187,656 matches
-
cel mai artist. Are rivali, de la Neculce și Creangă la Voiculescu și Bănulescu, dar nu are egali. E o banalitate să afirmi despre Mihail Sadoveanu că e un maestru al povestirii. Dovezile sunt la îndemână cu duiumul. E un loc comun nedislocabil. De aceea o antologie a povestirii sadoveniene ne plasează imediat în miezul operei. Problema receptării noastre de azi e dacă stilul și temele povestirii sadoveniene mai prezintă suficient interes. În finalul prefeței, Marius Chivu își exprimă temeri justificate: "Poate
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
nenorocită de centrală de încălzire cu gaze. Acest om care părea să aibă darul ubicuității s-a întîlnit cu o moarte care nu-l aștepta pe el. Cînd Laurențiu lipsea din București și încercam să-i dau de urmă, prietenii comuni pe care îi întrebam dacă știu unde este îmi indicau simultan localități aflate la mare distanță una de alta. Ulici avea o relație specială cu timpul și cu spațiul. Dispărea de undeva știind să rămână prezent acolo și după aceea
Povestirile lui Laurențiu Ulici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12146_a_13471]
-
ca și după 1989, cînd în DEX (1996) definiția Crăciunului se precizează: "sărbătoare creștină care celebrează, la 25 decembrie, nașterea lui Cristos". Interesant e că - prevalîndu-se de regula neintroducerii în dicționar a numelor proprii - Moș Crăciun este înregistrat, o dată cu substantivul comun crăciun, în vreme ce oficialul Moș Gerilă rămîne pe dinafară. Micul dicționar enciclopedic - ediția 1978 - nu-l mai introducea pe Moș Crăciun, poate și din dificultatea de a-i găsi locul - la litera M, la C? -, tratîndu-l pe Gerilă, în secțiunea de
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
de împrejurări precum acelea în care nimănui nu-i pasă de o nenorocire ori de o suferință în care totul este doar aporie; de faptul că orice nouă acumulare și acaparare înseamnă o nouă inegalitate în repartiția generală a visteriei comune; de posibilitatea ca mulți neisprăviți să treacă drept oameni deștepți, așa cum, prin compensație (?), o seamă de oameni remarcabili pot trece drept neisprăviți; de legea grație căreia apar mulți chemați, dar puțini aleși ori prin care alături de un păcălit, dai întotdeauna
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
a unui spectacol mental a cărui strălucire este "prea" indubitabilă pentru a mai avea nevoie de cîrjele de sprijin ale unor sintagme pur tehnice. În fond, adevărata tehnică e cea care a ajuns să facă pînă într-atît de mult corp comun cu textul, încît ea nu mai transpare defel în litera lui: a ajuns să fie invizibilă, și tocmai de aceea este peste tot. În rest, H.-R. Patapievici rămîne un scriitor de excepție înzestrat cu o claritate de invidiat a
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
neconcedierea președintelui BEC - incompetent profesional, dar, în schimb, partizan politic -, judecătorul Emil Gherguț. Aparent ambii își motivează gestul ca pe un protest la adresa actualei puteri. Răspunsul la clasica întrebare "cui prodest?" îi aduce însă pe amîndoi la un surprinzător numitor comun: Adrian Năstase. Puse cap la cap, atitudinile sale din campania electorală abia încheiată îl recomandă, pe Cristian Tudor Popescu ca pe un susținător frenetic al PSD și al candidatului său în alegerile prezidențiale, Adrian Năstase. Sînt convins că președintele CRP
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
cerceteze logica, sursa și finalitatea. Spunînd mereu cu voce tare ce gîndește, Cristian Tudor Popescu ajunge uneori pe aceeași parte a baricadei cu persoane pe care nici măcar el nu le consideră frecventabile. Tendința sa naturală de a se opune gîndirii comune, ideilor de-a gata, este cea care-l pune însă, de fiecare dată, pe jurnalist în poziții excentrice. Declarațiile anti-Băsescu ale lui Cristian Tudor Popescu și similitudinea de soluții cu Corneliu Vadim Tudor nu sînt rodul unei opțiuni politice de
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
unei autentice vocații democratice), Mircea Geoană (pentru efortul penibil al diplomatului cu ștaif de a adopta un comportament golănesc în campania electorală pentru Primăria Capitalei). Tendința lui Cristian Tudor Popescu de a se situa într-o poziție excentrică față de gustul comun nu se manifestă doar la nivel politic. În plan estetic lucrurile sînt chiar mai complicate pentru că jurnalistul ajunge să își ia gustul propriu și raționamente foarte subiective drept adevăruri universale care ar trebui împărtășite de toată lumea. Intrigat de succesul de
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
de măsură și a paradoxului, trăsături de caracter proprii întregii literaturi ruse. Influențată de asemenea maeștri, este normal ca scrisul meu, - păstrând proporțiile....- să se înscrie în același spirit. D.J. Scenele de viață domestică care se petrec într-un apartament comun din Rusia sovietică nu pot să provină din propriile dvs. amintiri, sunteți prea tânără.(OL e născută în anul 1981 n.r.) Ne puteți spune care e sursa lor? O.L. Unul dintre primii germeni ai romanului meu datează din timpul
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
datorită poveștilor ei, mi-a fost foarte ușor să-mi imaginez ce putea să fie un asemenea loc, o jumătate de secol înainte.... O altă sursă de inspirație a fost catalogul expoziției pariziene a pictorului rus, Kabakov, intitulat " În bucătăria comună", unde el prezintă în special o serie de obiecte legate de viața cotidiană în bucătărie și micile bilețele pe care locatarii și le scriau pe ele pentru a încerca să păstreze armonia ambiantă... D.J. Pentru mine, numele Picenie, într-un
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
e un film despre o femeie, scris și regizat de o femeie (Isabel Coixet). Nu vă așteptați ca filmul să fie hollywoodian: e independent, co-producție Canada/Spania și îl are ca producător executiv pe Almodovar. Există cel puțin un numitor comun între cei doi regizori: iau situații tragice pe care le dezvoltă contorsionând regulile melodramei. Iar subiectul lui Coixet ar fi tocmai bun pentru un gen storcător de lacrimi: o tânără de douăzeci-și-trei de ani, Ann (Sarah Polley) află că va
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
singura posibilă. Cu toate că nu au practicat deloc bunul-simț, comuniștii au trăit mereu cu sentimentul - secret și chinuitor - al nelegitimității și au avut un complex de inferioritate față de adevărații "stăpâni ai castelului", fie ei și aruncați de multă vreme în gropile comune de la Sighet. Soluția, terifiant-infantilă, pe care au adoptat-o a fost să se izoleze și să se baricadeze, renunțând la orice comunicare nu numai cu lumea civilizată, ci și cu trecutul necomunist. Ei au ridicat și între trecut și prezent
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
Trnava (1635). Totuși, adevăratele relații politice și culturale între slovaci și români se intensifică abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea, când cele două națiuni își dau seama de statutul lor similar, în raport cu Imperiul Austro-Ungar, și de aspirațiile lor politice comune; drept exemplu pot servi mișcarea memorandistă sau Congresul naționalităților, din 1895, de la Budapesta. În primii ani ai secolului următor crește interesul slovacilor pentru lupta națională din Transilvania, iar poetul Ivan Krasko traduce din poeziile lui Octavian Goga, care, după părerea
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
faptul că facultatea spunerii, servită și de o excelentă memorie anecdotică și a gesturilor, o are dezvoltată într-un chip neobișnuit". E adevărat, măgulitor identificat cu "ceva între Anton Pann și Ion Creangă", deci, am putea adăuga, avînd o valență comună cu criticul! însă, regretabil, "aripa patetică a înjghebării sale" (îngerul a strigat) o reprezintă, prea puțin convingător, "latura istratiană, neconsolidată, atît de deosebită de vocația nastratinescă a scrisului lui Fănuș Neagu", o "sarcină tragică" pusă în cîrca unui "personaj nevertebrat
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
prin culturile europene (nu doar cele de limbă engleză) și americane, fapt ce îi permite întotdeauna găsirea unor poteci mai puțin sau deloc umblate și realizarea de asociații adesea surprinzătoare, dar revelatorii, de fiecare dată, impecabil argumentate. A devenit loc comun în studiile de specialitate referirea la rădăcinile balcanice ale culturii populare românești. Se știe, multe dintre baladele și legendele noastre populare au corespondent în spațiul balcanic. Dar Andrei Brezianu merge cu un pas mai departe. Analizează comparativ Miorița și balada
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
fine, cei doi artiști s-au format ca un produs al pluralității sacre a locului, al unei Timișoare vitale și fertile. Ambii artiști trăiesc conform regulilor spațiului în care se mișcă și prin urmare creează după aceleași principii. Un loc comun le conferă puteri creatoare similare și îi aduce împreună spre același act sacerdotal. Astfel, studiile simfonice ale lui Remus Georgescu nu sunt numai rezultatul unui proces de traducere ekphrastică, ci și refacerea unui ritual cosmogonic generat de un vest geografic
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
însele forme cu un imens potențial expresiv. Identificîndu-le, pictorul nu face decît să le deplaseze din realitatea lor anodină, asociată unei utilități lipsite de orice ambiguitate, într-un cîmp cu semnificații simbolice a cărui dominantă majoră este tocmai gratuitatea. Imaginea comună, unealta previzibilă și forma determinată strict de funcție dobîndesc, dintr-o dată, prerogativul obiectului absolut. Prin monumentalitate, prin prelevarea ei din contextul utilitar și prin voluptatea descrierii plastice, reprezentarea capătă subit valoare exponențială. Cotidianul devine pe nesimțite exemplar și în imaginea
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
muzicii, Radu Ciobanu își consemnează adesea impresiile de lectură, ce se remarcă prin observații subtile de critic, nu de simplu cititor. Fusese dezamăgit de "romanul cinematografic" Judecata al lui Titus Popovici, "scriitură superficială, grăbită, nu lipsită de inadvertențe și locuri comune, personaje simpliste, schematice... denaturări ale adevărului istoric." îl umple dezgustul de cenaclurile "gen ŤCântarea Românieiť, care adună toată fauna semidocților și veleitarilor", în plus, indignarea de agramatismele bâlbâite ale lui Ceaușescu, de aranjamentele în acordarea premiilor literare. Cenzura ocupă și
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
votanții au o imagine clară a ceea ce vor vota. Nimic din ce s-a prezentat ca document extraordinar nu era necunoscut electoratului român. Tot ce-a ieșit la iveală a fost doar reîncălzirea și, poate, amplificarea și sistematizarea unor locuri comune ale banditismului de partid și de stat. Dezbrăcați de cravate și costume, stăpânii și stăpânele țării nu erau altceva decât niște borfași lacomi, roind în jurul prăzii precum hienele în jurul stârvurilor. Că transcrierea ședințelor conducerii pesediste semăna ca două picături de
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
este acum reformulată în termenii evolutivi ai științei: Nimic nu mă putea convinge că niște ființe atât de ciudate, care mai aveau atât de puțin în comun cu orice altă ființă, ar fi continuat să împărtășească la nesfârșit o soartă comună cu cea a maimuțelor sau a gândacilor." Fiind o confesiune, narațiunea face un salt temporar uriaș și astfel ajungem într-un viitor destul de apropiat, cca. 2050. Căutând remediul genetic împotriva morții celulare a organismului uman prin perfecționare celulelor de a
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
Sunt urmăriți de programul de ștergere, totul în jurul lor dispare bucățică cu bucățică, casa, patul, biblioteca, strada, totul se surpă, iar ei aleargă tot mai mult înspre trecut până când vor fi prinși inevitabil în ultimul loc rămas, la limita memoriei comune: momentul întâlnirii lor, prima amintire. Parafrazându-l pe Irving Feldman, Joel & Clementine nu vor cunoaște cumplita zguduire în absolut care va urma apocalipsei memoriei, ci numai fragilitatea care o precede, teribila năuceală a proximității neantizării... Frica de a rămâne singur
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
zăcea sub pămînt. Mi-ar plăcea să știu din care lupte dintre francezi și nemți or fi provenind, din iunie '40 sau din august '44? Dar vă întrebați probabil ce caută Mitterand în această sihăstrie... Ei bine, aveam un prieten comun, pe fotograful Édouard Boubat, ilustratorul unora din cărțile mele, autor de asemenea al unor albume cu personalități politice precum Anwar al-Sadat sau Willy Brandt. Realizînd în 1983 un album cu Mitterand, mi-a transmis dorința acestuia de a mă cunoaște
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
care nu-i agreați: Montherlant, Malraux, Mauriac și Aragon. De ce tocmai aceștia, fiindcă aparent, nu funcționează nici o afinitate literară între ei? M.T.: Literar vorbind, diferențele dintre ei sunt imense, totul pare a-i separa. Au cu toate acestea un punct comun, un părinte spiritual a cărui simplă evocare mă face să o iau la fugă asemenea iepurelui din calea dihorului: este vorba de Maurice Barrčs. În pofida tuturor eforturilor mele, n-am putut să înțeleg enormul ascendent pe care l-a exercitat
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
Într-o lume a "grupurilor de prestigiu" și a cabalelor de tot felul, Cristian Bădiliță se încăpățînează să judece totul cu mintea proprie și să spună cu voce tare ceea ce gîndește. Poate că tocmai lipsa lui de aliniere la gîndirea comună stă la originea reputației sale de tip incomod, imprevizibil și intratabil. Văzutele și nevăzutele, ca mai toate volumele de eseuri ale lui Cristian Bădiliță este, într-un fel, un autoportret spiritual. Să-i spunem autoportretul savantului (artistului?) la treizeci și
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
rămași îi agrementează viața și îi dau certitudinea că în această existență are companioni de drum pe care se poate baza. Textele din această secțiune sînt niște exerciții de admirație și un omagiu adus prieteniei închegate pe baza experiențelor spirituale comune. În plus, autorul propune o redesenare a tabloului generației optzeciste în istoria culturii române: "Cei patru (Patapievici, Stanca, T. Baconsky, Ică jr. - n.m.) aparțin, mai mult sau mai puțin precis, generației optzeciste (...), generație identificată în opinia comună cu o reușită
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]