2,296 matches
-
Efes și Calcedon este indispensabil ACO I-II (în 5 și, respectiv, 6 volume); o traducere parțială în franceză a fost făcută de A.J. Festugière, Ephèse et Chalcédoine. Actes des conciles, Beauchesne, Paris, 1982. O bună ediție-manual a decretelor conciliilor ecumenice în Conciliorum oecumenicorum decreta, ed. G. Alberigo et al., Istituto per le scienze religiose, Bologna, 19733 (cu o traducere la început, Dehoniane, Bologna, 1991). Primele elemente de istorie a conciliilor, cu bibliografie, în opera colectivă Storia dei concili ecumenici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conciles, Beauchesne, Paris, 1982. O bună ediție-manual a decretelor conciliilor ecumenice în Conciliorum oecumenicorum decreta, ed. G. Alberigo et al., Istituto per le scienze religiose, Bologna, 19733 (cu o traducere la început, Dehoniane, Bologna, 1991). Primele elemente de istorie a conciliilor, cu bibliografie, în opera colectivă Storia dei concili ecumenici, ed. G. Alberigo, Queriniana, Brescia, 1990. Mai amplă, dar ușor de consultat, Histoire des conciles oecuméniques, coordonată de G. Dumeige, Ed. de l’Orante, Paris: pentru perioada în chestiune vol. 2
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
oecuméniques, coordonată de G. Dumeige, Ed. de l’Orante, Paris: pentru perioada în chestiune vol. 2 (P.Th. Camelot, Éphèse et Chalcédoine, 1962) și 3 (F.-X. Murphy, P. Sherwood, Constantinople II et Constantinople III, 1973). Un repertoar al documentelor tuturor conciliilor în CPG IV (1980). - Despre florilegii: M. Richard, „Les florilèges diphysites du Ve et du VIe siècle”, în Das Konzil von Chalkedon (cf. supra) I, pp. 721-748 (= Idem, Opera minora I, Brepols, Turnhout; Univ. Press, Leuven, 1976, nr. 3). II
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
recunoscut de Alexandria și apoi de către occidentali abia la sfîrșitul secolului al IV-lea, și s-a sfîrșit abia în 413, deși un mic grup de schismatici inflexibili n-a cedat decît în 482). în 381, Acaciu a participat la conciliul de la Constantinopol. în 398, s-a dus la Constantinopol după numirea ca patriarh a lui Ioan Hrisostomul, al cărui prieten fusese, dar a considerat că a fost rău primit de acesta și i-a devenit adversar, cooperînd la răsturnarea sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
papa Inocențiu I (402-417) a acceptat să reia legăturile cu el, cu condiția să renunțe la ostilitatea față de Ioan Hrisostomul și de partizanii acestuia. A corespondat cu Chiril al Alexandriei, deși inițial criticase anatematismele acestuia; nu a luat parte la conciliul de la Efes din 431 din cauza vîrstei foarte înaintate, însă a participat prin scrisorile sale la negocierile care urmau să ducă la formula de uniune din 433. A murit probabil în 432. De la el au rămas numai șase scrisori. Una dintre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
putea duce la o schismă în cadrul Bisericii din cauza unei controverse născute din niște probleme ținînd mai mult de limbaj decît de ortodoxie; Acaciu declară astfel că este de acord cu poziția lui Ioan de Antiohia. în culegerile de acte ale conciliului de la Efes și în Synodicon contra Tragediei lui Irineu (cf. p. 000) se găsesc alte două epistole ale lui Acaciu, adresate episcopului Alexandru de Hierapolis, scrise după întoarcerea lui Chiril la Alexandria, din care se vede că Acaciu este serios
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Alexandria, din care se vede că Acaciu este serios angajat într-un efort de rezolvare a rupturii produse la Efes. Sever de Antiohia a păstrat două fragmente dintr-o scrisoare a lui Acaciu adresată lui Chiril, și aceasta posterioară conciliului de la Efes, în care episcopul de Bereea aderă la pozițiile doctrinale ale lui Chiril, însă propune renunțarea la anatematisme și întoarcerea la „vechea legislație a Sfinților Părinți”, în primul rînd la Crezul de la Niceea. Puțin importante din punct de vedere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
441. La Efes, a fost liderul grupului antiohian; după condamnarea lui Nestorie, în urma unor tratative cu Chiril, a ajuns la formula de uniune din 433, care a fost acceptată treptat de marea majoritate a episcopilor din tabăra sa. în Actele conciliului de la Efes și în Synodicon contra Tragediei lui Irineu (în latină) s-au păstrat numeroase scrisori ale sale. Semnalăm epistola trimisă lui Nestorie în 430 împreună cu copia scrisorilor de protest împotriva tezelor acestuia, pe care Ioan le primise de la papa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
păstrat sub numele lui Firmus o scurtă predică în care este atacat cu duritate Nestorie, după depunerea sa; predica seamănă bine cu o omilie rostită la Efes de către episcopul Reginus din Salamina, după destituirea lui Nestorie, și păstrată în Actele conciliului de la Efes. Bibliografie. Scrisorile în M.-A. Calvet Sebasti - P.-L. Gatier, Firme de Cesarée. Lettres (SChr 350), Cerf, Paris 1989 (introd., ed., trad., note). Omilia în etiopiană în A. Dillmann, Chrestomathia aethiopica, 2. ed. sub îngrijirea E. Littmann, Berlin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
S. Grébaut în ROC 15 (1910), 324-325. 5. Teodot de Ancira Ca și Firmus de Cezareea, Teodot, episcop de Ancira, în Galatia, l-a combătut la Efes pe Nestorie (al cărui prieten fusese), a făcut parte din delegația trimisă de conciliu la împărat și a fost anatemizat la Tars în 432. în 438, Chiril l-a consultat - împreună cu Acaciu din Melitene și Firmus de Cezareea - în privința atitudinii ce trebuia adoptată în urma refuzului episcopilor orientali de a-l condamna pe Teodor de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
432. în 438, Chiril l-a consultat - împreună cu Acaciu din Melitene și Firmus de Cezareea - în privința atitudinii ce trebuia adoptată în urma refuzului episcopilor orientali de a-l condamna pe Teodor de Mopsuestia; a murit înainte de 446. Cînd, la al doilea conciliu de la Niceea, din 787, a fost declarat fals citatul pe baza căruia sinodul iconoclast ținut în 754 la Constantinopol voise să facă din Teodot un adversar al cultului imaginilor, scrierile lui au fost enumerate de diaconul Epifanie. Este menționată o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
identifică ousia cu physis. La sfîrșitul acestei opere, Teodot menționează un tratat al său în trei cărți despre Sfîntul Duh, scris anterior, din care n-a rămas nici o urmă și care în mod evident nu era cunoscut la al doilea conciliu de la Niceea. La acest conciliu au fost menționate șapte omilii ale lui Teodot. Nouă ne-au parvenit șase omilii, însă numai două dintre ele (prima sau a doua și a patra, după ordinea stabilită de editori) corespund titlurilor citate la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sfîrșitul acestei opere, Teodot menționează un tratat al său în trei cărți despre Sfîntul Duh, scris anterior, din care n-a rămas nici o urmă și care în mod evident nu era cunoscut la al doilea conciliu de la Niceea. La acest conciliu au fost menționate șapte omilii ale lui Teodot. Nouă ne-au parvenit șase omilii, însă numai două dintre ele (prima sau a doua și a patra, după ordinea stabilită de editori) corespund titlurilor citate la conciliu. Dintre cele șase, primele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la Niceea. La acest conciliu au fost menționate șapte omilii ale lui Teodot. Nouă ne-au parvenit șase omilii, însă numai două dintre ele (prima sau a doua și a patra, după ordinea stabilită de editori) corespund titlurilor citate la conciliu. Dintre cele șase, primele două, dedicate Nașterii, au fost citite la Efes și trebuie să fi fost rostite anterior la Ancira; a treia a fost ținută la Efes. Aceasta e în mod clar antinestoriană, deși Nestorie nu e numit; dar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Tyana, în Capadocia, a fost unul din cei mai înfocați partizani ai lui Nestorie; apare la Efes ca semnatar al mai multor documente ale partidei orientalilor. De fapt, faptele sale ne sînt cunoscute mai ales din documentația referitoare la acest conciliu. Ulterior, cînd Ioan de Antiohia, liderul orientalilor, a început tratativele de împăcare cu Chiril, Eutherius s-a opus cu hotărîre, susținînd că Chiril ar fi trebuit mai întîi să renunțe la anatematisme și la condamnarea lui Nestorie. La o dată necunoscută
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
intervină imediat după aceea pentru a recomanda prudență în privința laudei Fecioarei. Nu rezultă că Proclus ar fi participat activ la controversa nestoriană. După destituirea lui Nestorie (11 iulie 431), alegerea lui Proclus a fost blocată în temeiul unui canon al conciliului de la Antiohia (341) prin care se interzicea transferul unui episcop de la un episcopat la altul, și cel ales a fost ascetul Maximian. La moartea acestuia, în 434, Proclus a fost în sfîrșit ales, cu siguranță cu ajutorul Pulcheriei, sora împăratului Theodosius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Proclus: REG 85 (1972), pp. 572-596; R. Caro, La homilética mariana en el siglo V, 3 vol., University of Dayton, Ohio, 1971-1973. 8. Flavian de Constantinopol Flavian, patriarh de Constantinopol din 446 pînă în 449, a fost destituit de conciliul de la Efes și a murit în exil la 11 august 449, în Lidia. Amintim două scrisori ale sale către papa Leon I, consacrate doctrinei lui Eutihie (sfîrșitul lui 448 - martie 449), cărora papa le-a răspuns prin expunerea doctrinală intitulată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
retorică și jurisprudență, atunci cînd, la sfîrșitul lui 428, a devenit primul contestatar al predicilor lui Nestorie, pe care le-a întrerupt pentru a apăra termenul Theotokos. A răspîndit apoi un manifest adresat Bisericii, Diamartyria (păstrat în greacă în actele conciliului de la Efes și în latină în Synodicon contra Tragediei lui Irineu), unde cita perechi de propoziții ale lui Nestorie și Pavel din Samosata pentru a demonstra că primul nu făcea decît să repete greșelile celui de-al doilea, condamnate cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Eusebiu, acesta din urmă i-a adresat un apel scris papei Leon; refugiindu-se după aceea la Roma, le-a trimis împăraților Valentinian al III-lea și Marcian un alt apel, care a fost citit în ședința de deschidere a conciliului de la Calcedon la 8 octombrie 451. Eusebiu a înaintat conciliului și o acuzație contra lui Dioscor, care a fost condamnat. După conciliul de la Calcedon nu mai avem informații despre el. Scrierile sale, amintite aici, s-au păstrat în actele conciliului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
papei Leon; refugiindu-se după aceea la Roma, le-a trimis împăraților Valentinian al III-lea și Marcian un alt apel, care a fost citit în ședința de deschidere a conciliului de la Calcedon la 8 octombrie 451. Eusebiu a înaintat conciliului și o acuzație contra lui Dioscor, care a fost condamnat. După conciliul de la Calcedon nu mai avem informații despre el. Scrierile sale, amintite aici, s-au păstrat în actele conciliului de la Calcedon: expunerea contra lui Eutihie trimisă lui Flavian și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Valentinian al III-lea și Marcian un alt apel, care a fost citit în ședința de deschidere a conciliului de la Calcedon la 8 octombrie 451. Eusebiu a înaintat conciliului și o acuzație contra lui Dioscor, care a fost condamnat. După conciliul de la Calcedon nu mai avem informații despre el. Scrierile sale, amintite aici, s-au păstrat în actele conciliului de la Calcedon: expunerea contra lui Eutihie trimisă lui Flavian și apelurile adresate împăraților și conciliului în versiunea originală greacă și în latină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conciliului de la Calcedon la 8 octombrie 451. Eusebiu a înaintat conciliului și o acuzație contra lui Dioscor, care a fost condamnat. După conciliul de la Calcedon nu mai avem informații despre el. Scrierile sale, amintite aici, s-au păstrat în actele conciliului de la Calcedon: expunerea contra lui Eutihie trimisă lui Flavian și apelurile adresate împăraților și conciliului în versiunea originală greacă și în latină, iar apelul trimis papei numai în latină. Bibliografie. „Diamartyria” în ACO I, 1, 1, pp. 101-102 (în greacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Dioscor, care a fost condamnat. După conciliul de la Calcedon nu mai avem informații despre el. Scrierile sale, amintite aici, s-au păstrat în actele conciliului de la Calcedon: expunerea contra lui Eutihie trimisă lui Flavian și apelurile adresate împăraților și conciliului în versiunea originală greacă și în latină, iar apelul trimis papei numai în latină. Bibliografie. „Diamartyria” în ACO I, 1, 1, pp. 101-102 (în greacă); I, 3, pp. 18-19 (latină); celelalte texte, în ordinea menționată la sfîrșit, în ACO II
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să ia atitudine față de Timotei Eluros, ales ca succesor al lui Proterios, și a reușit să obțină depunerea și alungarea acestuia. Această poziție se încadra, de altfel, în tendința, inaugurată de predecesorul său Anatolie, de a interpreta canonul 28 al conciliului de la Calcedon astfel încît să i se atribuie patriarhului de Constantinopol dreptul de a-i hirotoni pe ceilalți patriarhi orientali; această atitudine înăsprea relațiile sale cu papa. Spre sfîrșitul anilor ’60, Ghenadie a sprijinit cauza patriarhului calcedonian de Antiohia, Martirios
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
după un lung exil, rechemat de uzurpatorul Basiliscus în 475, și a rămas în funcție pînă la moartea sa (31 iulie 477). Adversar înverșunat al doctrinei celor două naturi, a compus, probabil în exil, o Confutație a doctrinei stabilite la conciliul de la Calcedon (sau Contra celor care susțin doctrina celor două naturi), păstrată în traducere armeană; din acest text au rămas și cîteva fragmente grecești (citate de Iustinian) și o versiune siriacă prescurtată. într-o primă secțiune este expusă doctrina Sfinților
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]