180,214 matches
-
unui realism al detaliilor, teatrul cruzimii promitea noul, șocul îndelung așteptat, contactul cu o convenție care să dea fiori fără să sperie într-adevăr. Surpriza cărții lui Monique Borie vine din așezarea acestui autor în perspectiva cercetării antropologice, concluziile despre comunicarea teatrală devenind o consecință a căutării adevărului despre lumea originilor. înțelegerea omului și pe urmă înțelegerea teatrului determină călătoriile și experimentele scenice ale lui Artaud și autoarea analizează unitățile și punțile de comunicare din universul complex al gândirii despre teatru
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
autor în perspectiva cercetării antropologice, concluziile despre comunicarea teatrală devenind o consecință a căutării adevărului despre lumea originilor. înțelegerea omului și pe urmă înțelegerea teatrului determină călătoriile și experimentele scenice ale lui Artaud și autoarea analizează unitățile și punțile de comunicare din universul complex al gândirii despre teatru al unuia dintre cei mai interesanți teoreticieni ai săi. într-o lume unde cunoașterea și recunoașterea multiculturalismului servește relativizării moralei și conceptelor, demersul multicultural al lui Artaud se îndreaptă în direcția contrarie, a
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
moralei și conceptelor, demersul multicultural al lui Artaud se îndreaptă în direcția contrarie, a regăsirii unității pierdute, "revendicarea de la acea gândire mitică și magică a cărei logică refuză să separe reprezentarea de eficacitate". Cercetând societățile primitive Artaud caută modalitățile de comunicare capabile să treacă dincolo de diferențele culturale și refuză "progresul" care a despărțit cuvântul de acțiune, cuvântul de gândire. Când se îndreaptă spre lumea originilor, el constată că "adevăratele tradiții nu progresează pentru că ele reprezintă punctul de vârf al oricărui adevăr
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
are forța unei adevărate oralități. Desigur, ei vorbesc, dialoghează, dar uită că au un corp, iar vorba omenească închisă asupră-și, și-a pierdut, în cazul lor, vechea eficacitate. Dincolo de problema închiderii sensului, ceea ce îl interesează pe Artaud este problema comunicării. împotriva discursului decorporalizat al actorului occidental Artaud reclamă oralitatea și discursul prezenței, al comunicării directe. în sprijinul revendicărilor sale, el va apela la modelele originilor, se va adresa tuturor acelor culturi ale oralității pe care antropologul le analizează, fără a
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
corp, iar vorba omenească închisă asupră-și, și-a pierdut, în cazul lor, vechea eficacitate. Dincolo de problema închiderii sensului, ceea ce îl interesează pe Artaud este problema comunicării. împotriva discursului decorporalizat al actorului occidental Artaud reclamă oralitatea și discursul prezenței, al comunicării directe. în sprijinul revendicărilor sale, el va apela la modelele originilor, se va adresa tuturor acelor culturi ale oralității pe care antropologul le analizează, fără a ezita să deschidă, în numele lor, procesul culturii scrisului". În opoziție cu avangardismul creator al
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
culturi ale oralității pe care antropologul le analizează, fără a ezita să deschidă, în numele lor, procesul culturii scrisului". În opoziție cu avangardismul creator al unui nou imaginar, Artaud pleda pentru întoarcerea în timp ca singura modalitate de regăsire a adevărului comunicării. Angajat o vreme în mișcarea suprarealistă, el se va recuza din două motive: cantonarea pe un plan strict literar și opțiunea pentru o acțiune rămasă la nivelul strict al materialității faptelor. "Văd toate operațiunile spiritului dezagregate de acest apel suprem
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
actorul, teatrul. în acest capitol cercetătoarea realizează sinteza datelor expuse cu atâta sistem până acum: ținta mânuirii tuturor semnelor și a implicațiilor descifrate este crearea unei noi realități, puterea de a face ca invizibilul să fie prezent, stabilind astfel veritabila comunicare cu puterile sacre. Printr-un asemenea teatru, omul participă direct la Creație. Scos din sfera divertismentului cult, teatrul devine magie, religie, spațiu al "simbolurilor realizate care refac lanțul între ceea ce este și ceea ce nu este, între virtualitatea posibilului și ceea ce
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
radio "Europa liberă" marea vedetă mediatică a României. În tăcerea totală a radioului și a televiziunii autohtone, "Europa liberă" își informa de la München ascultătorii despre ceea ce se întîmpla în țară. Tot atunci "Europa liberă" a deschis acea faimoasă linie de comunicare între ascultătorii din țară și cei din străinătate, dar și între cei care se căutau unii pe alții în România. De ce n-au mai ieșit bucureștenii în stradă după ultimul cutremur? În parte fiindcă mass media s-au grăbit să
Teste de sensibilitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12343_a_13668]
-
i se refuză, alături de subvenții, dreptul la orice atribut de stat", am obținut tabloul complet. Ce e de făcut? Cum să înlături efectul devastărilor produse de ceea ce H.-R. Patapievici numește "modelul culturii stratificate și ierarhice", născute din lipsa de comunicare între elita specialiștilor și consumatorii "culturii de masă"? Cum să salvezi o cultură care n-a dat filozofi, dar produce pe bandă rulantă gazetari? Cum să creezi un Karl Popper acolo unde nu există decât fii, nepoți, verișori și cumnați
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
vreun parlamentar ațipit; d)"se trage la temă", în cazul dezlegătorilor de cuvinte încrucișate, precum și alte... trageri, specifice locului, cunoscute doar de către domnul senator Antonie Iorgovan. 2) Este vorba despre un nou tip de televizor, de fabricație străină, care permite comunicarea directă dintre telespectator și un parlamentar oarecare apărut pe... "sticlă". 3) Al.O.Teodoreanu: La Blaj.
Semantica dadaisto- cubistă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12364_a_13689]
-
în decor. 1) Olivier Bessard-Banquy, Le Roman ludique. Jean Echenoz, Jean-Philippe Toussaint, Eric Chevillard, Lille, PUS, 2003, p. 180 și p. 167. 2) Jean-Marie Gleize, A noir. Poésie et littéralité, Paris, Seil, 1992. 3) Jean Baudrillard, Societatea de consum, București, comunicare.ro, 2004.
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
doi poeți se prezintă reciproc și vorbesc despre anul trăit în comun, rememorarea face cumva exces de metafore și, în lipsa senzaționalului, încearcă să prezinte totul într-o cheie cvasiparabolică, oricum pe un ton cam afectat și prețios, poezia restabilește o comunicare mai firească și abia ea plină de un dramatism nejucat. Acceptând, bineînțeles, convenția scriiturii. Poemele sunt foarte bune și egale ca valoare și, ce e mai important, își împrumută tonul, temele migrează și-și răspund, creează aceleași stări, într-un
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
Simt, totuși, împotriva oricăror adversități și reticențe, că am o datorie de conștiință față de Basarabia și de literatura basarabeană, datorie pe care mi-o impun eu însumi ca o exigență morală, ca pe o formă de onestitate intelectuală și de comunicare culturală. Însă nu pot minți, nu pot spune fraze frumoase, festive, panglici de cuvinte, simple sau spectaculoase, numai pentru a fi politicos, circumstanțial, înțelegător și îngăduitor, numai pentru că circumstanțele politice au fost și sunt ingrate, insurmontabile. E oare decent să
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
română. N-ar trebui să existe separat, dar există, totuși. Cum îl tratăm? Cum îl discutăm? Pentru că, oricum, are o istorie separată, prin forța împrejurărilor. Îl discutăm în sine, izolat, fără referințe la literatura română? Căci, de acum încolo, când comunicarea e mai liberă, adevărata șansă a romanului basarabean e de a se afirma simultan la Chișinău, la București, la Iași, la Cluj sau la Brașov - adică de a se integra firesc în literatura aceleiași limbi. Constantin Stere nu e, de
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
recursul la sensurile adînci ale unei civilizații în care semnul și aluzia comunică mai mult decît discursul amplu, sufocat de amănunte și pîndit la tot pasul de riscul tautologiei. Artist complex, surprinzător prin coerența viziunii sale globale și prin rigoarea comunicării ei prin datele particulare ale operei, meditativ și, în același timp, angajat într-o luptă disperată pentru conservarea demnității umane atît de grav ultragiate, Ion Lucian Murnu este și un atent și rafinat analist al creației artistice, în general, și
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
prin experiențele comune: Manesquier e învățat să tragă cu pistolul, Milan primește cadou papucii pe care și-i dorea pentru că... nu purtase niciodată. Tot meritul îi aparține scenaristului Claude Klotz pentru un dialog caustic și totuși profund, care face credibilă comunicarea/fuziunea dintre cele două personaje. Surprinzător (lungmetrajul fiind până acum anticlimactic), prietenia dintre cei doi se dovedește a fi un cântec de lebădă; cei doi mor în același timp, Milan împușcat, Manesquier pe masa de operație, dar nu acesta e
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
la Editura Fundațiilor Regale, iar cu acest prilej scriu mai pe larg despre începuturile scriitorului Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Barbu Theodorescu. Însă prima omagiere propriu-zisă a debutului sadovenian o face Tudor Vianu în noiembrie 1944 când ține la Academia Română comunicarea publică Patru decenii de la publicarea primei opere a d-lui Mihail Sadoveanu, cu aprecieri stilistice despre mijloacele realismului, arta descriptivă și notațiile impresioniste. Următorul gest aniversar, cel mai important, este săvârșit în 1974, la șaptezeci de ani de la debut, când
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
manifestare publică în calitate de pictor, un simplu capriciu de artist în căutare de experiențe noi sau o încercare de a se elibera de un surplus de energie a devenit, iată, o preocupare constantă și o formă privilegiată de exprimare și de comunicare. Textul de mai jos, care comenta la vremea potrivită prima sa expoziție, capătă acum o firească actualitate. Puține cuvinte au făcut, în vremea comunismului, o carieră comparabilă, prin dimensiunea conținutului negativ, cu accea a adjectivului amator. Toate profesiunile artistice, de la
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
a cărui experiență în domeniul vocal simfonic rămâne exemplară. Tot la Ateneu, debutul stagiunii camerale a adus în atenția noastră evoluția unui cuplu cameral format din muzicieni ce aparțin unor generații diferite, muzicieni ce se întâlnesc în dorința susținerii unor comunicări cordiale cu caracter colocvial, aceasta pe parcursul unui program de atractive piese cu caracter miniatural. Mă refer la minunatul clarinetist Aurelian Octav Popa, artist de o cuceritoare dezinvoltură, secondat de această dată de mai tânăra pianistă Valentina Sandu Dediu, muzician ce
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
postmodernismului, nu au cîștigat definitiv. Un nou umanism și o rezonabilă doză de ,optimism" sînt posibile. Ca indivizi umani dominați și de euforii și de teama de moarte, nu am călătorit prea departe cu postmodernismul. Dispariția frontierelor care făceau dificilă comunicarea în timp și spațiu nu ne-a ușurat afirmarea personalității, ci ne-a complicat-o. Iar noua libertate nu ne-a simplificat raporturile cu sentimentul tragic al vieții. Dar asta este o altă discuție. - Îmi place acest sarcasm elegant al
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
că plutești într-un ocean de indiferență emițînd tu însuți indiferență de jur împrejurul tău. Abia așa ajungi să apreciezi calitatea umană a celui care se arată interesat de ceea ce-i propui și să simți că te afli în adevăr, dacă o comunicare se stabilește. Cine e cititorul? Nu știm. Mai mult decît oricare alt tip de ficțiune literară, poezia rămîne un mod bizar de a-l contacta pe celălalt. Comunicare cu nimeni și cu toată lumea, cu fiecare în parte și cu fiecare
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
-i propui și să simți că te afli în adevăr, dacă o comunicare se stabilește. Cine e cititorul? Nu știm. Mai mult decît oricare alt tip de ficțiune literară, poezia rămîne un mod bizar de a-l contacta pe celălalt. Comunicare cu nimeni și cu toată lumea, cu fiecare în parte și cu fiecare altcumva. Însă totdeauna doar cu cei care ajung să descopere prietenia de neînlocuit a poeziei. Nu e vorba de o categorie de cititori de elită. E o problemă
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
poeziei. Nu e vorba de o categorie de cititori de elită. E o problemă de compatibilitate și de receptivitate senzorială, chiar și cînd receptarea pare a fi doar intelectuală. Între poezie și cititorul de poezie se stabilește un fel de comunicare de feromoni. Unii cititori familiarizați cu alte genuri literare fac definitiv alergie la poezie precum ftizicii la polen. Nu știm unde aterizează și încolțesc semințele zburătoare ale emoțiilor pe care le concentrează poezia. Uneori ele călătoresc prin timp și spațiu
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
episcopilor români la Romă, reprezentând în ansamblul său o importanță contribuție științifică la o temă insuficient explorata, inclusiv datorită întreruperii tradiției de cercetare în timpul regimului totalitar. 5. Veneția a ocupat dintotdeauna un rol privilegiat în relațiile româno-italiene, așa cum au demonstrat comunicările susținute cu ocazia congresului internațional Dall'Adriatico al Măr Nero: Veneziani e Romeni, tracciati di storie comuni, si care constituie baza prezentului volum, apărut sub egida Consiliului Național al Cercetării din Italia, așa cum aflăm din prefață semnată de coordonatorul volumului
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
e di Alexandru Philippide, avându-l că autor pe Francesco Ricci, profesor la liceul "Enea Silvio Piccolomini" din Siena, și studiul Mircea Cărtărescu e îl mito della reintegrazione, semnat de profesorul Alvaro Bărbieri de la Universitatea din Verona. 9. Volumul reunește comunicările susținute în cadrul colocviului I Romeni e la Santa Șede. Dal Medioevo all'etŕ contemporanea (Romă, 10-11 decembrie 2003), organizat de Accademia di România în colaborare cu Centrul Interuniversitar de Studii asupra Europei Central-Orientale (CISUECO) din cadrul Universității "La Sapienza" din Romă
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]