815 matches
-
în august 1914, odată cu primul război mondial, voința internaționalistă a socialiștilor dispare în fața sacrei Uniuni. Confruntându-se cu „falimentul” celei de-a II-a Internaționale și cu recrudescența revoluționară care zdruncină Europa în 1918, Lenin creează, în martie 1919, Internaționala Comunistă* (IC), partid internațional format din secțiuni naționale supuse unei discipline stricte. Internaționalismul - sub forma pro-bolșevismului - devine atunci mijlocul prin care numeroși socialiști își marchează refuzul șovinismului de război și motivul adeziunii la comunism - cum s-a întâmplat și în timpul înființării
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din Marele Război patriotic*, Stalin declară: „Internaționalist este acela care, necondiționat, fără să ezite, fără nici o rezervă, este gata să apere URSS ce se află la baza mișcării revoluționare mondiale”. El postulează astfel o identitate de interese între PCUS*, mișcarea comunistă internațională* și soarta revoluției în lume. în 1976, Brejnev* inaugurează „solidaritatea internaționalistă”, distinctă de „internaționalismul socialist” care reglează numai raporturile dintre partidele-state* comuniste; aceasta nu modifică defel concepția fundamentală care a legitimat pentru URSS înăbușirea revoluției maghiare din 1956 sau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
stindarde ale multiculturalismului, declinului, tiers-mondialismului, troțkismului, neozapatismului și chiar ale câtorva fracțiuni ale islamismului radical. Identificații marxiști rămași leniniști formează mai ales Liga Comunistă Revoluționară, Renovatorii PCF*, Partidul Muncitorilor din Brazilia, englezii din Socialist Workers’ Party sau italienii din Rifondazione Comunista. Aceștia își pun nădejdile în mișcările sociale, la nivel național și mondial, percepute ca expresia aceleiași suferințe, prin urmare, ca actor colectiv radical. Cu toate că și-au extins câmpul de acțiune la cei săraci și excluși, își mențin tezele escatologice ale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tuturor partidelor și partidelor-state, inclusiv după destalinizare*. Cel mai radical caz este acela al khmerilor roșii* și al PC cambodgian ajuns la putere, clandestini în propria lor țară, deoarece nu apar în fața populației decât sub numele de „Angkar” - „Organizația”. Internaționala Comunistă și modelul de organizare leninist După ce a creat în 1919 Internaționala Comunistă* (IC), al cărei rol era reunirea partidelor comuniste din toată lumea, Lenin îi impune modul de organizare prin cea de-a 12-a din cele 21 de condiții de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unde comuniștii sunt la putere, acestea vizează mobilizarea populației, acreditând ideea unei puternice susțineri a unei societăți civile care, în realitate, este distrusă de regimul totalitar. încercând să cuprindă largi straturi sociale și să-și înmulțească releele de implantare, Internaționala Comunistă* (IC) creează organizații de masă care se înscriu într-o concurență fățișă cu organizațiile social-democrate. Obiectivul prioritar este să-i smulgă pe muncitori din legăturile lor socialiste sau anarhiste și să-i supună influenței comuniste. încă din 1920, IC creează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ale socialismului, cât și cu opozițiile comuniste*. Celor dintâi le opune încă din martie 1918 denumirea de „comunist” pentru toate organizațiile care se declară de aceeași orientare ca a sa, denumire autentificată pe plan mondial începând din 1919-1920 de Internaționala Comunistă* (IC). Pentru ceilalți, el definește „dreapta linie” și condamnă deviaționismul, de exemplu stângismul* în broșura sa din 1920, Comunismul de stânga: o boală infantilă. Această voință de ortodoxie ideologică și de disciplină politică este însoțită de o epurare organizațională. Epurarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al partidului. Când Hrușciov opune ortodoxia „leninistă” devierii „staliniste”, Mao revendică ortodoxia „marxist-leninistă” împotriva „revizionismului” sovietic, alimentând astfel schisma dintre URSS și China, dintre pro-sovietism și maoism. P PACIFISM → Luptă pentru pace PACTE GERMANO-SOVIETICE Deși, din 1934, URSS* și Internaționala Comunistă* au promovat un antifascism virulent ale cărui ținte privilegiate sunt Hitler și nazismul, spre surpriza generală, Stalin* încheie în august-septembrie 1939 o alianță cu Germania care nu se va destrăma decât odată cu atacul Wehrmachtului din 22 iunie 1941. Pactul de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
masacre în masă - ca acela al ofițerilor polonezi la Katyn*. Clerul plătește și el un greu tribut, la fel ca naționaliștii ucraineni sau bieloruși, iar evreii nu sunt nici ei cruțați, în calitatea lor de „speculanți”, „bundiști” sau „sioniști”. Internaționala Comunistă și alianța germano-sovietică Răsturnarea politicii externe* a URSS implică o schimbare radicală a liniei generale a Internaționalei Comuniste (IC). A doua zi după 23 august 1939, secțiile IC susțin apărarea națională antifascistă, chiar dacă, descumpănită de un viraj politic atât de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dar ea contaminează partidele comuniste de opoziție atât în regimurile autoritare, cât și în democrații. „Centralismul democratic” a devenit, într-adevăr, obligatoriu încă din 1920 prin cea de-a 12-a din cele 21 de condiții de adeziune la Internaționala Comunistă*. Impus încă din anii 1920 prin intermediul bolșevizării și apoi al stalinizării partidelor comuniste, acest model de organizare va constitui - împreună cu doctrina și strategia/tactica* hotărâte de Moscova - unul dintre cele trei elemente fundamentale ale dimensiunii teleologice a partidelor comuniste. Acolo
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
întregii sale existențe, PCUS, guvernat de ideologia* marxist-leninistă, constituie matricea și motorul sistemului sovietic, locul privilegiat unde, mai bine de șapte decenii, au fost elaborate și adoptate toate deciziile care angajau URSS* în materie de politică internă și externă*, Internaționala Comunistă* din 1919 până în 1943, apoi mișcarea comunistă internațională*. Supunându-se unor reguli de funcționare specifice, partidul conduce și controlează aparatele de stat - printre care pe cele ale poliției politice* și ale Armatei Roșii* - și exercită o tutelă coercitivă asupra aparatelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
marxist-leninistă, constituie matricea și motorul sistemului sovietic, locul privilegiat unde, mai bine de șapte decenii, au fost elaborate și adoptate toate deciziile care angajau URSS* în materie de politică internă și externă*, Internaționala Comunistă* din 1919 până în 1943, apoi mișcarea comunistă internațională*. Supunându-se unor reguli de funcționare specifice, partidul conduce și controlează aparatele de stat - printre care pe cele ale poliției politice* și ale Armatei Roșii* - și exercită o tutelă coercitivă asupra aparatelor de propagandă. încă din 1918*, Lenin* impune
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
culturii. Concentrează toate puterile și funcționează potrivit principiului centralismului democratic, adică al unei supuneri cvasi-militare a treptelor inferioare față de treptele superioare. PCUS influențează în mod decisiv și structurile internaționale pe care le-a înființat pe plan mondial sau european - Internaționala Comunistă din 1919 până în 1943, apoi Kominform* din 1947 până în 1956 - și, în sfârșit, prin Departamentul internațional al Comitetului Central creat în 1953, el orientează mișcarea comunistă internațională, mulțumită relațiilor sale strânse - bilaterale și multilaterale - cu celelalte partide comuniste, indiferent dacă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ales muncitorești, ale căror aspirații le traducea, el și-a pus, în schimb, amprenta pe societate. Nașterea în decembrie 1920, în timpul congresului de la Tours, o majoritate a delegaților Secției Franceze a Internaționalei Muncitorești (SFIO) se hotărăște să adere la Internaționala Comunistă* (IC); marcați de experiența războiului*, critici ai socialiștilor care au participat la guvernările Uniunii sacre, revoltându-se împotriva societății și ordinii stabilite, aceștia sunt uluiți de Revoluția rusă și puterea bolșevică. Nașterea Partidului Comunist - Secția Franceză a Internaționalei Comuniste (PC-SFIC
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu un real prestigiu cultural. Naștere, clandestinitate și stalinizare PCI este mezinul partidelor comuniste europene. în ianuarie 1921, un sfert dintre delegații Partidului socialist italian (PCI) - caracterizat prin intransigența-i revoluționară și refuzul apărării naționale - hotărăște să se alăture Internaționalei Comuniste* (IC). Noul partid se naște într-un context dificil, dacă nu chiar ostil. Marile mișcări sociale din 1920 - greve muncitorești, cu ocupare de uzine și instaurare de consilii muncitorești, și ocupări ale unor terenuri de către țărani - au eșuat, în timp ce fascismul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a publicării „raportului secret” al lui Hrușciov* în presa occidentală, el îi predă în iunie 1956 revistei Nuovi argomenti o analiză a stalinismului și o pledoarie pentru o autonomie sporită a partidelor comuniste, care marchează o incontestabilă originalitate în cadrul mișcării comuniste internaționale*. Totuși, el aprobă și chiar solicită intervenția sovietică împotriva Revoluției maghiare* în toamnă. Iar la sfârșitul lui 1956, al VIII-lea Congres al PCI condamnă nu doar cele mai sectare poziții, ci și pe militanții săi cei mai antistaliniști
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
opoziție, ultimul congres al PCI se desfășoară la Rimini în februarie 1991. Imensa majoritate a delegaților hotărăște să formeze Partidul Democratic de Stânga (PDS) care cere să adere la Internaționala Socialistă. Trei luni mai târziu, ortodocșii se regrupează în Rifondazione Comunista, membru al Partidului Stângii Europene*. PDS pierde un mare număr de aderenți ai ex-PCI și nu obține decât 16% din sufragii în 1992. Dar se impune rapid ca un partid reformist de stânga, este chemat să participe la o guvernare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Lînk (Luxemburg). Prezidat de deputatul PCF Francis Würtz, GUE/NGL este prezentă în toate comisiile și instanțele parlamentare și joacă un rol important în procesul legislativ european. Cu 3940000 euro în 2005, grupul are o intensă activitate politică. Reunește partide comuniste ortodoxe*, neocomuniste*, postcomuniste* și formațiuni cu înclinații „roșii-verzi”. în ciuda acestei diversități ideologice, se regăsește în jurul anticapitalismului* și al respingerii globalizării „neoliberale”, al antifascismului*, al luptei pentru pace* și al anti-rasismului*. în mai 2004, 14 formațiuni comuniste sau postcomuniste creează Partidul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 2005, în fruntea căruia se află Fausto Bertinotti (PRC, Italia), ajutat în sarcina sa de un consiliu format din președinți de partide, cu funcții de supraveghere și propuneri politice. PSE nu are în vedere nici crearea unei noi Internaționale Comuniste* și nici revenirea la mișcarea comunistă internațională*, ci se vrea o rețea europeană deloc rigidă. Nu a dobândit încă o adevărată capacitate de mobilizare europeană. Motivele sunt ideologice și strategice: într-adevăr, cele mai multe dintre PC ortodoxe, care aderă tot la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
află Fausto Bertinotti (PRC, Italia), ajutat în sarcina sa de un consiliu format din președinți de partide, cu funcții de supraveghere și propuneri politice. PSE nu are în vedere nici crearea unei noi Internaționale Comuniste* și nici revenirea la mișcarea comunistă internațională*, ci se vrea o rețea europeană deloc rigidă. Nu a dobândit încă o adevărată capacitate de mobilizare europeană. Motivele sunt ideologice și strategice: într-adevăr, cele mai multe dintre PC ortodoxe, care aderă tot la marxism-leninism și se definesc ca niște
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
specializate, de un „aparat diplomatic” - secția de politică externă pentru PCF*. A doua caracteristică este legată de locul ideologiei*. Potrivit anumitor observatori, susținători ai unei abordări realiste a relațiilor internaționale, ideologia este un factor secundar al politicii externe a partidelor-state comuniste. Principala sa funcție este, se pare, aceea de a da sens acumulării de putere, de a justifica o serie de comportamente agresive, de a raționaliza unele schimbări de strategie sau de alianță. Dovada ar fi, din punctul lor de vedere
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
general orice alianță cu socialiștii și văd în mișcările altermondialiste niște concurenți pe care vor să-i infiltreze și instrumentalizeze. Această aripă tradiționalistă reunește PC grec și portughez, cipriotul AKEL - care a obținut 30% la alegeri -, o aripă a Rifondazione Comunista în Italia, germanul DKP, Nieuwe Communistiscje Partij van Nederland și PC suedez, danez și norvegian. în Europa Centrală, PC din Boemia și Moravia se află tot pe aceste poziții, ca și grupurile maoiste* și troțkiste*. Varianta „roșie-verde” reunește formațiunile GroenLinks
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
propria lor „gestiune a capitalismului”, socialiștii sunt totuși considerați ca niște parteneri firești în cadrul unor coaliții guvernamentale. Varianta comunistă reformistă reunește PCF*, Linkspartei-PDS german, Partidul Muncii elvețian, Partito dei Comunisti Italiani, Movimento dei Comunisti Unitari și o aripă a Rifondazione comunista, Rifondazione comunista din San Marino, PC din Luxemburg, Dei Link Luxemburg, Vänsterpartiet Kommunisterna din Suedia și Özgürlük ve Dayanisma Partisi din Turcia. Chiar între opțiunile tradiționalistă și reformistă, se află PC din Spania și Izgquierda Unida, Suomen kommunistinen puolue din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
gestiune a capitalismului”, socialiștii sunt totuși considerați ca niște parteneri firești în cadrul unor coaliții guvernamentale. Varianta comunistă reformistă reunește PCF*, Linkspartei-PDS german, Partidul Muncii elvețian, Partito dei Comunisti Italiani, Movimento dei Comunisti Unitari și o aripă a Rifondazione comunista, Rifondazione comunista din San Marino, PC din Luxemburg, Dei Link Luxemburg, Vänsterpartiet Kommunisterna din Suedia și Özgürlük ve Dayanisma Partisi din Turcia. Chiar între opțiunile tradiționalistă și reformistă, se află PC din Spania și Izgquierda Unida, Suomen kommunistinen puolue din Finlanda și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
posibilă decât încadrată în economie” și văzând în psihanaliză un pas spre adevărata psihologie. în același moment, curentul „freudo-marxist”, înființat de comunistul german Wilhelm Reich - Matîrialisme dialectique et psychanalyse, 1929 -, recuză subordonarea individului în raport cu economicul. Este aspru criticat de ortodoxia* comunistă, ca și psihanaliza, percepută ca o filosofie energetistă și o sociologie ce transpune fără pertinență fenomenele individuale pe plan colectiv. O asemenea abordare este considerată reacționară, deoarece reduce aspirațiile proletariatului la o problematică de energie a libidoului, la fel ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
război, în lupta pentru pace*. Aceste apropieri pot fi mai puțin circumstanțiale și să meargă până la o comună critică a condițiilor sociale ale capitalismului. Dacă doctrina socială a bisericii a fost multă vreme luată în derâdere de către comuniști - revista mișcării comuniste internaționale* vorbește despre enciclica Mate ret Magistra ca despre „manifestul capitalismului monopolist de stat” -, ea constituie, începând din anii 1970, obiectul unor apropieri mai respectoase. Lucrul acesta corespunde unui demers paralel ale anumitor medii catolice. Astfel, în Franța, părintele Calvez
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]