81,474 matches
-
Cieílikowski), ,atemporalitarea" (E. Krasowska), ,iederă pe ruine" (W. Pietrzak), ,metafora dezvoltată în imagine" (M. Chmielowiec, P. Szymański, J. Ficowski), ,omul mecanomorf" (N. Manolescu). Mai puțini, fără îndoială, sunt istoricii literari care ambiționează cuprinderi mai ample, încheindu-și expunerile analitice cu concluzii sintetice: J. Krzyüanowski (portret), A. Sandauer (fragmente ale unei autobiografii fantastice), St. Jaworski (medalion), J. Speina (roman experimental inimitabil, fantastic, imagine labirintică, interpretarea subiectiv-mitologică a lumii copilăriei), B. MamoŐ (lumea descrisă prin senzații, impresii și fiori) etc. Se înțelege că
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
înstăpânind victoria civilizației mașiniste, a materiei. Filtrat și prin catastrofismul interbelic, progresul era, așadar, numai aparent, menținându-se în forme insuficient stabilizate și premature, însemna deci în realitate un regres al formelor trecute, o tot mai rapidă degradare a lor. Concluziile lui Schulz pe această direcție se aflau, era de așteptat, în deplin consens cu aprecierea lui Gombrowicz, formulată în teoria formelor degradante care împiedicau exprimarea identității reale și totale a individului. Comparațiile dintre cei doi scriitori pe linia asemănărilor și
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
în deplin consens cu aprecierea lui Gombrowicz, formulată în teoria formelor degradante care împiedicau exprimarea identității reale și totale a individului. Comparațiile dintre cei doi scriitori pe linia asemănărilor și deosebirilor dintre ei, conceptual și artizanal, ar putea conduce la concluzii rodnice. Cea despre imaturitate și maturitate, din primele opere, spre exemplu. Având ca punct de plecare astfel de motivații și altele, cu oricâte diferențe de nuanță sau de fond, caracterele diferențiale ale prozelor lui Schulz, atâtea câte s-au păstrat
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
la acestea nota polemică în care ,robul lui Dumnezeu, Mihail" se raportează la creația altor poeți (Nichita Stănescu în primul rând, cu universurile lui abstracte, apoi Eminescu, cu codrul ,clorotic", și Blaga, cu a sa ,corolă de minuni a lumii"), concluzia pe care o desprindem nu poate fi decât una favorabilă. În pofida unei combustii intense și a unei risipiri editoriale de semn ambiguu, Mihail Gălățanu se simte, în continuare, bine în pielea lui de poet adevărat.
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
unghi creator este unul al tristeții filozofice, cu o perspectivă împrumutată de autor personajelor sau evidențiată pe parcurs prin derularea episoadelor ce le-au compus viața. Un cântec și calul... aduce, prin participarea ,eroului" la un meci de old boys, concluzia amară că ,viața îl înșela de mult". În Pâine răsturnată, cei doi bărbați aflați într-un concediu de recuperare la munte se resemnează în fața aceleiași evidențe: ,ne-am risipit viața". Iar în Duminica muților, care are dimensiunile unei nuvele extinse
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
întregimea ei nepărtinitoare. l Dar să intrăm puțin în detaliile semnificative ale demonstrației pe care o face tânărul critic Bogdan Crețu, luând în finalul cronicii sale următorul citat-confesiune, comentând apoi pe larg și cu sensibilitate o situație dramatică, punând și concluzii semnificative la judecata de valoare pe care o face atent și cucerit. Iată mărturisirea peste care nu se poate trece ușor (din Netrăitele): "Fac parte dintr-o generație care a îmbătrânit,/ dar nu s-a maturizat niciodată. Că am supraviețuit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
bătrâna, de acum, generație și-o ia asupra urmașilor infideli, demonstrând că resurse încă mai există și că, deși marginalizați acum, șaizeciștii fac parte din literatura vie, netrăită, neîntreruptă încă a actualității". l Frumos, n-am ce spune, dar această concluzie a criticului tânăr apare cu niște ușoare umbre pe care aș încerca să le pun, spre clarificare, sub un nesuspicios și neagresiv reflector. Precizările n-ar fi mai mult de trei, patru. în primul rând, cele două cărți nu sunt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
tinerilor. La un capăt: un evantai de motivații personale, un spectru larg de ambiții individualiza(n)te; la celălalt: o aceeași, cunoscută, realitate și sentimentul dominant că împlinirea profesională și materială nu mai este posibilă în România. La această tristă concluzie se ajunsese și înainte de Revoluție, în ultimul deceniu al "Epocii de Aur"; numai că atunci situația de fapt era percepută ca un dat istoric, ca un blestem de neînlăturat, cu care ești nevoit să supraviețuiești. Abia în noul context, de
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
sale incomode (În cerc). Exista însă temerea că o versiune a romanului se afla deja în Occident și că ar fi putut apărea în traducere franceză la Gallimard. Analizînd situația, lt. Colonelul Nicolae Mihai ajunge, în Nota Raport, la următoarea concluzie: " a) Cartea să nu fie publicată (...), Gallimard va putea exploata în publicitate faptul că romanul a fost refuzat... b) Manuscrisul să fie publicat. Aceasta atrage următoarele: - nu va mai putea fi publicat în Occident decît cu asentimentul editurii care l-
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
duce la bun sfârșit proiectul, zăcea drama despre un uzurpator, Demetrius. Am pomenit de exegeza unui filosof, Rüdiger Safranski, care e convins că motivul central la Schiller e libertatea. Ideea e examinată de el în speculații teoretice, la nivel înalt, concluziile sale coincid cu rezultate ale experimentelor neurobiologice de azi din laboratoare ultraperfecționate, care nu confirmă mecanismul liberului arbitru, putința de a opta independent. Neașteptate sunt remarcile lui Safranski cu privire la Fiesco, a doua piesă predată de debutant la teatrul din Mannheim
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
moment intenția de a deveni matematician, fizician, chimist sau biolog. El nu a făcut decît să dea curs imensei sale mirări în fața lumii și a făcut un efort considerabil de a înțelege măcar o părticică din tainele universului." (p. 63) Concluzia acestui fragment, care îl privește pe Eminescu, dar, care i se potrivește de minune și lui Solomon Marcus este aceea că "universul imaginar al poeziei" (prin extensie, al întregii literaturi și, de ce nu, al artei) se hrănește din "întreaga diversitate
Matematică și literatură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11645_a_12970]
-
exigențelor pur formale ale acesteia, era la el corelatul paradoxal al acelei inteligențe de ordin superior care, aparținând reprezentantului unei familii în care tradiția studierii și venerării lui Kant data încă din secolul XVIII, părea genetic programată pentru a trage concluziile ultime din descoperirea kantiană a limitelor rațiunii și intelectului. Întreaga orientare a "Școlii de Înțelepciune" fondată în anii '20 la Darmstadt ca o ultimă încercare de reînviere în plin secol XX a tradiției practicării filosofiei în sensul grecesc de dragoste
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
discuție asupra mijloacelor, procedeelor artistice este acceptabil un asemenea epitet. Și chiar și atunci, ar fi o mare eroare să condiționăm valoarea estetică a unei opere de noutatea tehnicii de asamblare epică. Pe această linie logică, se poate ajunge la concluzia că ilizibilul, dar novatorul Alain Robbe-Grillet îi e superior bătrânului, "cumintelui" Cehov. Într-o generație de scriitori cu cap teoretic și predilecție pentru digitațiile scriiturii, Cristian Teodorescu face într-adevăr figură aparte; numai că această ieșire din rând nu mi
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
de la distanță, apare ușor comică, golită de funcțiile ei normale și parazitată de stereotipuri. Are, altfel spus, tot atîta libertate și frumusețe cît tura completă a unei rotițe dintr-un mecanism. Cam neuns, pe deasupra. Seria de proze, care-și găsește "concluzia" într-un rîs nu chiar la locul lui ("mie, nu știu de ce, îmi venea să rîd iar.") e, de fapt, povestea unei "piese" care sare din "angrenaj". Eroul ei "dezertează" în liniște, fără izbucniri revoluționare, pentru că undeva tot trebuie să
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
toți! Ele pot vorbi tuturor, într-un fel, și mai ales oamenilor tineri. Nici un tânăr nu are acces la caietele acestea și totuși pentru nimeni întâlnirea cu ele nu ar fi mai răscolitoare decât pentru un tânăr deschis către cultură". Concluzia nu poate bate decât într-o singură direcție: "Ceva neverosimil, ca viața, ca miracolul creației îți stă înainte, în mijlocul molozului și al mizeriei de a fi om. Ce interesează, însă, e relieful cel nou în care apar lucrurile, în caiete
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
rândul ei, Ioana Ieronim a convins audiența, dacă mai era nevoie, că poezia românească actuală merită toată atenția și că vocile acestei poezii dezmint discriminările dintre așa-zisele culturi mari și culturi mici. De altfel, exact în aceeași perioadă, această concluzie era confirmată la Londra și de expoziția unui grup de 12 artiști plastici din Cluj Napoca, prezentată de Nicole Bartos în cadrul Bienalei de artă contemporană de la Liverpool și al Festivalului de la Hammersmith și expusă apoi în sălile Institutului Cultural Român din
Poezia în traducere by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/11686_a_13011]
-
psihologii și ideologii iluministe, întîrziate, nu este mai puțin adevărat că un anume Ťmit parizianť mai există încă, deși este lipsit de orice justificare, pentru intelectualii care au făcut experiențe identice sau analoage cu ale mele" (Prezențe românești..., p. 89). Concluzia: "a miza la infinit pe Paris și pe francofonie este o eroare. Și nu cred nici echitabil, nici tolerabil a primi la infinit lecții, bătăi condescendente pe umăr, refuzuri, observații suficiente și critici neîntemeiate de la oricine, numai fiindcă hazardul a
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
implicită de camuflare a resurselor nejustificabile: dacă, la începutul mandatului, un demnitar își declară o colecție, fără expertiză și fără nici o evaluare calificată, în valoare de, să zicem, tot 50.000 euro, la sfîrșitul mandatului chiar o va avea. În concluzie, prin declarația colecțiilor de artă nu s-a obținut absolut nimic verosimil, dar s-a reușit o performanță cel puțin bizară: colecționarul este din nou satanizat și readus, din condiția sa legitimă de ferment cultural și de partener constant al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
deschide poezia și proza sa către toate azimuturile, copleșindu-l pe cititor cu lumi ireale de o concretețe tulburătoare. Dacă adăugăm fantezia lexicală, spectacolul limbajului care însuflețește și destramă, susținând sau încheind o anumită serie imaginativă, vom ajunge ușor la concluzia că textualismul pur, Noul Roman ca loc unde nu se întâmplă nimic, se află pe cu totul alt meridian artistic. Autorul nostru nu are nici umorul prozatorilor postmoderni americani, (auto)ironia voioasă prin care opera își atinge și își devoră
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
34). Permanenta gimnastică temporalo-spațială a autorului nu este nici ea în măsură să facă cititorului viața ușoară. Șansa acestuia este aceea de citi fiecare fragment în parte, ca pe un poem, urmînd ca la urmă, dacă este cazul, să tragă concluzia asupra ansamblului. Autor inteligent, dar mereu tentat să complice lucrurile pînă aproape de nivelul la care ele devin obscure, Constantin Virgil Negoiță este un prozator care începe să conteze în literatura română actuală. La fel ca și colegul său de generație
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
presupune interferență, amestec, metisaj. Pe scurt, pornind de la o analiză foarte aplicată a "împrumuturilor" din română, turcă, greacă sau arabă (de tipul "cadâna", "kémir", "félidgeanes", "barcadgis" ș.a.m.d.), prezente în versiunea franceză a Chirei Chiralina, Gisele Vanhčse ajunge la concluzia că aceste împrumuturi îndeplinesc - dincolo de aparența lor exotică și decorativă - o funcție mai precisă. "Acești termeni ne conduc spre centrul Alterității, a ceea ce am putea numi civilizația Celuilalt (...) înscriind romanele lui Panait Istrati într-un spațiu translațional mai vast, caracterizat
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
Acești termeni ne conduc spre centrul Alterității, a ceea ce am putea numi civilizația Celuilalt (...) înscriind romanele lui Panait Istrati într-un spațiu translațional mai vast, caracterizat prin migrație, mutație și metisaj, deopotrivă la nivelul scriiturii și al viziunii", notează în concluzie autoarea. O pondere însemnată au avut și discuțiile despre relația lui Istrati cu ideologia, "utopia progresistă" pe care și-a construit-o fiind privită fie în contextul istoric al începutului de secol XX (Gianni Schilardi), fie din punctul de vedere
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
Sunt cercetate aspectele fonetice (accentul, vocalismul, consonantismul), morfologia și sintaxa prin prisma categoriilor gramaticale (substantiv, articol, adjectiv etc.), formarea cuvintelor cu sufixe și prefixe, la care se adaugă un studiu stratigrafic al lexicului (elemente latine, slave, grecești, maghiare, germane, turcești). Concluzia esențială este că Biblia de la 1688 contribuie decisiv la muntenizarea normelor literare ale limbii române, apropiind-o surprinzător de etapa ei modernă. În locul oricăror argumente izolate am ales două fragmente, foarte instructive pentru cititorul obișnuit, facilitându-i aprecierea stadiului istoric
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
firii între același sex; onania; privitul imaginilor necuviincioase, consimțirea cu gândul la acest păcat, crearea diferitelor scenarii mentale cu referire la desfășurarea patimii, vorbele, glumele și cuvintele ușuratice, triviale și cu dublu înțeles, care constituie aluzii la desfrânare etc. În concluzie, putem afirma că păcatul desfrânării sau curvia este o nebunie a sexului, o funcție sexuală, o folosire anormală a acesteia, nu spre procreare, ca expresie a iubirii de ființă dintre cele două persoane, ci într-un uz pervertit, spre plăcere
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
cum au crezut mulți, ci cel de-al treilea. În orice caz, când am scris Răul, am petrecut mulți ani gândindu-mă ce alt conținut ar trebui să aibă povestea asta în afară de amănuntele naturaliste inerente. Până la urmă, am ajuns la concluzia că ar trebui să scriu o trilogie despre ce înseamnă a rezista. Prima parte s-ar fi referit la felul în care se naște o mișcare de rezistență, a doua parte (care a devenit mai curând o piesă de teatru
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]