KorAP: Find »[drukola/base=condițiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...133 >

3,315 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

cele mai esențiale probleme e arta declamațiunei pipăie prin întuneric asupra legilor accentului {EminescuOpXIV 297} și se conduc numai de cătră deprindere. Artistul e și prin aceea artist că știe mai multe despre elementele artei sale decât un om laic. Condițiunile negative ale pronunției corecte ne-au adus la legea producerei și a proporțiunei elementelor sunetale. De treapta cea mai naltă din această sferă recunoscurăm pe acea reprezentare a sunetelor care lasă să transpară (pervază) prin ea și însămnătatea sunetelor. Momentul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
laicul și diletantul sau nu le nimeresc defel, sau le redau amestecate cu tot pe-atîtea tonuri false și disonante. De-a avea sub degetul său totdeuna tonul nimerit pentru mișcarea dată a sufletului e așadar prerogativa artistului. E vederat cumcă condițiunea absolută a orce (reprezintare) reproducere a simțământului, orcare ar fi, este intuițiunea internă a aceluiași simțământ, fără care (se-nțelege) firește că neci s-ar putea afla vreodată tonul ce-i corespunde. Asta însă atârnă de la dotarea spirituală a artistului

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a domina măsura puterilor sale. Mari efecte în arte sânt însă numai atuncea cu putință când ne domină simțământul necondiționat a siguranței cumcă omul dispune liber de întreaga măsură a mijloacelor care-i sânt date de natură. Modulațiunea tonului, ca condițiune negativă la reprezentarea afectelor și a pasiunilor, se in[c]lude celor trei momente a nălțimei și profundității, a iuțelei și a trăgănărei, a tăriei și a slăbiciunei. Fără cultura acestor elemente, acele ondulațiuni ale tonului ce ni dezgolesc scala

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
precipitare a cuvintelor. Și toate acestea își au cauza lor în lipsa portamentului, prin care tonul e pus în stare de-a lăsa să vină la îndreptățirea sa deplină întreagă copiozitatea singuratecelor elemente. Cultura portamentului ni se arată așadar ca o condițiune neîncongiurată pentru orșicare orator, pentru că numai portamentul singur e în stare de-a reda (wiederzugeben) aceea ce, după natura sa, cere o espresiune de gravitate. Întreaga regiune a liniștei ideale, a clarității și a judecății reci, narațiunea or descrierea minuțioasă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
rădăcina în puterea de-a lăsa să răsune vocala și diftongul. Căci numai pe ele poate să persiste tonul, consonanta dispare îndată ce organul vorbirei a pronunțat-o. De-aceea încă la dezvoltarea vocalelor am pretins și de la orator vocalizarea ca condițiune neapărată pentru cultivarea portamentului. Spre scopul acesta să se citească [mai] cu seamă și cu mare îngrijire piese de acelea în cari întreaga compozițiune, caracterul și metrul silesc oarecum vocea la persistență (Verweilen), unde alergarea nimicește la moment caracterul întregului

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
înlocuiască această lipsă (să împle această lacună) prin un esercițiu continuu și prin atențiune. Fieacare sunet pe care organele vorbirei nu-l poate reda la moment în curățenie și cu ușurătate trebuie să devină obiectul unei activități deosebite. Portamentul e condițiunea negativă pentru espresiunea liniștei ideale, a demnității, a înțelepciunei (Besonnenheit) și a elementelor epice mai mult retardive ale reprezintațiunei; dar tot astfel la rândul ei volubilitatea e condițiunea negativă pentru tonul de conversațiune în sensul cel mai larg, precum și pentru

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și cu ușurătate trebuie să devină obiectul unei activități deosebite. Portamentul e condițiunea negativă pentru espresiunea liniștei ideale, a demnității, a înțelepciunei (Besonnenheit) și a elementelor epice mai mult retardive ale reprezintațiunei; dar tot astfel la rândul ei volubilitatea e condițiunea negativă pentru tonul de conversațiune în sensul cel mai larg, precum și pentru espresiunea efluxelor pasiunei și a viforului simțirilor. Liberul ton de conversațiune a claselor superioare, care dezavuează cu desăvârșire accentele marcate și acute, acest ton e numai posibil prin

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
toate aceste stări ale sufletului nu sunt reprezentabile fără acea deplină domnie asupra tonului vorbit abia. Acest sunet încet produs prin cultura tonului poate așadar să fie foarte intensiv și va fi numai atuncea de vrun folos când va împlini condițiunea unei ascuțimi mari a preciziunei și a timbrului. Până și voci slabe și nemetalice vor putea să capete prin arte aceste efecte. Mai puțin se va putea înlocui lipsa tăriei intensive a tonului. Afecte oarecari, erupțiunile unor simțiri puternice, esundările

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ni se redă și când pricepem întreg nexul intern al vorbirei. Acest nex însă e numai atuncea real când ni se prezintă în legătura lor logică toate cele câte se cuvin a veni prin internul lor la un loc. Dar condițiunea naturală a toată vorbirea e procesul respirărei, prin care se escită mai întîi pauzele acelea cari condiționează activitatea respirărei. Daca se arată numai procesul natural al respirărei după cum e puterea relativă a organelor sale de respirațiune, trebuie neapărat să se

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
e să aducem la înfățișare natura noastră ideală, pentru că prin aceasta ni se aduce aminte numai de organizațiunea fizică. Acest proces natural trebuie așadar ca pentru auditor să apară învins deja, adică noi nu trebuie să fim jenați prin această condițiune numai naturală a vorbirei. Asta nu e posibil însă decât dacă vorbitorul nu întinde răsufletul până la oboseală, ci mai are totdeuna în sine un excedent de respirare care l-ar duce chiar până peste marginea ce și-a pus-o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-i predă auditorului sensul vorbelor lui și-l silește de-a provoca în sine aceeași intuițiune. {EminescuOpXIV 307} Acest proces a fondului vorbirei care prin auz se comunică sufletului și e renăscut de acesta în același sens, acest proces e condițiunea a toată priceperea, căci cel ce vorbește și cel ce aude devin, prin aceasta aspirațiune pe care i-o comunică vorbitorul corpului vorbirei, devin o unitate spirituală. Acest principiu animat comunicat cuvîntăreie accentul. Prin puterea accentului vorbitorul își comunică auditorului

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și care stau într-un nex intern laolaltă prin unitatea mai naltă a cugetului, pe când fiecare din ele e în sine un întreg. Aceste toate sunt perioade ce constau din propusăciuni coordonate. O egală demnitate gramatică a propusăciunilor e aicea condițiunea esențială. Prin înrudirea internă a înțelesului, prin relațiunea cugetărilor, ele sunt iarăși momente a unei unități mai nalte, care sau e mijlocită prin particule în cari se arată acest raport intern, sau se arată și într-o coordonare nemijlocită a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
propusăciunilor, care se bazează pe dependința si subordinarea logică a unui membru sub propusăciunea de căpetenie (Hauptsatz), și pe-aceea are s-o espnme accentul logic. Propusăciumle acelea care-n (antiteză) protiva de cele-ntîi esprimă relațiunea logică de cauză și urmare, condițiune și condiționat, cauză si efect, spațiu și limite, substanță și accidență, trebuie iarăși să i se prezinte auditorului prin accent logic într-un asemenea 394 r raport. Aicea accentul care unește amândouă propusăciunile arată referința dintre arse și teze în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să i se prezinte auditorului prin accent logic într-un asemenea 394 r raport. Aicea accentul care unește amândouă propusăciunile arată referința dintre arse și teze în mare, care referință corespunde celei logice, de rațiune și urmare, substanță și accidență, condițiune și condiționat; totuna daca exprimă particule {EminescuOpXIV 310} adevărate această referință a propusăciunilor sau daca ele au căzut și referința n-ar mai fi decât în pozițiunea (constelațiunea) gramaticală a propusăciunilor. Accentul logic corespunzând cugetărei coprinde așadar speția asta de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Sensul conceput fals sau neclar are drept urmare o întonare falsă or neclară. Pe auditor îl pune în situațiunea penibilă de-a fi escitat în el o mișcare pe care mintea sa trebuie s-o sisteze or s-o schimbe. Prima condițiune a toată recitațiunea e înainte de toate o înțelegere clară, care să pătrundă în cele mai interne relațiuni a frazei; accentul corect logic e atuncea o urmare neapărată. Trebuie dar înainte de toate grijă pentru priceperea deplină a singuratecelor cugetări, fără care

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
logic pe care noi l-am dedus din relațiunea internă a propozițiunei e de-aceea totdeuna proprietatea unui spirit cult, căruia i se deschide lesne sensul vorbirei după relațiunile [sale]. Și nici ca e o prerogativă a artistului, ci numai condițiunea negativă pentru declamațiunea artistică, pe care însă din nenorocire o vedem în genere călcată din cauza puținei culturi a cugetărei la actori. Pentru că accentul logic e productul minții, el va putea fi nimerit de fiecine prin mijlocul culturei sale, și e

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Cultivarea unei nobile declamațiuni de proză trebuie să fie un studiu esențial al viitorului actor. Cine esersă arta vorbirei pe culmea poeziei, de la acela se poate pretinde măiestrie și-n declamarea compozițiunilor prozaice. Accentul logic e numai prima și indispensabila condițiune pentru asta. Progresând cineva, să ia spre declamare perioade clasice, suindu-se de la cea bimembră la cele multimembre. Mai întîi simțul estetic să-și aducă la conștiință raporturile frumoase din comembrațiunea periodei și apoi să le reproducă cineva în ritm

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
icoană caracteristică. Cu cât actorul în concepțiunea 423 r lui va pătrunde mai adânc în misterele unei vieți omenești și cu cât va descifra această viață din întreaga mișcare vitală, din cooperarea circonstanțelor lumești pe de o parte și a condițiunilor date în natura individului pe de alta cu atâta mai clar și mai bogat de intuițiune va sta caracterul înaintea sufletului său. Acest moment, de-a urmări un caracter dat prin mijlocul fantaziei îndărăt până la începuturile formărei lui, până la condițiunile

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
condițiunilor date în natura individului pe de alta cu atâta mai clar și mai bogat de intuițiune va sta caracterul înaintea sufletului său. Acest moment, de-a urmări un caracter dat prin mijlocul fantaziei îndărăt până la începuturile formărei lui, până la condițiunile vieței lui, și de-a-l construi îndărătul lui oarecum, acest moment e pentru actor de cea mai mare însămnătate; și facultatea aceasta e criteriul nediscutabil a unei intuițiuni poetice. Un critic mare poate din suma întreagă a unor împrejurări date

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fie silit a recunoaște disproporțiunea ce se provoacă prin îmbrăcămintea lui. Al treilea moment al costumului e cel simbolic. Daca s-a satisfăcut epocei în genere, sub legea însă a bunului gust, daca s-a marcat diferințele în îmbrăcăminte, diferințele condițiunii de viață socială, daca aceste două s-a făcut, apoi începe terenul liber pentru simțul simbolic. În marginele acestor dintâi două elemente generale e {EminescuOpXIV 348} fiecare îmbrăcăminte susceptibilă de forme varii, a căror alegere atârnă de la acea înțelegere simbolică

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
moment, combinat cu această privire a tablourilor, ar fi ocupațiunea serioasă și fundamental[ă] cu partea aceea din scrierile lui Gothe care se ocupă cu studiul colorilor, un studiu atât de bogat în priviri adânci. Se-nțelege de sine că condițiunea necesară a acestor studii e totdeuna rațiunea simbolică, pe care trebuie s-o presupunem ca neapărată [pentru cel] care vrea să se destineze acestor ocupațiuni. Arătarea caracteristică a unei personalități se complectează prin ținuta corpului întreg, prin care noi înțelegem

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cu totului individuale. Numai prin asta afectele devin abia manifestațiuni de viață a unui caracter concret, a căror reprezentare se reflectă totdeuna până-n tranzițiunile cele mai încete conform însă cu natura spețială a tonului fundamentale. {EminescuOpXIV 353} O mulțime de condițiuni de viață li-s comune princesei și Leonorei Sanvitale din Tasso, precum: nașterea strălucită, cultura, etatea, naționalitatea, splendoarea unei spirituale vieți de curte, și totuși direcțiunile opuse a sufletului lor trebuie să dea fiecărei din ele un ton cu totului

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
arte și în relațiunile individelor singuratece din el. Această icoană predată fantaziei trebuie acuma să se manifeste în realitate, trebuie însă ca să se conserve prin toate fazele mișcărei sale ca o viața unitară în sine. De-aceea e înainte de toate condițiunea absolută a oricărei esecutări a unui caracter, necesitatea adică de-a mijloci între ele toate mișcările sufletești a individului și suma întreagă a impresiunilor, pe care le produc împrejurările și întîmplările în {EminescuOpXIV 354} sufletul personalității. Inamicul absolut al esecuțiunei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sufletești a individului și suma întreagă a impresiunilor, pe care le produc împrejurările și întîmplările în {EminescuOpXIV 354} sufletul personalității. Inamicul absolut al esecuțiunei caracterelor e așadar izolarea, pentru că ea bucățește firul vieței și sfarîmă dispozițiunea artistică din noi. e condițiunea absolută a unei istorii naționale ca să ție cont de mișcările sufletești a unei națiuni, de toată suma impresiunilor pe care le produc împrejurări și întîmplări în sufletul ei. Firul cel roșu, antiteza împrejurărilor de din afară e individualitatea caracteristică și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cari formează cu el întregul unei scene, și să se reflecte astfel încît din asta să ni se facă vădită partea specială, condiționată prin natura caracterului și a situațiunii și mișcarea sufletească individuală. Aceasta o împlinește jocul mut al reprezentatorului. Condițiunea absolută a jocului mut e așadar: ca caracterul ce e a se reprezenta să fie totdeauna conceput în raportul său adevărat cu celelalte persoane și din asta să se măsoare impresiunea care trebuie s-o provoace cu necesitate celelalte persoane

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]