864 matches
-
se sprijine. Își aminti de bărbatul care a ocupat postul său cu câțiva ani în urmă, care s-a văzut scos din funcție în câteva luni după ce au fost dezvăluite încercările de la Camp David. Ceea ce era mai rău, i se confesa acum lui Amir Tal, în timp ce scuipa în palmă cojile de semințe, era că se simțea derutat. —Ascultă, la o pigua, un atentat sinucigaș din partea Hamasului sau a Jihadului m-aș fi așteptat. I s-a întâmplat lui Rabin, i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care odată Porfiri servise ceai. Pe tavă se mai aflau un stilou și o călimară cu cerneală. ă Deci, pot scrie orice? spuse Anna Alexandrovna, așezându-se pe sofa lângă măsuță. Porfiri se înclină. ă Dar nu știu ce să scriu, se confesă ea. ă În cazul ăsta, vă sugerez, 'Îți amintești vara?', spuse Porfiri Petrovici. Anna Alexandrovna se uită la el întrebătoare însă fără reproș. Apoi se uită la Osip Maximovici, dar îl găsi în continuare cu spatele la ea. Își coborî capul ezitant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fost sfârșitul lor. Exact În momentul acela Agliè a intuit că, dacă Belbo ar fi vorbit, toți ar fi știut, iar el, Agliè, ar fi pierdut aureola confuză care-i conferea harul și puterea. Dacă Belbo i s-ar fi confesat numai lui, Agliè ar fi continuat să fie Saint-Germain, nemuritorul - amânarea morții lui coincidea cu amânarea secretului. A Încercat să-l determine pe Belbo să-i vorbească la ureche, și când a Înțeles că nu va fi posibil, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din trecut și Îl face să rîdă. — Îl mai ții minte pe suedez? — Dacă Îl mai țin minte? Pot Încă să văd barba aia roșcată, ridicată În sus, de fiecare dată cînd mă piș. Toată lumea vorbea cu el. I se confesa de parcă ar fi fost un blestemat de preot! Wakefield l-a cunoscut pe Zamyatin la Cercul Polar, la stația de cercetări de la Outpost Mountain, unde fusese să trimis să scrie un articol pentru National Cartographic despre echipa internațională care petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Apoi sunt congelate, spre a fi implantate când ovarul este pregătit. — Laurence, îl întrerupse Moira, doamna Sampson e pe hol. Vrea să-și ia rămas-bun și să-ți mulțumească. Laurence se strecură afară. — O poveste atât de tristă, i se confesă Moira. S-a chinuit atât de mult cu ea. A lăsat-o să încerce de patru ori fertilizarea in vitro în loc de trei, pentru că își dorea enorm lucrul ăsta. Toți am simpatizat-o foarte mult. E groaznic când dai greș în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui, am fost foarte Încîntată. Mă Încînta faptul că găsisem familia la care visasem dintotdeauna, una numeroasă, caldă și iubitoare, cu frați, surori și părinți care nu se despărțiseră Încă și care erau fericiți Împreună. CÎnd Dan mi s-a confesat, la a treia Întîlnire, că mergea duminicile la masă la ai lui, m-am hotărît pe loc că el era alesul meu. Iată, mi-am zis, un băiat care Încă Își iubește familia. O familie atît de unită Încît se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
iar Emma, cea mereu răzvrătită. E foarte posibil ca el să fie preferatul Lindei, dar numai din cauză că e cel mai mare dintre toți. Ea Îl sună În fiecare zi, cîteodată și de două ori, iar el pretinde că i se confesează În legătură cu orice. Nu știu dacă e ceva normal. Nu am cu ce să compar situația, dar dacă aș avea o mamă care să mă iubească și care să mă considere lumina ochilor ei, sînt sigură că mi-ar plăcea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Dan spune că lucrezi la Calden. Am Încuviințat din cap. — Am fost acolo seara trecută! E o slujbă grozavă. Au un bar uluitor. — Dacă ai noroc să intri. — Mi-am petrecut săptămîna de după deschidere făcîndu-mi prieteni printre portari, mi se confesă ea. Acum, Luke și Sean se numără printre cei mai buni prieteni ai mei. — Asta pînă Încep să-ți facă avansuri și Îi respingi. Nu cred că ar Îndrăzni, rîse Emma. Mă gîndesc că motivul e faptul că le place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-l cu sărutări zgomotoase, care-l fac să chițăie și să rîdă. Dar cred că are cele mai bune intenții. Vorbele ei Îmi amintesc de cele ale lui Fran și mă Întreb dacă e oare o idee bună să mă confesez Emmei. În fond, Linda e mama ei și se spune că sîngele apă nu se face. — Vrea să nu fie lăsată deoparte, iar Tom e primul ei nepot, continuă Emma. — Dar nu-mi dă deloc pace, protestez eu. Mă sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se băgă În pat. Trase de pătura care, În timpul zbuciumului ei nocturn, ajunsese pe partea mamei și, pentru câteva clipe - cu ochii pe cifrele fosforescente ale ceasului -, speră ca Olimpia să o Întrebe ce se Întâmplase. Avea nevoie să se confeseze cuiva, chiar dacă Olimpia nu era persoana cea mai indicată. Niciodată nu-i ținea partea. Oricât de incredibil părea, Îl apărase Întotdeauna pe Antonio. Îi dădea dreptate. Și toată vina o arunca asupra ei, fiica sa. Și pentru mult timp, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ar fi trebuit să plecăm, a spus, și în vocea lui se auzea reproșul dureros, încă viu după atâția ani. După asta, am trăit doar în munca mea și am iubit doar munca. Am fost o dată la prostituate, s-a confesat el rușinat. Dar erau prea triste. Până în ziua în care te-am văzut în piață, nu m-am străduit să sper la nimic. Când te-am recunoscut prima dată ca fiind iubita mea, inima mi s-a trezit la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Mai ai vin? Michel se duse să caute o sticlă În bucătărie. Situația era destul de neobișnuită; știa că Bruno consultase un psihiatru, că apoi renunțase. În realitate, Întotdeauna Încercăm să suferim cât mai puțin. Cât timp suferința de a ne confesa pare mai mică, vorbim; apoi tăcem, renunțăm, rămânem singuri. Dacă Bruno simțea din nou nevoia de a vorbi despre eșecul vieții sale, probabil că spera ceva, un nou Început; era, probabil, un semn bun. Nu era propriu-zis urâtă, continuă Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
justiții simbolice retrospective, pe care românii și evreii (dacă reducem totul la stereotipuri, sau „tipuri-ideale”) nu o pot formula decât Împreună, Întâlnindu-se În comuna lor umanitate, sub semnul adevărului. Eliade pierduse deja multe prilejuri În care se mai putea confesa și optase pentru tăcere, pentru minciuna prin omisiune. Iar Împrejurarea că stabilirea sa În străinătate putea fi explicată convenabil prin instalarea comunismului de stat În țara sa natală a servit tuturor supraviețuitorilor dreptei (și extremei drepte) ajunși din Europa de Est În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu sunt sigură. Deși, asta crede poliția. M-au întrebat dacă-mi aduc aminte să-i fi pomenit vreodată numele, iar eu le-am spus că nu. Nu mă mira; mi-era greu să-mi imaginez că cineva i se confesează lui Hazel despre viața amoroasă. Nu m-am putut abține să nu mă întreb cum se descurca Hazel în privința asta. Era la fel de asexuată ca o amibă care se reproduce divizându-se fix pe mijloc. Pasiunea și-o păstra pentru scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și Philip, la care am răspuns din nou nu. Păi, eu am venit aici la aproape un an și jumătate după ce ea a dispărut și, deși eu și cu Philip ne înțelegeam destul de bine, doar n-avea să mi se confeseze despre cum o strânsese de gât, nu? Deci tu crezi că el a făcut-o? zisei eu, curioasă. Ben petrecuse foarte mult timp în compania lui Philip Cantley; probabil că-l cunoștea la fel de bine ca oricare dintre noi. Da. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
amar. M-ar fi târât după el. Nenorocit nerecunoscător. Practic eu conduceam teatrul în locul lui. — O știai pe Shirley de la facultate, nu? Parcă mi-a și spus Hazel că ați fost colegi, dar n-am făcut legătura. Ți s-a confesat? — Da, Shirley și cu mine eram destul de apropiați. Numai mie mi-a spus despre Philip. Într-un fel, ne-am plâns unul altuia pe umăr. — Ea despre faptul că Philip e violent, iar tu din cauza lui Hazel? — Tocmai asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
erau deja ocupați până peste urechi. Hugo ridică dintr-o sprânceană către mine. Am încercat să nu mi se citească nimic pe față. — Dar bătuse toba de nu știu când despre interogatorii, spunea Ben. Am crezut că Philip i se confesase. Eram sigur că știa ceva și nu voia să spună. Și cu cât se strângea mai mult lațul în jurul ei, cu atât era mai rău pentru mine. Parcă mă torturau cu picătura chinezească. Am cochetat cu ideea de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cel mai neglijent și lipsit de profesionalism comportament de care am auzit până acum. Și de ce vrei să mă omori și pe mine? întrebai eu, curioasă. Adică, înțeleg ce ai cu Hugo, pentru că Violet se poate să i se fi confesat. —Mamă, mulțumesc! mormăi Hugo. —Dar de ce pe mine? Sunt sigură că-s mult prea departe în lanțul trofic ca să am vreo importanță. —Hazel m-a sunat azi de dimineață, zise Ben. Se pare că ai trecut pe la apartamentul ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fac prost. Ei, dar Theo cum e? I s-a mai îmbunătățit culoarea părului? Hugo s-a îmbățoșat indignat. Ce zisese Amanda de părul lui Theo? Lui i se părea perfect în regulă. Încă mai e puțin roșiatic, s-a confesat Amanda. Dar l-am pus pe Charles Worthington în stand-by în caz că situația se înrăutățește. — Dar nu e nimic în neregulă cu pă... a început Hugo, însă Amanda l-a întrerupt imediat. Deci, ai venit să faci cumpărături de Crăciun? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Tânăr și Fără un Sfanț. Bărbatul avea în jur de douăzeci și cinci de ani, era agitat și foarte muncit, în timp ce femeia avea un păr lins și ochi încercănați. Noi nu ne putem permite realmente o casă în zona asta, s-a confesat femeia uitându-se la Hugo cu niște ochi căprui, îngrijorați. Dar ne-am gândit că am putea să cumpărăm un hambar și să-l transformăm. Sigur că da, i-a răspuns Hugo vioi privindu-i cum pășeau cu grijă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
șuviță strălucitoare și și-a trecut repede și agitată limba peste buze. —Nimic. Totul e în regulă. E o cameră minunată. De fapt, e chiar uluitoare. În ce sens? a vrut Hugo să știe. Nu știu. Are ceva, s-a confesat Alice. Chiar vizavi de pat e o cameră de baie uriașă, cu mozaic pe jos. De jur împrejur sunt așezate lumânări. Mai e și o cabină de duș enormă, cu podea din lemn și un raft plin de sticle enorme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
este mai mult decât un truc pus cu divină șiretenie în mintea noastră pentru a vedea dacă aceasta se lasă sedusă și crede mai mult în ea însăși decât în ceea ce trebuie să creadă și la ce trebuie să se confeseze. Toate acestea care se referă la ființele organice, în așa fel dispuse și trasate, se văd în sărăcia și slăbiciunea rațiunii noastre condusă în mod natural spre a cădea în erorile transformismului. Paralelismul dintre dezvoltarea embrionului și seria zoologică, organe
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
vreau! Toți din jur sunt edificați, Laur a pus mâna pe Flora, sunt și puțin invidioși însă nicio grijă, ’’are balta pește’’. Au luat-o încetișor spre casa Malvinei și după ce sau despărțit de ea, Flora, respirând adânc i se confesă repede, continuându-și plimbarea, sub crengile cu frunziș întunecos al copacilor și în zgomotele obișnuite ale serii de vară: - Malvina este un copil mare, a venit din Ardeal în vacanță, să câștige o bucată de pâine, aici la niște rude
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
care-o sapă între el și ceilalți îl ajută să marcheze schimbarea. Altminteri, nu ar mai fi stăpîn pe decizia sa, nici nu ar mai putea comanda după bunul său plac. "M-am trezit obligat într-o bună zi, se confesa Napoleon biografului său Las Cases, să-mi creez o aureolă de căpcăun; altminteri, venit din sînul gloatei cum eram, prea mulți ar fi venit să-mi mănînce din palmă sau să mă bată pe umăr". Fără îndoială, singurătatea omului de la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
În structurile prozei poetice, În care „eul empiric” cedează locul unei subiectivități emblematice, deci cu o valoare de reprezentare mai generală. Topografia spațiului construit e a unui loc generic, fără coordonate identificabile Într-o geografie reală, iar eul care se confesează capătă, la rîndul său o valoare simbolică. Ceea ce Înfățișează, În fond, aceste pagini este, ca să spunem așa, poezia În act: În fața realității celei mai comune, descrise uneori la modul „reportericesc” (v. Pe cine căutați? sau Obrazul de cretă), o fantezie
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]