
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o vizită prelungită să nu aducă vreo criză tocmai acolo. Maxențiu presupusese că Ada e geloasă. Nu protestase, se supusese cu un surâs enigmatic. Se simțea legănat între datorie și plăcere. Se încărca cu remușcări ce-i îngăduiau să se complacă în ceea ce chema "zbuciumul Adei" și totodată se delecta din simpatia lui pentru Elena. Crea probleme în afară de realitate și le trăia cu ascultare. De Mika-Le nu-și amintise. Era de pe vremea când prințul Maxențiu, lipsit de mușchi, mai avea încă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
detașare s-ar impune. Din sfatul lor, m-am ales, însă, cu nostalgia de a mă comporta ca o larvă. Pentru prima oară am renunțat complet la viața socială. Nu mai doresc să ies pe stradă, să văd lume, mă complac în sihăstria de aici, încep să am calități de pustnic. Observ că suprim în mine, pe zi ce trece, orice curiozitate față de evenimente, orice interes care m-ar deranja. Nici măcar să citesc nu mai sunt în stare. Dacă iau o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
iau trenul spre Făgăraș. Noaptea aceea, în care am recunoscut prima oară că am fost ingrat cu părinții, ar fi putut însemna un moment important în existența mea. Aveam prilejul să înțeleg că mă dovedisem egoist în exces; că mă complăcusem într-o viziune mediocră despre dragoste, bazată pe ceea ce primești, nu pe ceea ce dai; și că vine fatal o clipă în care nu mai poți îndrepta nimic. Din păcate, am pierdut una după alta șansele de a preveni "pasivele"... Dar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dragoste. Linda era mereu ca o ușă care aștepta să fie deschisă. Îmi plăcea să cred că eram pentru ea bărbatul impresionant, inteligent și viril, iar ea era pentru mine femeia misterioasă și fragilă. După îndelungata experiență în care mă complăcusem să doresc femeia doar fizic, acum găseam foarte plăcută plăcerea de a iubi. Toată ziua la serviciu am avut comportamentul unui fumător care i s-a interzis să fumeze. Câteva ore mai târziu, alergam grăbit spre casă. Am găsit-o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
urechile, dar nu alină; imită prin mișcările corpului ceea ce cântă, disprețuind tocmai acea devoțiune ce trebuie căutată și, astfel, răspândesc senzualitatea în loc să o evite. Exact cum a afirmat Boezio, în zadar, din păcate: la auzul acestora, sufletul lasciv ori se complace în moduri și mai lascive, ori slăbește și devine mai puțin viguros. De aceea, de câtva timp, noi și frații noștri, ne-am dat seama că această situație trebuie să fie îndreptată ... Prin urmare, după ce am ascultat părerea fraților noștri
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
când În casă se aflau cliente sau cărți de tarot deschise pe masă, o evita pur și simplu. De aceea, deși auzise perfect ultimele cuvinte rostite de mătușa ei, s-a prefăcut a nu fi așa. Și s-ar fi complăcut În ignorarea ei fericită dacă mătușa Feride nu ar fi intrat În momentul ăla În living, cărând un platou imens pe care strălucea tortul de ziua ei. — Ce faci aici? s-a Încruntat mătușa Feride dând cu ochii de Asya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
A fi nefericit devine iute un obicei, o a doua natură, o tainică satisfacție. În loc să fie el nefericit, nu-i făcea mai degrabă nefericiți pe cei din jurul lui? În ce piesă de teatru auzise un personaj declarînd că s-ar complace mai puțin În nefericirea sa dacă n-ar pricinui atîtea necazuri celor din jur? Dacă nu cumva scrisese chiar el replica asta. Prefera să n-o știe. Începuse să ducă lipsă de bani, dat fiind că nu ceruse un avans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-i răspund: „Firește că am citit Greața! Cum ai ghicit? Tată, ești cel mai fantastic critic literar din cîți cunosc!“. Părintele Houdot, care Îmi preda În anul acela franceza, notase sobru pe marginea compunerii: „Domnule, iată tenebrele În care se complace fiul dumneavoastră. Pace! Bucurie! Iubire!“. Houdot! Mi-l aduc aminte. Reluase deviza Însoțitorilor Sfîntului Francisc: „Pace! Bucurie! Iubire!“ doar spre a-l impresiona pe tatăl meu și a mă Înfunda și mai mult pe mine. Povestea asta cu pace, bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
făcea parte din categoria oamenilor care se tem să confrunte o femeie în lacrimi și care se dau în lături de la greutățile vieții, Porfiri se simțea stânjenit de zbuciumul femeii, considerându-l artificial. Mai mult, avea impresia că femeia se complăcea în zbuciumul acesta și simțea că ea și-ar recâștiga bunul simț și liniștea imediat ce i-ar spune, prietenește și cu încrdere, ' N-are niciun rost să te mai prefaci, doar știi asta.' După ce însă îi întâlni privirea, aplecându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
iar nu invers, prin coborârea limbajului creatorului la nivelul de înțelegere al publicului<footnote Traian D. Stănciulescu, Introducere în filosofia creației umane, Ediția a II-a, Editura Junimea, Iași, 2005, p. 184 footnote>. Însă majoritatea dintre artiștii zilelor noastre se complac în mediocritate și afirmă că trebuie să execute lucrări în funcție de “cerințele pieței” fără a mai fi nevoie de nici un minim de originalitate, de cele mai multe ori plagiind și eclectizând diverse alte produse “artistice” care nu de puține ori se dovedesc la
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]