972 matches
-
iluzie nu infirmă adevărul că aveau dreptate în spirit. Din când în când mi se povestesc însă și lucruri care îmi reamintesc de umorul lor de atunci, care îmi plăcea mie. După vizionarea la școala din sat a filmului Desfășurarea consăteanul meu Ilie Barbu, care n-are, în afară de nume, nici o legătură cu Ilie Barbu din nuvelă și din film, a fost chemat la sfatul popular de către doi inși de la raion. ― Tovarășe Ilie Barbu, i-au spus aceștia, dumneata l-ai cunoscut
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în boccea albituri și care întîmplător dă peste un inel pe noptieră, un borfaș îl trage pe deget și se fudulește cu el la gagică, Jugan se folosea de această sclipitoare expresie care îi particulariza vorbirea, conferindu-i în ochii consătenilor, prin asociere cu serviciul, prestigiu. Reieșea din meditația forfetarului că șeful e stăpîn. El îi are pe toți la mînă: dacă vrea, îi învoiește, dacă nu, nici la premă nu-i trece. Îndefinitiv puterea se definea prin chef. Tovarășa directoare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
terminase cu vînzoleala încadrărilor de la raion, începu să treacă zilnic prin cancelarie. Lăsîndu-și baltă trebile gospodărești, se înfățișară în pripă și învățătoarele. Ca aborigene, pentru sat ele rămîneau tot „alu’ Zup” sau „Mîntuleasa”, complăcîndu-se, cu tot profundul lor dispreț față de consăteni, în obiceiuri și superstiții rurale. Prășeau în grădină, creșteau porci și găini ori mergeau la piață cu cireșe. Reciproc, se otrăveau cu bîrfe și cu intrigi. În cancelarie auzeam doar rețete de zacuscă și întîmplări cu sugari. Relatarea întoarcerilor nocturne
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se scurgea prin vene și În care se străduiau să supraviețuiască niște amărăciuni de globule roșii chircite și stafidite ca vai de ele, acea galerie, deci, a tăbărât cu bâte și tot soiul de alte arme improvizate pe inocenții noștri consăteni. Numai vigoarea și agilitatea acestora din urmă au zădărnicit măcelul care se prefigura: s-au Îmbarcat cu toții, la repezeală, În remorca tractorului care Îi aștepta cu motorul pornit. Unii s-au suit din mers, agățându-se de obloanele de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mea? Nu am atâta spațiu pentru a cuprinde 101 ani de viață pământească, viață de muncă și de demnitate, dar și de mândrie că se trage dintr‐ un neam răzășesc, care a fost și a rămas „talpa țării” și că consătenii ei o apelau cu „coana Tinca”, „Sărut mâna!” Sărut mâna îi spun și eu acum, la depășirea cen tenarului personal, cu convingerea că longevitatea se „cumpără” cu cumpătare, cu echilibru în toate, cu chibzuință în fața întâmplărilor vieții, bune și rele
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și respect numele într-o ordine oarecare. În primul rând ziaristul și publicistul autor a numeroase cărți, dl. Ion N. Oprea, care mi-a trimis un volum și apoi atâtea, și care în calitatea amintită și apoi și aceea de consătean, m-a stimulat cerându-mi unele informații și am și avut un intens schimb de impresii și scrisori, plus numeroase convorbiri telefonice. Prin dl. Oprea am reluat legătura cu dl. prof. Vasile Fetescu, reputat pedagog și autor a numeroase volume
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
revistă și, indirect, a contribuit la sporirea zestrei mele intelectuale. Pe lângă cei amintiți țin să mulțumesc celor care s-au aplecat cu răbdare asupra debutului meu după cum urmează: Elena Popoiu: Profesorul Alexandru Mânăstireanu, „Călător... prin vâltoarea vremii”, Ion N. Oprea, Consăteanul meu, prof. Al. M., debut literar la vârsta de 90 de ani, și Addenda la cartea „Călător... prin vâltoarea vremii”, Constantin Ostap, O viață de om... așa cum a fost și Ion Hurjui: Memoriile, plus dl. Lucian Vasiliu din Iași. *** Reuniunea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
multe și pe bună dreptate. Vă sugerez să vă aplecați și să întârziați cu răbdare pe această carte și veți ajunge să cunoașteți OAMENI și LUPTĂTORI de o factură deosebită. Al. Mânăstireanu, „Academia Bârlădeană”, Nr. 1(26), trim. I, 2007 *** Consăteanul meu, profesorul Alexandru Mânăstireanu, debut literar la vârsta de 90 ani: Călător... prin vâltoarea vremii Alături de învățătorii Ștefan Baștă, Gheorghe Filiche și Maria Nacu, Alexandru Mânăstireanu se numără printre primii intelectuali ridicați în satul Priponești de Sus, fostul județ Tutova
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pentru că era și fiu de țăran, care se lăsa greu convins să-și lepede petecul de pământ, învățătorul suportă persecuțiile politice, delațiunile, privațiunile pe toată durata lungii ierni cât a durat vrajba socială. Ocupat însă, până peste cap, cu alfabetizarea consătenilor, cu munca de învățător, dar și de modelator cultural, a trecut peste toate. Nu l-am avut învățător sau profesor - și pentru că de abia în 1959, la 43 de ani avea să absolve - Facultatea de Filologie, dar l-am avut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ale postdecembristului an ’90. Și din 1992, Alexandru Mânăstireanu are o nouă preocupare majoră - drumuri cu autocarul, trenul ori cu avionul la Paris, Veneția, Florența, în Belgia, la copii, nepoți și strănepoți. Speranță de care nu s-a despărțit niciodată consăteanul meu, fostul învățător și profesor, animatorul cultural din Priponești de Sus - Alexandru Mânăstireanu. Dovadă stau spusele sale puse pe contracoperta cărții „Călător... prin vâltoarea vremii”: „Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume care încearcă să-și croiască un nou
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și atunci doar gândul meu pios mai poate ajunge la el, la Mihai Tamaș, omul de pe plaiurile nemțene, vecine Humuleștilor lui Ion Creangă. Al. Mânăstireanu, „Academia Bârlădeană”, Nr.2(27), trim. II, 2007 *** În numărul 60 [al revistei Elanul - n.n.] consăteanul lui Al. Mânăstireanu a prezentat volumul profesorului. Acum ne oferă o Addenda la cartea „Călător... prin vâltoarea vremii”... După ce consăteanul meu, profesorul Alexandru Mânăstireanu, mi-a expediat volumul său „Călător... prin vâltoarea vremii”, dovadă că se poate face debut literar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
lui Ion Creangă. Al. Mânăstireanu, „Academia Bârlădeană”, Nr.2(27), trim. II, 2007 *** În numărul 60 [al revistei Elanul - n.n.] consăteanul lui Al. Mânăstireanu a prezentat volumul profesorului. Acum ne oferă o Addenda la cartea „Călător... prin vâltoarea vremii”... După ce consăteanul meu, profesorul Alexandru Mânăstireanu, mi-a expediat volumul său „Călător... prin vâltoarea vremii”, dovadă că se poate face debut literar și la vârsta lui de 90 ani, primesc de la el și o scrisoare având anexată Addenda pe care o ofer
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fost nevoit, firește, să lucrez cu asemenea oameni-neoameni, uneori să-i înfrunt, dar să simt și oarba lor dușmănie, dintre atâția potrivnici, memoria și atenția mea mi-l păstrează pe un oarecare. Era fiul unor oameni foști gospodari, respectați de consăteni până la acea vreme, cu ceva carte - patru clase primare - dar cu o totală deformare sufletească și de caracter. Era vicepreședintele Sfatului popular comunal, om cu un zel sporit, care acționa călcând peste orice omenie, dar foarte abil, un adevărat vulpoi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
săracu’!». Numai că, la un moment dat, lumea a sesizat nefirescul. De la un timp, discret, pe la miez de noapte câinii lătrau cu mai multă insistență, iar în zori populația afla despre ultima arestare în sat, despre dispariția a încă unui consătean. Inițial, satul nu și-a dat seama ce se întâmpla, nici de ticăloșia cameleonului care, în chip de om, cu o mutră de nevinovat, le intra în casă și, la plecare, în mod invariabil își exprima falsa compasiune «Ghetu’ om
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
își descărcau sufletul în fața acestui specimen odios, când în aceeași măsură și compătimirile se repetau cu aceleași invariabile cuvinte, cineva a avut o sclipire de conștiință, și-a dat seama de la cine veneau arestările samavolnice, condamnările și supraaglomerarea pușcăriilor cu consătenii lor, și, precum se întâmplă în telepatie - că satul are felul său de a percepe și comunica - individul a început a fi ținut la distanță, nu mai era primit în case, cinstea din sărăcia omului nu-i mai stătea la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai cunoaște. Acolo își mistuie, printre necunoscuți, duplicitatea și mustrările de conștiință dacă o mai fi având ceva din ea. În sat, la Căuești, încă i se mai păstrează disprețul de turnător și nemernic, de individ care și-a vândut consătenii pentru «un blid de linte». După atâția ani de la întâmplările evocate înfierez și eu această comportare inspirată de interese străine țării, cu gândul la acei oameni care din prea multă încredere în omul de lângă ei au plătit omenia lor cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
v-am vorbit nu se vor mai întoarce niciodată. Dar niciodată...” Alexandru Mânăstireanu Cu cele de mai sus, scrise de Alexandru Mânăstireanu, se adeveresc spusele mele dintr-o încercare de cronică la cartea citată: „astăzi debutant în literatură, aștept de la consăteanul meu și alte lucrări literare, oferite nouă, pe măsura experienței sale de viață”. «Ghetu’ om, săracu’!» este un început. Îi mulțumesc. Ion N. Oprea, „Elanul”, Nr.64, iunie 2007 *** Acorduri pe strune de suflet Recent am primit de la profesorul și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Du-te și te spânzură!”. Sigur, nu era bună pentru scopurile josnice ale stăpânirii tiranice, însă tocmai această apreciere din acea vreme este o certificare a calităților ei morale. Revenită în satul natal, autoarea observă că este privită de unii consăteni „cu o satisfacție rea, că prea fusese isteață în copilărie” și de aceea dispare din ochii consătenilor, merge la București și se angajează ca muncitoare textilistă la „Tânăra gardă” - dar și aici este persecutată, izolată iar cei de la securitate o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
această apreciere din acea vreme este o certificare a calităților ei morale. Revenită în satul natal, autoarea observă că este privită de unii consăteni „cu o satisfacție rea, că prea fusese isteață în copilărie” și de aceea dispare din ochii consătenilor, merge la București și se angajează ca muncitoare textilistă la „Tânăra gardă” - dar și aici este persecutată, izolată iar cei de la securitate o convocau discreționar la orice oră din zi sau din noapte. După ani, autoarea încă nu poate uita
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
2008 *** O altă viață de om... așa cum a fost Prietenul meu, publicistul Ion N. Oprea, mi-a făcut surpriza cunoștinței cu un Călător... prin vâltoarea vieții, deci cu opera cu acest titlu a unui vrednic nonagenar de prin părțile Bârladului, consătean al său: Alexandru Mânăstireanu. Primul lucru pe care l-am făcut după citirea capitolului Copilăria. Școala din Priponești și Școala Normală din Bârlad, a fost să caut în Atlasul rutier unde este acel Priponești, identificându-l între Tecuci și Bârlad
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
numărul recent al „Academiei Bârlădene”, în care am văzut inserat, imediat după recenzia volumului „Păcală și ai săi”, articolul ce ați binevoit a scrie, ca urmare a lecturii făcute asupra volumului „Călător... prin vâltoarea vremii”, întâmplător autor subsemnatul. Dl. Oprea, consăteanul meu și prietenul Dvs., m-a plasat astfel în centrul atenției, oferindu-vă volumul în cauză. Mă bucur mult citind articolul respectiv care, deși spuneți că nu e o recenzie, sub o formă și mai agreabilă este așa cum vă exprimați
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
lui la un pahar de vin bun de Priponești”. Cu aceste zise, rămân al Dvs. apropiat narator al vieții mele și pe undeva și pe cea a semnatarului articolului ce ați binevoit a scrie despre volumul dat de I.N. Oprea, consăteanul meu atât de atașat de persoana mea și față de care rămân îndatorat pentru totdeauna. Vă mulțumesc mult pentru aprecieri și vă felicit sincer pentru prodigioasa Dvs. activitate în domeniul literar-artistic ce desfășurați de multă vreme. Respectuoase mulțumiri și deosebita mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
N. Cornici, originar din Priponeștii de Jos, sat component al comunei Priponești. Citise cartea mea, i-a plăcut și a venit special să mă cunoască, persoana respectivă născându-se după ce eu am plecat din Priponești - de aici paradoxul că, fiind consăteni, nu ne cunoscusem încă. Mă privește cu multă atenție și respect, totul se vede din felul cum vorbește, din felul admirativ de a mă privi. I-am dăruit un exemplar cu dedicație, promițându-mi că va mai veni să mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Preda și lui Mitică Balaban, ambii de pe strada mea, ca să facă lectură de sărbătorile Paștilor. Duminică, 8 aprilie 2007. Paștile ortodox. Mă bucur de liniștea, de pacea din casa mea și vreau să iau legătura cu lumea. Telefonez la Iași consăteanului Oprea și-i cer numărul de telefon al prof. Fetescu, căruia, telefonându-i, i-am făcut o mare surpriză într-o zi de mare sărbătoare creștinească. Mi-a promis o nouă carte. Dau apoi telefon familiei Nel Popescu din București
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
astfel, având titlul: „Măi băieți, mâncați cireșe din cireșul tatei”. Prin 1939-1940, în timpul primelor concentrări la granițele țării serios amenințate din toate punctele cardinale, m-am bucurat când printre cei repartizați în plutonul meu am recunoscut numele și persoana unui consătean cu 4-5 ani mai în vârstă ca mine. Prin el mi se părea că am meleagurile natale lângă mine, că nu mai eram singur printre necunoscuți. Mi l-am ales ca ordonanță imediat după 1 mai 1940, când am fost
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]