3,948 matches
-
părea că-i oferă destulă satisfacție, m-am hotărât să o iau din loc. După ce am ieșit am auzit vocea limpede și autoritară a lui Rosemary dând comandă prin telefon la Harrods să livreze imediat, la apartamentul meu, cel mai confortabil pat de campanie posibil. Londra era cufundată într-o ceață subțire, străbătută de razele soarelui, prin care clădirile parcă-și pierduseră materialitatea și deveniseră niște prezențe fantomatice. Orașul atât de drag și de minunat, mut și estompat, pe jumătate ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
liber, Își turna câte-un șnaps și se transforma din nou În german - „numai că era mai scund, știi tu... “ „O, knisch-ul meu“, spunea bufonul, aplecându-se peste lighean și clătindu-și degetele de săpun, cel puțin duci o viață confortabilă de lichea. Ești norocos că nu trebuie să-ți bați capul cu responsabilități ca ale mele. “ Ultima parte o inventam de obicei singur, Încercând să pricep ce-mi spuneau colegii de școală. Bufonul Își ridica mâinile În aer, În timp ce knisch-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
noastră flotă a mai pierdut un vas de război, suspină Dora când ultimii fiori s-au retras și rotulele i s-au scufundat sub apă. Dacă se nimerea să fim În pat, ca atunci, În martie, prefera să se cuibărească confortabil În palmele mele, cu spatele gol, ca un indian pe calul său, și Îmi cerea cu o răsucire impetuoasă a capului să introduc un deget În locul rămas neocupat, ca să i se poată „alătura din nou lui Old Shatterhand“. Aprilie Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În praf, mi-am spus, și m-am Întors În camera de zi. Instalându-mă În fața pervazului, am scos un Moslem. Jos În scuar, o figură solitară - mai degrabă un contur, decât substanță, mai mult umbră decât formă - se așeză confortabil pe bancă. — O fi fost a treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze de soare. Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acestui cuvânt aș fi putut produce și sentimentul invocat. Iar atunci când a încercat să plece, am încuiat ușa. Am implorat-o să nu iasă ca să se culce undeva pe plaja plină de scoici când avea aici, la Hilton, ditamai patul confortabil pe care să-l împartă cu mine. — Nu încerc să te transform într-o burgheză, Naomi. Dacă patul ți se pare prea luxos, o putem face și pe jos. — Un contact sexual? ripostă ea. Cu tine? — Da! Cu mine! Proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
scurte, boante și groase. Părerea mea, spuse domnul Opie, Întrebându-se dacă fusese cumva foarte nenorocos În privința companionului, este că dacă găsești o cușetă, nu-i nevoie să călătorești la clasa Întâi. Aceste cușete de clasa a doua sunt deosebit de confortabile. — Da, așa este. Da, răspunse zelos celălalt. Da’ de unde ați știut că-s englez? — M-am obișnuit, spuse domnul Opie cu un zâmbet, să nu subestimez oamenii de la prima vedere. — Desigur, spuse insul, dumneavoastră, ca om al bisericii... Vânzătorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vinovat de trufie și de alte câteva răutăți. Lăsase odată o fată Însărcinată. Chiar și motivele lui de a călători cu clasa Întâi erau amestecate: era mai ușor să treacă de poliția de frontieră, dar era, de asemenea, și mai confortabil, mai potrivit cu orgoliul unui lider. Se surprinse rugându-se „Doamne, iartă-mă!“ Dar nu avu sentimentul siguranței nici unei iertări, dacă exista vreo putere care să ierte. Conductorul veni și Îi examină biletul. — Ninge iar, spuse el. E și mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de exil, așa că Începu să recite declinările din germană și verbele neregulate din franceză. Dar rezistența lui slăbise și, În loc să afișeze În fața călăilor săi un aer sigur și sarcastic, acum plângea. Coral Musker Îi așeză capul Într-o poziție mai confortabilă, dar Czinner și-l mișcă din nou, Întorcându-l fără Încetare și murmurând ritmic, În timp ce lacrimile i se scurgeau În jos pe obraji și de acolo ajungeau În mustăți. Ea renunță la orice tentativă de a-l mai ajuta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acea parte din mine care-și dorea să-i facă o surpriză lui Hunter, oferindu-i imaginea de fată de modă veche, deloc preocupată de carieră, În stilul „proaspăt căsătorită“ care se ocupă de casă. Știam și că un cămin confortabil l-ar face fericit pe Hunter, mai ales că nu se aștepta la asta, și mai știam că eu nu aveam timpul necesar să duc la bun sfârșit o astfel de treabă. Trebuia să recunosc În sinea mea că ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
amiaza mare, angajându-se la firma lui. Era prea evident. Am descuiat ușa apartamentului, am intrat și am mers În salon. M-am Întins pe sofaua pe care o adusese Milton cu câteva zile În urmă. Era minunată, cu adevărat confortabilă, Împodobită cu tapiserie marocană pală, veche. Totul era aproape gata și mai aveam Încă o zi până la venirea lui Hunter. Singurul lucru care lipsea era o chiuvetă nouă În baie, dar aceea avea să fie instalată chiar a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Editura Junimea, către noi, cititorii, îmi place s-o evoc pentru că mi-a rămas în amintire ideea centrală o dorință etern-umană (sau vanitate?!) care ne umflă pânzele corăbiilor; visăm să urcăm într-o cursă rapidă, care să ne ducă direct, confortabil și sigur la destinație. Unii au noroc. Cei mai mulți însă avem de înfruntat viscole și întroieniri; vânăm iluzii și prindem dezamăgiri. Important este să le putem face față rămânând verticali; cursa vieții, care trece uneori doar o singură dată prin stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sînt în trusa permanentă a mașinii. Nu le-am folosit niciodată. Da' la ce-ar ajuta? Pericolul e vîntul, nu gheața. Cu lanțuri pe roți nu mai ești la discreția vîntului, ca pe schiuri spune Lazăr, ridicîndu-se. Cursă mare, frumoasă, confortabilă, motor bun ce ne pasă?! Tăticu', nu ți-ar strica un an-doi de șantier, să-nveți ce-nseamnă șoferie. Hai să vedem de lanțuri. Lazăr își strînge la piept scurta de fîș îmblănită, îi ridică gulerul și-și trage pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
raportat montajul gata. Am măcar atîta conștiință, vă asigur, iar tovarășul Vlad nu-i pus pe ascensiune cu orice preț, nu-i din ăla căruia părinții, grijulii, băgîndu-1 în facultate, îi cumpăra și-un loc comod într-o cursă rapidă, confortabilă, care să-l debarce pe un post de șef, ce taie frunze la cîini. Că, slavă Domnului, și dumneavoastră ați vorbit la o ședință despre cîțiva din ăștia, chiar despre niște inginere tinere, a căror primă grijă, cînd au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu asta? Nu cumva întîmplările prin care ai trecut te-au dezumanizat? Chiar și cu Doina, pe care ai urît-o, te-ai complăcut în minciuna ta, fericită că poți sta comod la umbra numelui Săteanu. În cursa vieții tale, pornită confortabil în copilărie, sub acoperișul numelui Bujoreanu, te-ai poticnit o dată, la nouăsprezece-douăzeci de ani, apoi ți-ai continuat drumul sub acoperișul Săteanu... Acum, eu am impresia că întreaga ta evoluție ulterioară stă sub semnul petrecerii de deseară. De-acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că exista un motiv logic. Margoulies se chinui să accepte logica faptelor; Bull era virgo intacta, un fapt surprinzător pentru un tip de vârsta lui. Trapa cărnoasă a himenului acoperea intrarea în vagin într-un mod cât se poate de confortabil și corect. Păi... cred că e expusă, acută și foarte sensibilă. — Cum? întrebase vinovat Margoulies. Atunci când se freacă de ea cracul de la pantaloni, doctore... Vocea lui Bull își recăpătase nuanța interogativă. Numai că Margoulies nu auzi. Era aplecat, făcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sugestia feminității lui Bull, strecurată în mirosul său; Bull pe dinăuntru, mai degrabă decât pe dinafară. Când Alan îl pătrunse de fapt pe Bull, fața îi era îngropată între omoplații acoperiți de mușchi. Genunchiul lui Bull era flexat și ridicat confortabil în sus, sub perineul lui Alan. Chiar și așa, întins pe podea - într-o poziție nefirească - mâna stângă a lui Alan era liberă să hoinărească. Era liberă să stimuleze scula surprinzător de subțire a lui Bull, abdomenul masiv, sfârcurile ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
iar clădirile de cărămidă Însele aveau un aer scofîlcit, de bătrînețe, de parcă, asemeni celor În vîrstă, oameni ori șobolani, Își pierduseră dorința de a-și păstra coloana vertebrală dreaptă. Șobolanii se mutau În mașini, În scaunele cărora Își construiau culcușuri confortabile. Din cînd În cînd, mă mai Întîlneam cu cîte unul dintre frații mei. Și ei se schimbaseră mult de cînd porniseră În lume singuri. Ascuțiți la față și cu un aer hăituit, cu trupuri lungi și burți atîrnînde, erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mea pentru orice fel de mască. Și atunci de ce, vă Întrebați probabil, mă plîng acum cînd mi-a fost oferită o nouă șansă de a-mi camufla adevăratul chip, o oportunitate unică de a mă face mic și nevăzut, deghizat confortabil În chip de animăluț de companie drăgălaș ? Ei bine, am să vă spun de ce : diferența dintre a-ți asuma o mască, Întotdeauna În scopul de a fi liber, și a fi forțat să ți-o asumi, fără voia ta, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pentru că prefer natura omenească În simplitatea ei, răspunse Rowe. — Știu ce vreți să spuneți, chicoti omulețul. A, credeți-mă, făceau ei loc și pentru natura omenească În peșterile alea. În fiecare dintre ele era de găsit și cîtea o canapea confortabilă! Nu uitau niciodată de canapeaua confortabilă. Rowe simți din nou răsuflarea puturoasă a entuziasmatului său interlocutor. — Nu credeți că-i timpul să vă continuați drumul? Îl Întrebă el. N-aș vrea să vă pierdeți clientul din cauza mea. Abia rostise aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ei, răspunse Rowe. — Știu ce vreți să spuneți, chicoti omulețul. A, credeți-mă, făceau ei loc și pentru natura omenească În peșterile alea. În fiecare dintre ele era de găsit și cîtea o canapea confortabilă! Nu uitau niciodată de canapeaua confortabilă. Rowe simți din nou răsuflarea puturoasă a entuziasmatului său interlocutor. — Nu credeți că-i timpul să vă continuați drumul? Îl Întrebă el. N-aș vrea să vă pierdeți clientul din cauza mea. Abia rostise aceste cuvinte, că le și regretă. Judecînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui Digby i se aducea și ziarul de dimineață. Începuse să se bucure de acest privilegiu doar de cîteva săptămîni, cînd i se adusese la cunoștință, cu blîndețe, că Anglia se află În război. Acum putea zăbovi În pat, rezemat confortabil pe cîte trei perne, pentru a citi pe Îndelete știrile: „Bombardamentele aeriene au făcut numai 255 victime În săptămîna aceasta...“ După ce sorbea din cafea și spărgea coaja oului fiert, citea despre „Bătălia Atlanticului“... Ouăle erau totdeauna fierte exact cum Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Stone! Nu auzi nici un răspuns. Linoleumul vechi și crăpat scîrțîia sub pașii lui, prinzîndu-i uneori degetele. Avu din nou senzația unui lucru cunoscut, ca și cum această explorare de-a lungul unui coridor Întunecos ar fi mai aproape de lumea lui decît dormitorul confortabil din cealaltă aripă a clădirii. — Stone! Stone! chemă el și auzi În sfîrșit un răspuns, dinspre o ușă pe lîngă care tocmai trecea: — Barnes... Dumneata ești, Barnes? — Sst! făcu el, lipindu-și buzele de gaura cheii. Nu-i Barnes. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
A aceluia care, În cîteva ceasuri, nimicise atîtea vieți omenești? Cum ar putea să arate odaia unui astfel de om? Odăile capătă, ca și cîinii, ceva din caracterul stăpînilor lor. Ele pot fi mobilate În așa fel Încît să fie confortabile, plăcute sau numai utile. Odaia unui criminal e desigur, o Încăpere neutră, care n-ar dezvălui nimic din personalitatea locatarului ei la o eventuală descindere a poliției. Nu s-ar găsi În ea nici un exemplar din Tolstoi cu sublinieri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dezastruosul ei mariaj cu Note Mokoti, trompetist și împătimit fan al jazzului, o convinsese că mariajul nu este altceva decât rețeta tristeții și a suferinței. La urma urmei, era o femeie independentă, cu o afacere de condus și o casă confortabilă, proprietate personală, situată pe Zebra Drive. De ce, se întreba el, s-ar lega o astfel de femeie de un bărbat care s-ar putea dovedi greu de suportat de îndată ce jurămintele vor fi fost rostite și se va fi instalat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pentru un funcționar colonial din perioada protectoratului. Pereții exteriori erau tencuiți și văruiți, iar podelele erau din mozaic roșiatic șlefuit, dispus în pătrate mari. Astfel de podele păreau răcoroase pentru picioare în lunile caniculare, deși, ca să te simți cu adevărat confortabil, erau de preferat podelele tradiționale din balegă de vite sau nămol bătătorit. Mma Ramotswe se uită în jur. Erau în camera de zi, în care se intra direct de afară. Mobila era masivă - costase mult la vremea ei -, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]