564 matches
-
dialog cu Mariana Codruț - Sașii din România, printre care mi-am găsit prieteni după decembrie ’89, au suferit în timpul comunismului, ca minoritari, aceleași traume în viața de zi cu zi ca și majoritarii. Dar, în plus, posibilitatea evadării din regimul concentraționar le-a adus, pe lângă șansa de a trăi într-o lume normală, suferințele separării temporare a membrilor unei familii și, nu în puține cazuri, dileme identitare acute. Aveam o casă, dar era ea oare un „acasă“? se întreabă eroina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Michel Foucault) să-și schimbe radical profesiile și, în ultimă instanță, existența sunt tot atâtea puncte de interes pe care le suscită pas cu pas, proză după proză, prezentul volum. Nu este vorba aici propriu-zis de o literatură a spațiului concentraționar. Aceasta a fost în bună măsură în spațiul românesc, cum se știe, pentru început trăită și apoi mărturisită, sub forma memorialisticii cu reale valențe cathartice de spovedanie necesară. Paginile care ne sunt acum cu generozitate oferite se înscriu printre fericitele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
s-au părut și mie atunci, eram speriat, uimit, suspicios, mi-era greu să evaluez lucid situația, oricât mă străduiam să-mi păstrez cumpătul... Crede-mă, nu plonjezi În fiecare zi din sala de curs de la universitate Într-un bastion concentraționar azvârlit undeva În necunoscut. Uite, mă obligi la justificări de care vreau să mă feresc cu orice preț, inclusiv cu cel al creării aparenței de neverosimilitate a Întâmplărilor. Nu mă interesează dacă mă crezi sau nu, poți să mă tratezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
afectuos mâna În ziua pensionării, mulțumindu-le pentru activitatea desfășurată și dându-le belferește drumul În lume ca să povestească tuturor În ce fel câștigaseră ei mulțimea de bani cu care presupuneam că le era plătită recluziunea voluntară Într-un spațiu concentraționar dubios. Din păcate, Sonia Anderson, destul de vorbăreață, În general, după cum Îmi păruse la prima Întrevedere, tăcea acum cu o perseverență demnă de cauze mai bune. Am mai făcut o Încercare: - Interesantă teoria lui Fukuyama, nu? Și curajoasă, orice s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ele, care ies în lume pentru a fi îmbrăcate în haine de gală de către un croitor de lux numit Freud [Am visat că șeicul îmi cumpărase toate tablourile, în vreme ce pentru contul meu bancar fusese înființată o bancă specială]. Paranteză. Spațiu concentraționar de cucurigu în care, considerându-l pe interlocutor avid de conversație, îi explici, ca la grădiniță, cât fac 1 + 1. Sunt de preferat parantezele voinicoase, drepte, ca nu cumva să evadeze înțelepciunea dintre ele. Premiu (domenii ca literatură, știință, artele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spunerea adevărului. Presupunînd că ar exista astăzi, undeva, un alt Machiavelli care ar scrie un nou cod al cuceririi și păstrării puterii, după ce în istoria secolului nostru s-a făcut experiența totalitarismului comunist sau de altă culoare, cu metodele numite concentraționare, cine ar fi vinovat de un asemenea text? Autorul sau istoria? De partea cui ar fi imoralitatea? Și încă, nu cumva, pe lîngă o astfel de carte, Principele ar păli? Apărîndu-ne azi ca o doctrină blîndă, deloc cinică, ba chiar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pentru care credea că i aparțin dup ă ce scăpase de la Radna-Păuliș. El, apărătorul Țării, acuzat și condamnat pe motivul închipuit că s-ar fi manifestat... împotriva statului, pe care-l apărase cu pieptul, cu sufletul. După ce cunoaște teribilul sistem concentraționar de la Gherla, Aiud, Jilava, Baragan și Delta-Dunării, dar și de la Canalul Dunărea-Marea Neagră, pus în situații limită, adesea incredibile, pe care numai un ostaș călit în ani de suferință umană de la copilărie la maturitatea deplină, le poate depăși, făcând proba
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
simțurile mele, prea tăbăcite ca să-și păstreze sensibilitatea de odinioară, așadar acolo unde ajunsesem să mă obișnuiesc cu toate astea, liniștea nu mai exista. Zgomotele de fundal bălteau ca o apăsare pe piept, dar, așa cum se întâmplă într-un spațiu concentraționar, nu ele erau cele mai insuportabile. Sau, ca să mă explic până la capăt, într-un astfel de spațiu nu atingi niciodată limita, mereu ai sentimentul că nimic mai cumplit nu poate fi și mereu te înșeli. Cele difuze făceau parte din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poate înțelege. Acum, că a trecut atâta vreme, poate să vorbească despre sine ca despre altcineva. Închisoarea își pierde contururile proprii, ar putea fi orice altă închisoare. Precum gravurile lui Piranesi. Amintirile bunicului tău definesc, în mod abstract, orice spațiu concentraționar. — Poate fi abstract un spațiu concentraționar ? — El vorbește despre ceea ce au în comun astfel de spații. Despre lumină, despre sânge, despre culori, despre umbre, despre sunete. Înțeleg că a fost eliberat prin anii șaizeci. Au trebuit să treacă alți cincizeci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atâta vreme, poate să vorbească despre sine ca despre altcineva. Închisoarea își pierde contururile proprii, ar putea fi orice altă închisoare. Precum gravurile lui Piranesi. Amintirile bunicului tău definesc, în mod abstract, orice spațiu concentraționar. — Poate fi abstract un spațiu concentraționar ? — El vorbește despre ceea ce au în comun astfel de spații. Despre lumină, despre sânge, despre culori, despre umbre, despre sunete. Înțeleg că a fost eliberat prin anii șaizeci. Au trebuit să treacă alți cincizeci de ani pentru a se vindeca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
războiului, purtat prin munți, fotografia împăturită a tânărului rege în uniformă, un ochi spart, din care curgea lumina închegată, ca albușul de ou. Pentru multe dintre ele, hainele îngroșate de praf, sudoare și sânge, pecetluite cu urmele vătămărilor ori spațiilor concentraționare, erau ele însele mărturii. Veneau, fără să se apropie și fără să vorbească, dar mărturisitoare. — Și ca să ierți, ai nevoie de dovezi, spuse, într-un târziu, Maca. Cine își asumă răspunderea să ierte ? Silit de tăcerea din jur, bătrânul se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
recunoștință compromițătoare. E drept că era încă vremea politețurilor, a capodoperelor, exact înaintea celor două decenii negre, cele mai întunecate ale istoriei. La acea epocă nu se știa nici că marile concentrări de mase vor sfîrși prin a deveni mase concentraționare. Dar cel care l-a urmat cel mai metodic pe Le Bon, cu o minuție tipic germană, a venit la putere după moartea francezului: e vorba de Adolf Hitler. Mein Kampf se caracterizează prin adeziunea profundă la raționamentele psihologului și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
la noi, în cadrul spațiului recluzionar, unde comunicarea între deținuții politici anticomuniști se derula sub forma unui limbaj încifrat, într-un cod specific: de la simplul limbaj bazat pe alfabetul morse până la tehnici mai complexe de comunicare. În volumul său dedicat experienței concentraționare feminine Strigat-am către Tine, Doamne 1, Doamna Aspazia Oțel Petrescu sublinia faptul că forme specifice ale discursului subversiv, create expres de către deținuți, asigurau dialogul văzut ca o posibilă evaziune din teroarea roșie. În fond, practica rugăciunii, a postului, a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o posibilă evaziune din teroarea roșie. În fond, practica rugăciunii, a postului, a ascezei spirituale în acel univers erau considerate de către regimul opresor manifestări ale discursului subversiv, lucruri perfect justificabile pentru o ideologie anticreștină. După decembrie 1989, o dată cu editarea literaturii concentraționare, s-a putut decela existența unui tip specific de discurs în contrapunct cu cel ideologizant bolșevic, un discurs ce presupunea subminarea celui oficial, propunând o variantă productivă, un fel de concevoir autrement le discours. Acest tip de discurs poate fi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
trădând o intensă ironie (Amuzament cotidian, Autodistrugătorul, Proprietatea ș.a.). Pe de o parte, ficțiunile construiesc, simbolic, o soluție existențială, prin personaje care refuză un sistem absurd - dar acest refuz este absurd la rândul lui, pentru că nu există ieșire din universul concentraționar. Spre exemplu, pușcăriașul nevinovat din A doua zi sparge în fiecare zi o cană, chiar dacă aceasta înseamnă o condamnare perpetuă, dar e singura lui formă de protest. Pe de altă parte, personajul lui P. este un abulic, un neputincios care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
sau stranii, pigmentate de umor și ironie și construite pe tehnica sugestiei și a detaliului aparent neutru, cu finaluri deschise și posibilități multiple de interpretare, inclusiv politică. Panic Syndrome! dezvoltă aceeași linie a fantasticului, epurată de temele întunecate ale spațiului concentraționar. Spațiul narativ este acum unul american, dar bâlciul existenței umane rămâne același. Tema identității e explorată de această dată din perspectiva, ironic-amuzată, a unui „eu” panicat, care suferă de o „boală fără nume”, asemănătoare cu „moftul” lui I.L. Caragiale. Este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
Ea s-a implicat, ca puțini alții, într-un lung și periculos efort de a trece dincolo de barierele atât de opresive ale comunismului. După 1989 s-a implicat cu o imensă risipă de sine pentru a face cunoscute lumii valorile concentraționare ale romanității. Foarte interesantă și oportună este deci, în acest context, atenția interpretei acordată poeziei interzise a Anei Blandiana, care a avut un impact extraordinar în epocă: o nobilă lumină pâlpâind în negura lipsei absolute de speranță. Este, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o prezență impresionantă la nivelul a ceea ce înseamnă om al cetății, ea implicându-se în acest insidios și destul de lung efort de a trece dincolo de barierele atât de opresive și, apoi, după anii '89, de a face cunoscute lumii valorile concentraționare ale românității. În acest sens, este poate exemplul cel mai impresionant de scriitor care a rămas în țară și a pus toată energia spirituală și credința ardentă pentru o generoasă și nobilă idee: aceea de decomunizare. Foarte interesant și oportun
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o prezență impresionantă la nivelul a ceea ce înseamnă "om al cetății". Ea s-a implicat în acest insiduos și destul de lung efort de a trece dincolo de barierele atât de opresive și, apoi, după '89, de a face cunoscute lumii valorile concentraționare ale românității. În acest sens, este poate exemplul cel mai impresionant de scriitor care a rămas în țară și care a pus toată energia spirituală și credința ardentă pentru o generoasă și nobilă idee, cea a decomunizării. De aceea, considerăm
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sensibilitate și emoție, în care realismul și metafora, poezia și duritatea se contopesc amețitor. Un spectacol actual, deși nu aparține unei perioade de tranziție; un spectacol în care fiecare dintre noi se poate regăsi; un spectacol împotriva uitării unui sistem concentraționar, a "mașinii de vînt" care nu seamănă doar vrajbă și furtună, care nu distruge doar "celula de bază a societății", ci minează din interior echilibrul și așa precar al omului." Mioara Adina Avram ("Monitorul", 17 iunie 2000) Părerea autorului " Mașina
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de bord”, invită cititorul În vacarmul șantierului unde romanul prinde contur - acesta ar putea fi sensul Portului interior. Numele personajelor seamănă cu cele ale lui Jean Echenoz (Vancouver, Machado, Breughel), subtile, exotice, cu rezonanțe cultural-geografice. Personajul-narator, Breughel, Își continuă experiențele concentraționare În Nuit blanche en Balkhyrie, o distopie descinsă din Orwell, o lume În război, unde existențele se duc de pe o clipă pe alta, În așteptarea Înfrigurată a morții: “Un jour, nous nous réveillerons. Il fera noir. Enfin, il fera noir
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lumea muritorilor. Următoarele romane - Rezervația de pelicani (1983), Orașul îngerilor (1985), Dumnezeu în bucătărie (1994), Truman Capote și Nicolae Țic (1995) nu continuă nici unul din cele două cicluri (F și Viața și opera lui Tiron B.). Primul mitizează un infern concentraționar; al treilea încifrează mituri în ambianțe de lume românească sud-vestică din ultimii ani, unde oamenii se numesc Gogoneață, Cașuba, Titirișcă, textul incluzând și reproducerea unui interviu al lui Zinoviev, cu referiri la Gorbaciov. În afara ciclurilor se află și un roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Democrația au același fundament, puterea Poporului pentru Popor, și același program, "Libertate, Egalitate, Fraternitate". Firește, totalitarismul din URSS nu instaurează nicidecum puterea poporului, iar sistemul său ierarhic tip castă, cu o Nomenklatură privilegiată pe culmi și prizonieri îngropați în infernurile concentraționare, contrazice libertatea, egalitatea și fraternitatea. Însă Partidul este cel presupus a constitui conștiința luminată a poporului, iar ierarhia nu este justificată filozofic, ci mascată de teoria și discursurile oficiale. Diferența filozofică majoră rezidă în relația siste-mului cu pluralitatea, conflictualitatea și
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
socoti și revoluția industrială. Câteva decenii mai târziu, D. Halévy constată o cadență tot mai rapidă a timpului, stimulată în orice registru al realității umane. Războaie la scară mondială, prăbușiri de imperii, mutații spectaculoase în sfera economiei, dictaturi și sisteme concentraționare, experimente utopice de neimaginat până în veacul nostru punctează dramatic traseul unei istorii cu puls tot mai nervos și mai febril. Evoluții extraordinare s-au putut constata pretutindeni, mai ales în ultimele decenii, vestind parcă un sfârșit de epocă, inexorabil. "Orice
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
numai radiofonic, și ele constituie desigur un punct de sprijin. Nu e locul să le amintim. Trebuie spus numai că evocând întreaga perioadă postbelică, ele oferă o imagine destul de nuanțată asupra epocii în ansamblu și mai cu seamă asupra universului concentraționar. Rezultă în primul rând că nu se poate înțelege această epocă decât într-o largă perspectivă istorică, implicând cele două războaie mondiale și consecințele lor. Istoriografia, încă mult datoare sub acest unghi, află în textele memorialistice o sursă de informație
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]