718 matches
-
responsabil al unei acțiuni, putem evalua din punct de vedere moral atât acțiunea, cât și agentul. Dac] Jacinta a fost responsabil] moral pentru acțiunile ei de a conduce periculos și de a-l r]ni pe Cedric, comportamentul ei este condamnabil din punct de vedere moral și ea ins]și este perceput] că deficient] moral prin aceea c] nu a ținut cont îndeajunas de interesele celorlalți atunci când s-a comportat așa cum a f]cut-o. Am v]zut mai devreme c], potrivit lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
altă parte, catolicismul aducea probe că acest argument era fals, că educația pe care o oferea preoțimii sale o menținea la un standard moral ireproșabil și că, dimpotrivă, clericii altor culte erau cei care se complăceau Într-o promiscuitate morală condamnabilă. Lucrurile se complicau cu atât mai mult În cazul aplicării acestor generalități la cazul specific al românilor ardeleni, a căror Biserică greco-catolică se confrunta cu problema definirii identității sale Între Răsărit și Apus, ca și cu condiția socială și culturală
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
în Pe răspunderea mea, încă un film al veteranului „recuperat” Paul Călinescu. În contextul liberalizării poststaliniste, protagonistul Dinu Măgureanu (Iurie Darie) nu mai este muncitor, țăran, inginer, savant sau soldat. El are o meserie „ușoară”, e desenator de modă, ocupație condamnabilă cu câțiva ani în urmă. Bântuit de individualism, „originalitate” și încăpățânare, Măgureanu propune pentru producția de serie a fabricii de textile un model de rochie ca o varză înflorită, de care râd muncitoarele textiliste. Prietena lui, țesătoarea Ileana (element sănătos
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
performanți, depășesc prevederile programelor școlare, îi supraîncarcă cu teme multe și dificile pentru acasă, ajungându-se în unele cazuri ca o parte dintre aceste teme să fie pentru părinți, pentru că școlarii oricum nu le pot efectua singuri. În suita practicilor condamnabile ale unora dintre educatori se situează și temele pentru vacanțe. Este o enormă greșeală care afectează timpul liber al copilului și-i induce o stare permanentă de anxietate. Educatorii trebuie să știe că e inuman să-l obligi pe copil
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
elevii corigenți pentru a-i pregăti tot ei pe bani buni ca să-i promoveze. Ce e mai grav este că fac acest lucru fără să le ceară nimeni socoteală. În activitatea didactică se mai întâlnesc, din păcate, și alte situații condamnabile. Pentru a-și ascunde incompetența în materie de educație și șubrezenia pregătirii de specialitate, unii profesori își terorizează elevii cu amenințări și moduri de adresare jignitoare. Mi-a fost dat să aud lucruri de-a dreptul uluitoare privind modul de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
a donat-o Pinacotecii ieșene în 1889, împreună cu alte lucrări. Privit în momente de tihnă și relaxare vom descoperi frumusețea acestui portret, negândindu-ne nici o clipă la termeni ca “aca- demism” sau “idilism” ca repere pentru un comentariu estetic condamnabile. Vom avea bucuria unei întâlniri cu o pictură realizată cu talent, dragoste și măiestrie. Portretistica, alături de natura moartă, face parte din tematica căreia i-a acordat fide- litate constantă pe întreg parcursul vieții rea- lizând lucrări exemplare și importante chiar
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
cu siguranță va continua să se scrie, cum și despre moldoveni s-a scris și va continua să se scrie, cu bună sau cu rea credință, Într-o cunoaștere temeinică sau Într-o nevinovată necunoaștere ori Într-o cu totul condamnabilă neglijare a adevărului. Acum peste trei veacuri și jumătate Grigore Ureche vornicul scria În mod cu totul firesc În Letopisețul Țării Moldovei despre limba noastră moldovenească, urmînd cursul anilor, pentru discălecatul țării al doilea rînd, dar făcea precizarea că rumânii
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
ca ceea ce-i just să fie urmat; este necesar ca cel mai puternic să fie ascultat. Justiția fără forță e neputincioasă, puterea fără justiție e tiranică. Justiția fără forță este contestată pentru că există totdeauna oameni răi; forța fără justiție este condamnabilă. Prin urmare trebuie să punem la un loc justiția și forța și pentru aceasta să facem ca ceea ce-i drept să fie și puternic și ce-i puternic să fie drept”. Multe dintre cercetările actuale încearcă să evidențieze o serie
Băncile şi corupţia by Costel Drumea () [Corola-publishinghouse/Science/353_a_573]
-
mișcare pro-Galilei în rîndul savanților, filosofilor și chiar printre teologii vremii. Descartes nu a luat parte la această mișcare ce a creat în Europa o atmosferă de simpatie și compasiune față de Galilei. Această atitudine a lui Descartes nu este foarte condamnabilă în fond, însă ceea ce aruncă o umbră asupra caracterului său, a fost faptul ca “s-a exprimat nedrept despre Dialog, subapreciindu-i importanța”.) E foarte adevărat că aceste aprecieri negative, nefavorabile, se bazau și pe deosebiri de principii stilistice, căci
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
concretiza ; în al doilea rînd principiul de viață al lui Descartes: bene vixit qui bene latuit a fost cauza principală a dedicării Meditaților, doctorilor de la Sorbona și a transformării lui Augustin în patronul său ; prin această mișcare tactică desăvârșită dar condamnabilă, Descartes a blocat orice atac al teologilor . În acest fel magistral, care-i afectează însă inevitabil credibilitatea, Descartes a reușit să-i țină în șah atât pe cei care-i atacau originalitatea, cât și pe cei ce l-ar fi
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
unei vieți, destinul apare ca linie mereu frântă a libertății și permanentă recompunere a ei. Dacă nu orice reușită implică un merit rezultat din parcurgerea „corectă“ a secvențelor „de depășit-de atins“ și dacă nu orice eșec implică răspunderea și e condamnabil înseamnă că tabloul vieții este mai vast decât cel al destinului. Din faptul că viața umană reprezintă întâlnirea necesară dintre responsabilitate (libertate) și întâmplare rezultă că propria viață poate fi o surpriză permanentă pentru tine însuți și că, prin urmare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de sine este o latură caracteristică esențială a personalității morale. Impulsivitatea, precum și brutalitatea și violența, mania necontrolată, ura și invidia dar și toate manifestările care mărturisesc lipsa manierelor, a rafinamentului produc daune și suferințe, atmosferă incomodă ori jenantă. Manifestările puternic condamnabile ale nestăpânirii de sine sunt pornirile individualiste, abuzurile și violențele, tot ceea ce în popor se blamează.Cauzele originare ale acestor defecte morale țin cu deosebire de lipsurile din educația în families au în mediul macrosocial al evoluției copilului și tânărului
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
îndepărtați din Iași, cu lucrurile lor”. Nu se menționează numele acestora. In același raport, Mihail Sturdza amintea de „legiuirea” care conținea opt articole și care era întocmită în conformitate cu articolul 57 al Regulamentului. După această lege, urmau a fi judecate „acțiunile condamnabile ale acelora care au îndrăznit să facă instigații, și ei vor fi sancționați, asigurându-se liniștea provinciei și aplicarea legilor și regulamentelor’04. Din aceste rapoarte, se observă rolul boierimii. După cum observa istoricul Vasile Cristian în studiul său intitulat Premisele
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
Romulus, pe nume Titus Tatius sau de alta Claudius. După șase ani de la înlăturarea regilor a fost admisă de senatori în rândul patricienilor. Au primit pământ dincolo de râul Anius și s-au remarcat prin merite strălucite dar și prin fapte condamnabile împotriva statului. Cu privire la locul și data nașterii viitorului împărat al Imperiului Roman, părerile sunt controversate. Unii istorici cred că s-a născut pe 16 noiembrie anul 42 î. Hr., într-o frumoasă zonă rezidențială de la poalele colinei Palatin din Roma; Suetonius
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
dreptății (teorii al căror scop fundamental este specificarea cât mai adecvată a conținutul conceptului de dreptate socială). Însă a nu vorbi despre "forțele non-morale care dau contur politicii" din acest temei nu constituie - nu-i așa? - o tăcere indezirabilă sau condamnabilă. Dimpotrivă. În sfârșit: ce comportamente "prescrise" de moraliști a găsit Rossi că sunt în contradicție cu "specificul practicii politicii reale"? Unul dintre puținele comportamente pe care le "prescriu" și asupra căruia insistă moraliștii (mai ales cei interesați de justificarea morală
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
istoric sunt doar manifestările materiale) constituie alte două modalități de ignorare a imaginarului, a gândirii simbolice, până și a raționamentului prin similitudine, precum este cazul metaforei. Orice imagine care nu este negarea unui fapt este suspectă și, pe cale de consecință, condamnabilă; la fel, arta, onirismul, devianțele mentale, viziunile mistice. Influența scientismului și a istorismului s-a resimțit atât de puternic în atitudinea generală, încât formele publice ale spiritului artistic (arhitectura, sculptura, arta decorativă) au fost reduse, prin politicile financiare ale cetății
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ceea ce este școală pentru un copil, ce rol are ea în formarea oamenilor. Copiii dificili provin, am văzut, fie din medii familiale cu climat nefavorabil și cu influențe traumatizante asupra vieții lor sufletești, fie din familiile în care există o condamnabilă neglijență și dezinteres din partea părinților, pentru educarea lor. Este de la sine înțeles că în integrarea copiilor dificili, școala trebuie să depună un efort deosebit, mai ales că piedicile nu vin numai de la acești copii, ci și de la părinții lor, datorită
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]
-
epoci era mai curând amorală, decât imorală. Regulile tehnice ale artei politice constituiau singurul său standard. Flexibilitatea sa, meritul său specific din punct de vedere tehnic, era rezultatul ignorării considerațiilor morale precum buna-credință și loialitatea, lipsă ce ni se pare condamnabilă. De la începutul sistemului statal modern, la sfârșitul secolului al XV-lea, până la sfârșitul războaielor napoleoniene din 1815, națiunile europene constituiau elementele active ale balanței puterii. Turcia era singura excepție notabilă. Alianțele și contraalianțele se înființau pentru a menține sau a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sunt mai mari astăzi decât au fost în perioadele precedente ale istoriei. Asemenea îndepărtări sunt încă dezirabile și fezabile, așa cum au fost întotdeauna. Ceea ce s-a schimbat este influența civilizației, care face ca anumite politici dezirabile și fezabile să fie condamnabile din punct de vedere moral și, de aceea, imposibil de executat de obicei. Existența și eficacitatea restricțiilor morale devin evidente în reacțiile la comploturile de asasinare organizate de către CIA (Central Intelligence Agency) în Statele Unite. Segmentul predominant al opiniei publice americane
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și interpretarea logică a informațiilor istoriei, fără părtinire; anume acela al continuității neîntrerupte a poporului dacoromân, implicit și a limbii sale, pe acest teritoriu, dincolo de orice împiedicare în prejudecăți, ori neadevăruri perpetuate din ignoranță, sau și mai rău, din interese condamnabile ale unor populații vecine, venitoare mult mai târziu pe pământurile noastre. Vom aborda pe scurt fără prea multe comentarii legile care au determinat evoluția unor termeni rămași de milenii în ceață, al căror sens odată descifrat, a dus la deschideri
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
fie asimilării (sau, cel puțin În zilele noastre, integrării), fie respingerii sau unei alte forme de excludere. Cosmopolitismul n-a fost niciodată perceput ca o doctrină propriu-zisă, ci mai curând ca un mod de raportare la lume, uneori lăudabil, alteori condamnabil, În funcție de epocă sau de ideologia dominantă. ν Lăudabil: atunci când cel care călătorește se stabilește unde vrea, Își creează ici și colo legături care-i Îmbogățesc spiritul, devine o figură pozitivă Într-o lume deschisă tuturor, În care se neagă existența
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
femei din țările cucerite de armatele sale. Conform partizanilor acestei doctrine, toți oamenii posedă o rațiune și sunt subiecții aceluiași logos divin. Adevăratul Înțelept stoic este așadar un cetățean al lumii, și nu doar al unui singur stat. Dar și condamnabil: pentru mulți, cosmopolitismul se opune oricărei tentative de naturalizare a distincției dintre „Noi” și „Ceilalți”, considerându-se că ultimii sunt, sub mai multe aspecte, inferiori celor dintâi (inclusiv prin aspecte care țin de natura Însăși). Să nu uităm că, În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
genera atitudini de reprobare sau de respingere; acestea dau naștere, la rândul lor, unei Întregi game de sancțiuni, mergând de la admonestare la Încarcerare și de la blam la proscriere. ν Totuși, ceea ce se consideră a fi legal sau reprehensibil, tolerabil sau condamnabil nu este stabilit o dată pentru totdeauna, ci variază În funcție de țară și de epocă, după concepția existentă cu privire la ceea ce este drept și nedrept, bine și rău, adevărat și fals. Evoluția reprezentărilor nebuniei este o dovadă grăitoare (Foucault, 1964). În vreme ce, În Evul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În Elementele sale. Astfel, conformistul se mișcă Între limitele a ceea ce este recunoscut oficial și utilizează metode licite În acest scop, În vreme ce inovatorul Își propune obiective Încărcate de valoare din punct de vedere social, dar recurge la procedee, dacă nu condamnabile, cel puțin heterodoxe. Cât despre ritualist, acesta este atașat mai mult de literă decât de spirit. Practicile de evaziune, la rândul lor, sunt caracteristice celor care decid să se retragă din joc: este În special cazul vagabonzilor, al drogaților, al
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
în elaborarea unor obiective care vizează ceea ce trebuie să fie, indicînd și cum trebuie acționat pentru obținerea rezultatului scontat. Totodată se presupune judecata că a urma aceste directive este oportun, iar a nu ține cont de ele este inoportun și condamnabil. Stabilirea regulilor sau normelor presupune o activitate laborioasă, fiecare normă (regulă), luată individual, avînd independență relativă față de celelalte și o posibilă motivare diferită (uzul general, tradiția, analogia etc.), dar funcționînd numai în corelație și concomitent cu altele. De aceea, normele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]