698 matches
-
pentru a se implica să evite chiar și cele mai mici lipsuri. Într-un opuscul va scrie: «Au trecut mulți ani de-acum, de când am primit harul să îmbrac haina sacerdotală; și cu toate acestea, vă spun ca pe o confidență, în fiecare zi, ca atunci când am îmbrăcat-o pentru prima oară, o sărut cu o bucurie reînnoită; în fiecare seară recit un „Bucură-te Marie“ pentru statornicie în sfânta vocație». În jurnalul personal, își amintea permanent această aniversare cu expresii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cerere de rugăciune o regăsim în toate scrisorile pe care le va scrie tuturor religioșilor sau comunităților: «Rugați-vă ca să pot înțelege darul suferinței!». E frumos, să poți vedea în don Calabria, chiar și în aceste puține rânduri, sensibilitatea umană, confidența, nevoia de a-și împărtăși prietenilor bucuriile și durerile. Dar ce ți-ai pus în minte?» Putem să ne întrebăm imediat: dar ce program avea în minte don Calabria și ce intenționa să facă încă din primele momente? Mulți, prieteni
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pentru acea perioadă, în care don Luigi Adami era director la San Zeno in Monte, ni-l descrie: «Sunați clopotul casei și vă iese în întâmpinare un preot, înalt, cu chipul surâzător; încă de la prima întâlnire obțineți cea mai mare confidență a acestui preot, care, prin ochelari, vă arată candoarea sufletului, lumina idealului. Poate, atunci când ați sunat el mătura camerele sau aranja hainele, dacă nu cumva mâinile încă proaspete de săpun nu v-ar ajuta să ghiciți că făcea vreun serviciu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
exercițiul virtuților umane și creștine. Francesco a reușit să se stăpânească, să iubească studiul, și să obțină rezultate școlare strălucitoare. Părea că totul merge în direcția justă, dar era pe punctul să cadă în anturajul unui grupuleț de camarazi viciați. Confidența pe care o avea cu unchiul său l-a salvat de o experiență care ar fi putut să-i dăuneze sufletului. Părinții, serios preocupați de integritatea morală a fiului, l-au retras de la Colegiu și l-au înscris la școlile
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fi unit cu Biserica) se traducea concret cu sentire cum Episcopo (unit cu episcopul). Avea mare dificultate să se întâlnească cu cardinalul Bacilieri: «Să fiu sincer, simt o mare repugnanță să mă prezint în fața Eminenței Sale, pentru că nu simt acea confidență pe care trebuie să o aibă un fiu cu propriul părinte; în tot cazul mă voi strădui și sper că bunul Isus o să mă ajute...». Motivul era evident: cardinalul nu-l sprijinea deschis. Se temea ca inima preabună a lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
frățească, deschiderea sufletească reciprocă, intimitatea spirituală. Don Calabria scrie: «Providența divină ne strânge cu legăturile suave ale iubirii, chiar dacă nu ne-am cunoscut niciodată personal. Dar în caritate, în rugăciunea reciprocă ne cunoaștem bine, chiar foarte bine». Gradul lor de confidență ajunse la un atare punct încât scriitorul englez și-a permis de-a dreptul să-i atragă atenția lui don Calabria printr-o mustrare delicată: «Dumneavoastră scrieți mult despre păcatele dumneavoastră. Fiți atent; să-mi fie îngăduit, Părinte preaiubit [dilectissime
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
găsește. Atunci decide să-i scrie o scrisoare, cerându-i o programare pentru un colocviu, fără a-i revela motivul. Două zile mai târziu, pe 18 februarie 1941, don Calabria merge să-l întâlnească și îi vorbește cu o anumită confidență ca și cum l-ar fi cunoscut dintotdeauna. Don Ottorino încearcă să-l convingă pe don Calabria să-i trimită pe preoții lui pentru a se îngriji de pastorația tineretului. Cred că văd viitorul deja - îi răspunse, fixându-l în ochi -. Domnul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Ceea ce contează într-adevăr - scrie Schuster - este ca Slujitorii Săraci să rămână mereu ca atare, să nu devină niciodată Domni Bogați, după cum s-a întâmplat din păcate cu multe familii religioase». Printre rândurile scrisorilor, găsim elevațiuni spirituale, îndemnuri la bine, confidențe personale și evaluări interesante referitoare la propria misiune și la cea a Bisericii. Indiciile vârstei avansate ale celor doi oameni ai Bisericii îi duc să discute despre viziunile pesimiste ale prezentului și, mai ales, despre teama accentuată a viitorului. Dar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mai curând să-l slujesc în ascundere, în tăcere și în umilință. Tot mai mult observ cât de dificil și de periculos e să stai sus...». La 15 ianuarie 1953, don Calabria îi răspunde: «În cea mai intimă și mare confidență vă spun că am totdeauna în minte cuvintele Sf. Părinte: „Este o lume pe care trebuie să o refacem din fundamente, pe care trebuie să o transformăm din sălbatic în uman, și din uman în divin, adică după inima lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
locul, să mai găsesc vreo sută de mîini credincioase pe care să le strîng la plecare". Cuvinte dezabuzate care sunau ciudat după zece ani de domnie liniștită și fără probleme. În toamna lui 1914 am primit de la suveran o altă confidență intimă emoționantă, care explica anumite aspecte exterioare ale caracterului său. Era, ca și mine, în marea ținută, înzorzonat cu decorații și cordoane o întreagă ținută de gală de care avea oroare, dar era impusă de audiența pentru prezentarea scrisorilor de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dar într-un moment de abandon, la un pahar de șampanie servit în vagonul restaurant, pe cînd ne întorceam de la petrecerile date cu ocazia celei de a 25-a aniversări a prințului Boris, ne-a făcut, mie și ministrului Franței, confidențe ce revelau refulările sale poloneze, murmurînd că dacă Rusia nu ar fi îngrădit în așa măsură libertățile Poloniei, el ar fi muncit de bună voie în serviciul ei (cu toate că familia și bunurile sale se aflau în Galiția...). Trimisul rus, Nehliudov
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Berlinul ținea ca neutralitatea noastră să fie obținută pe aceleași căi ca a Italiei, fostul cancelar al Reich-ului, devenit ambasador în proprietatea sa de la Roma, villa Malta (celebră prin trandafirii și plafoanele sale verticale și orizontale mobile), mă onora cu confidențele sale, în speranța că ecoul lor nu se va limita doar la București, ci se va repercuta la Roma prin grija mea, secondînd-o astfel pe a sa... După ce îmi strecurase la ureche că, în fond, pentru Germania era o mare
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Aceasta se petrecea înaintea tulburărilor din primăvara lui 1917 în rîndul trupelor franceze...). Domnul de Morsier îmi mărturisea neliniștea lui Sonnino față de aceste fraze ale lui Caillaux, dată fiind oboseala poporului italian tîrît în război de o minoritate. În fața acestei confidențe, prima mea reacție a fost: De ce vă adresați ministrului român? Aduceți toate acestea la cunoștința ambasadei franceze! " Am făcut-o deja de mai multe ori, dar cei de la palatul Farnese parcă sînt "paralizați". Un fost președinte al consiliului este ceva
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nu avea presentimentul fragilității tratatului pe care tocmai îl semnase și a ceea ce construia el pentru Grecia în norii unui vis rupt de realitate. Între două dintre aceste vitrine, cretanul mi-a făcut o mărturisire care m-a uluit. Această confidență este de așa natură încît aș fi ezitat să o relatez dacă, în 1922, vizitîndu-l pe Take Ionescu la Roma, în clinica unde, convalescent, urma să moară de embolie, acesta nu m-ar fi asigurat că Venizelos i-ar fi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
adio ritual, prezidat de Dino Grandi, era însoțită de semne de stimă cordială, prelungite pînă la un vagon-salon special, atașat la coada rapidului de Triest, al cărui legănat la curbe punea la încercare echlibrul călătorilor și provoca amețeli. O stupefiantă "confidență" a șefului de protocol de la palatul Chigi, coroborată cu cea a ministrului Grandi însuși, îmi însoțea plecarea. Acești domni îmi spuseseră personal că ministrul italian de la București, la anunțul numirii mele ca Ministru al Afacerilor Externe, telegrafiase pentru a propune
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
evidență (Tab. 6.29 și 6.30) un nivel ridicat de legătură Între acești parametri. Verificarea acestor corelații prin analiza de regresie ANOVA și testul t (Tabel 6.31.) a condus la validarea rezultatelor (Sig.= 0), la un interval de confidență de 95%. 6.1.3 Concluziile privind cercetările inițiale asupra profilului bio-psiho-social al bolnavului cu fibromialgie În urma analizei statistice a frecvenței manifestării unor variabile calitative și cantitative În cadrul lotului , a corelațiilor dintre variabile am putut formula o serie de concluzii
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
flăcării, București, 1981; Cantilene, București, 1989. Traduceri: Pearl Buck, Albastrul călțunașilor, București, 1941; Pierre Benoit, Naram-Sin, inimă de regină, inimă de femeie..., București, 1941; Prosper Mérimée, Mateo Falcone, București, 1941; P. G. Wodehouse, Freddie e ghinionist!, București, 1941; Pierre Neyret, Confidența, București, 1941; Mulk Raj Anand, Culii, București, 1954 (în colaborare cu Octavian Nistor); Anatole France, Insula pinguinilor, București 1955; La Fontaine, Fabule, pref. Valentin Lipatti, București, 1958; Émile Zola, Prăpădul, pref. I. Brăescu, București, 1958; Jacques Stephen Alexis, Generalul Soare
TITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290199_a_291528]
-
indiscreții, ceilalți de parti-pris-uri. Ambelor tabere le voi opune un NU solid în față: nu am obținut nimic din ceea ce am notat prin pîndă, prin deschiderea intempestivă a unor uși, prin urmăriri; nu am cerut nimănui declarații, nu am forțat confidențe, nu am aprins cărbunii nici unei bîrfe, nu am colportat ceea ce semăna cu acestea. Iar dacă prin parti-pris-uri se înțelege „vînarea” cu obstinație a ceva sau a cuiva, acest lucru nu l-am practicat nicicînd. Am folosit numai „material” ofertat, nimic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la săpun, lungi de sute de metri, pulverizează retorica despre „culmile de progres și civilizație” pe care, cică, deja le-am atins. *Sînt un om „bun de sfat”, care, pare-se, stimulează confesiunea. Interlocutorii îmi fac, uneori destul de repede, cîte-o „confidență”, îmi spun cîte un „secret”, pe care - zic ei - nu l-au mai spus încă nimănui, convinși că „moare aci, între noi”. În ciuda tentației de a le trece în jurnal, am respectat de fiecare dată sigiliul a tot ce intra
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nimic. Talentul lui e să plutească pe mijlocul rîului, la distanță egală de maluri. Alergic la duplicitate și demagogie, am reușit să-mi fac repede o părere despre el, așa că atunci cînd vine la ședințele noastre nu mă impresionează deloc „confidențele”, „secretele” sale, care - zice - nu trebuie trecute în procesul-verbal etc. Pur și simplu, nu gust așa ceva! Dimpotrivă, sînt indignat că asemenea trucuri ieftine prind, că mimarea sincerității este luată drept sinceritate. Ceilalți nu văd în el „actorul”. Acum, deci, eram
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tine mormîntul, viu fiind încă”, mi-a spus în chip de concluzie. Dramatismul afirmației lui vine din faptul că e singur atît acasă, cît și la „școală”, unde, de mai mulți ani, numărul celor cărora le-ar putea încredința o confidență tinde spre zero. Mi-a dat mai multe exemple de „om pățit”, ultima decepție venindu-i din partea unei doamne, fostă colegă, pe care o stimăm amîndoi, lucru ce face ca amărăciunea să-i fie și mai mare. *Am refuzat să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a mai tras o „rafală”. Omul acesta respiră cu mine, de patru sau de cinci ani, aerul aceluiași birou, timp în care am căutat să fiu mereu corect față de dînsul. Avertizat că nu-și ține gura, nu i-am făcut confidențe, nici nu l am stimulat să-mi facă, nu cumva să-i rămîn dator. Am locuit cîndva în același cartier, dar n-am devenit „prieteni de familie”. Plină de contradicții, evoluția sa e un subiect care aproape nu m-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
una dintre casnicele care și-au permis rare momente de independență, docilă, discretă și înțeleaptă, o basarabeancă fără posibilitatea întoarcerii în locurile natale. Neîndoielnic, acest din urmă fapt i-a influențat comportamentul. La nevoie, a strîns din dinți, a evitat confidențele cu femeile din mahala, s-a bazat pe brațele și pe mintea ei. Exemplară prin abnegație, s-a dedicat, pînă la uitarea de sine, familiei. Nimeni dintre ai săi n-o egalează în felul modest și profund de a fi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
semnificația lor. Chiar în redacție, n-auzi decît: „Cînd putem să trecem pe la casierie?” *Ca să-mi arate că rămîne „un domn” față de mine, deși eu l-am criticat deschis pentru „materialul” (extrem de convențional) prezentat în ședință, Artimon mi-a făcut confidența, pe stradă, că „săptămîna asta” a fost chemat la Securitate „pentru o discuție prietenească”! Chemarea i-a transmis-o directorul Muzeului, ștefan Cucoș. Din clipa respectivă - îmi povestește el - n-a mai avut pic de liniște. I-au trecut prin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Roșcată ca arama și cei șapte șoricei, 1985) sunt moralizatoare, dar cu haz și duioșie. Dintre poeții care își construiesc mimetic universul, C. este cea mai plină de vervă și grație. Scrierile sale în proză (Atât de grozavă și adio. Confidențe fictive, 1971) sunt rezultatul unor observații ironice, necruțătoare asupra unei lumi caricaturale, cu care se confruntă o sensibilitate de adolescentă hotărâtă să devină genială. Memoria ca zestre (I, 2003), jurnalul tinereții, încearcă să impună imaginea îndrăgostitei care înșală fără să
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]