1,852 matches
-
și "â - ê - î" au fost permutate între ele, în cadrul acelorași secțiuni. Fiecare lecție începea cu recapitularea tuturor literelor învățate anterior. La sfârșitul lecției 10, cele 29 de litere sunt rearanjate în ordine alfabetică, iar apoi împărțite în vocale și consoane. Sunt recapitulate cele 10 cifre arabe. Următoarele lecții ale primei părți (11-23) se refereau la grupuri de litere cu rol special în formarea silabelor și pronunțare: consoane „nedespărțibile”, "i" și "u" semivocalice în diftongi și triftongi, grupurile "ce - ci - ge
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
de litere sunt rearanjate în ordine alfabetică, iar apoi împărțite în vocale și consoane. Sunt recapitulate cele 10 cifre arabe. Următoarele lecții ale primei părți (11-23) se refereau la grupuri de litere cu rol special în formarea silabelor și pronunțare: consoane „nedespărțibile”, "i" și "u" semivocalice în diftongi și triftongi, grupurile "ce - ci - ge - gi". Partea a doua era intitulată „Cuvinte de mai multe silabe și propuseciuni” și cuprindea inițial 18 lecții (numărul acestora a crescut în edițiile de mai târziu
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
redactată în același mod, în cele două alfabete, și este datată "1385 al erei Saka", adică 1463 d.C. În Malaysia, jawi a fost înlocuit cu alfabetul latin în anii 1950, pe baza grafiei engleze (de exemplu, cu „"ch"”, pentru redarea "consoanei africate surde" asemănătoare din cuvântul "„cinci”" din limba română, și „"j"”, pentru redarea "consoanei africate sonore" asemănătoare existente în cuvântul românesc "„George”". Mișcarea naționalistă indoneziană adoptase alfabetul latin în 1928, cu grafie olandeză cunoscută sub denumirea de „"Van Ophuijsen"” (de
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
Saka", adică 1463 d.C. În Malaysia, jawi a fost înlocuit cu alfabetul latin în anii 1950, pe baza grafiei engleze (de exemplu, cu „"ch"”, pentru redarea "consoanei africate surde" asemănătoare din cuvântul "„cinci”" din limba română, și „"j"”, pentru redarea "consoanei africate sonore" asemănătoare existente în cuvântul românesc "„George”". Mișcarea naționalistă indoneziană adoptase alfabetul latin în 1928, cu grafie olandeză cunoscută sub denumirea de „"Van Ophuijsen"” (de exemplu, "„tj”" pentru redarea consoanei africate surde, iar "„dj”", pentru redarea consoanei africate sonore
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
cuvântul "„cinci”" din limba română, și „"j"”, pentru redarea "consoanei africate sonore" asemănătoare existente în cuvântul românesc "„George”". Mișcarea naționalistă indoneziană adoptase alfabetul latin în 1928, cu grafie olandeză cunoscută sub denumirea de „"Van Ophuijsen"” (de exemplu, "„tj”" pentru redarea consoanei africate surde, iar "„dj”", pentru redarea consoanei africate sonore corespondente. Această grafie a fost ușor modificată prin reforma ortografică din 1947, numită „"Soewandi"”, după numele ministrului Educației din guvernul prim-ministrului socialist Sjahrir. Astfel, "„oe”" se înlocuia cu "„u”". Iată
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
pentru redarea "consoanei africate sonore" asemănătoare existente în cuvântul românesc "„George”". Mișcarea naționalistă indoneziană adoptase alfabetul latin în 1928, cu grafie olandeză cunoscută sub denumirea de „"Van Ophuijsen"” (de exemplu, "„tj”" pentru redarea consoanei africate surde, iar "„dj”", pentru redarea consoanei africate sonore corespondente. Această grafie a fost ușor modificată prin reforma ortografică din 1947, numită „"Soewandi"”, după numele ministrului Educației din guvernul prim-ministrului socialist Sjahrir. Astfel, "„oe”" se înlocuia cu "„u”". Iată un exemplu: "Soerabaja -> Surabaja". Reforma ortografică din
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
formate prin compunere: "bárcsak" „numai de” (← "bár" „deși” + "csak" „numai”), "úgyszolván" „practic” (← "úgy" „așa” + "szólván" „vorbind”). Gramaticile limbii maghiare iau în seamă două feluri de articole: hotărât și nehotărât. Articolul hotărât are două forme: "a" înaintea cuvintelor care încep cu consoană și "az" pentru cele cu vocală, folosite și pentru singular, și pentru plural: a ház" „casa”, az épület" „clădirea”, az alacsony házak" „casele scunde”, a magas épületek" „clădirile înalte”. Există articol nehotărât numai pentru singular, "egy" „un/o”, a cărui
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
târziu. Egipteana hieroglifică, hieratică și demotică au fost în cele din urmă înlocuite cu alfabetul copt. Copta este încă folosită în Biserica Ortodoxă Egipteană, și se găsesc urme în limba arabă vorbită în Egiptul modern. Egipteana antică conține 25 de consoane similare cu cele ale altor limbi afro-asiatice. Acestea includ faringiene și categoric consoane, consoane fricative și affricative. Are trei vocale lungi și trei scurte, care s-au extins la nouă în egipteana târzie. Cuvintele de bază în egipteană, similare cu
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
cu alfabetul copt. Copta este încă folosită în Biserica Ortodoxă Egipteană, și se găsesc urme în limba arabă vorbită în Egiptul modern. Egipteana antică conține 25 de consoane similare cu cele ale altor limbi afro-asiatice. Acestea includ faringiene și categoric consoane, consoane fricative și affricative. Are trei vocale lungi și trei scurte, care s-au extins la nouă în egipteana târzie. Cuvintele de bază în egipteană, similare cu cuvintele semite și berbere, sunt o rădăcina triliterală sau biliterală de consoane și
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
alfabetul copt. Copta este încă folosită în Biserica Ortodoxă Egipteană, și se găsesc urme în limba arabă vorbită în Egiptul modern. Egipteana antică conține 25 de consoane similare cu cele ale altor limbi afro-asiatice. Acestea includ faringiene și categoric consoane, consoane fricative și affricative. Are trei vocale lungi și trei scurte, care s-au extins la nouă în egipteana târzie. Cuvintele de bază în egipteană, similare cu cuvintele semite și berbere, sunt o rădăcina triliterală sau biliterală de consoane și semiconsonante
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
categoric consoane, consoane fricative și affricative. Are trei vocale lungi și trei scurte, care s-au extins la nouă în egipteana târzie. Cuvintele de bază în egipteană, similare cu cuvintele semite și berbere, sunt o rădăcina triliterală sau biliterală de consoane și semiconsonante. Sufixele sunt adăugate pentru a forma cuvinte. Conjugarea verbelor corespunde persoanei. De exemplu, scheletul triconsonantal S-D-M este nucleul semantic al cuvântului "auzi"; conjugarea de bază este "smd"- "aude". În cazul în care subiectul este un substantiv, sufixele nu
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
ebraic fiecare semn denotă un anumit sunet. În total alfabetul conține 22 de semne, toate fiind consonante. În ebraică nu există semne alfabetice care ar fi vocale, dar unele litere (alef, ain, iud și vav) și-au pierdut calitatea de consoane și sunt folosite ca vocale. Scrierea literelor se face una după alta, fără legătură, de la dreapta spre stânga. Acest mod de scris se datorează faptului că primele scrieri s-au făcut pe dale de piatră, cu dalta și ciocanul, dalta
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
Iberice și româna), la 87% cu catalana, la 85% cu sarda, la 82% cu spaniola, la 78% cu ladina și la 77% cu româna. Printre limbile romanice mari, este și cea mai asemănătoare cu limba română. Se caracterizează prin păstrarea consoanelor și vocalelor duble și accentului cu rolul distinctiv. Influența italienei asupra altor limbi a fost moderată și este vizibilă cel mai puternic în artă, mai ales în muzică. Ideile Școlii Ardelene și latinismului au dus la mărirea numărului cuvintelor de
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
dar vocalele în silabe deschise accentuate sunt lungi. Exemple: "fata" ("zână") vs. "fatta" ("făcută") . Silabe finale au mereu o vocala scurt. </div> Sistemul consonantic al limbii italiane este foarte asemănătoare cu sistemul românesc. Cu toate acestea, există o distincție între consoane lungi și scurte. Consoanele duble se pronunță puternic. Exemple: „fatto” ("fapt"), „piazza” ("piață"). Înainte de vocalele anterioare (e și i), pronunția literelor c, g și sc se transformă din , , și în , , și , respectiv. Secvențele „ci-”, „gi-”, și „sci-” urmate de o
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
deschise accentuate sunt lungi. Exemple: "fata" ("zână") vs. "fatta" ("făcută") . Silabe finale au mereu o vocala scurt. </div> Sistemul consonantic al limbii italiane este foarte asemănătoare cu sistemul românesc. Cu toate acestea, există o distincție între consoane lungi și scurte. Consoanele duble se pronunță puternic. Exemple: „fatto” ("fapt"), „piazza” ("piață"). Înainte de vocalele anterioare (e și i), pronunția literelor c, g și sc se transformă din , , și în , , și , respectiv. Secvențele „ci-”, „gi-”, și „sci-” urmate de o altă vocală indică că
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
duble se pronunță puternic. Exemple: „fatto” ("fapt"), „piazza” ("piață"). Înainte de vocalele anterioare (e și i), pronunția literelor c, g și sc se transformă din , , și în , , și , respectiv. Secvențele „ci-”, „gi-”, și „sci-” urmate de o altă vocală indică că consoanele sunt „moale” (). În astfel de cazuri, „i” este silențios dacă accentul nu este pus pe „i”. Exemple: „già” ("deja", accentul este pus pe „à”) vs. „biologia” ("biologie", accentul este pus pe „i”). Literele J, K, W, X, și Y există
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
înaintea cuceririi arabe. De asemenea aici și-au desfășurat activitatea gramaticii numiți „masoreți” că de pildă, Aharon Ben Asher și Moshe Ben Naftali care au pus la punct "punctuația tiberiană", sistemul de notare cu puncte a vocalelor și al însușirilor consoanelor folosit în limba ebraica începând din secolul al X-lea. Pe la 920 s-a scris în localitate manuscrisul cunoscut sub denumirea Keter Aram Tzova (Coroană Alepului) care conține textul cel mai exact al Bibliei ebraice - Tanah. În anul 985 geograful
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
retoromana (sau romanșa, vorbită în două-trei cantoane estice ale Elveției de circa 55 000-65 000 de oameni) are accentul distinctiv, în timp ce latina are o lungime a vocalelor distinctivă. În limbile italiană și sardă ("sardo logudorese") există o lungime distinctivă a consoanelor și accent, pe când în spaniolă doar un accent distinctiv. În limba franceză accentuarea se face "qvasi-moton", pe absolut fiecare silabă a oricărui cuvânt (în vorbire), astfel făcând accentul nedistinctiv. În română accentul este folosit doar în vorbire (cu foarte rare
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
să aibă oficial nume latine. Romanii sunt creatorii alfabetului latin care avea, în epoca clasică, literele următoare: Literele "k", "y" și "z" sunt rare : "k" nu exista în alfabetul latin, fiind folosit un "c" în fața lui "a", "o" și în fața consoanelor ; "y" și "z" au fost adăugate pentru transcrierea cuvintelor grecești începând din epoca clasică. Quintilian se plângea că această îmbogățire a alfabetului permite transcrierea mai bună a cuvintelor grecești decât a celor latine. Latina are un sistem gramatical flexibil extins
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
sau grupuri de cuvinte (expresii) ce modifică raporturile firești dintre semnificant și semnificat. Modificarea este înregistrată ca o deviere de la modul curent, „normal” în care se realizează corespondența dintre obiectul desemnat și cuvântul ce-l denumește. Aliterația constă în repetarea consoanelor sau silabelor inițiale Asonanța constă în repetarea unor vocale cu efect sonor. Onomatopeea este un cuvânt alcătuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se imită sau sugerează sunete naturale. Ex.:"Tropotele de pe coridor i-au determinat să iasă din sala
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
Turdeanu propune o alternativă: Karina este o transcriere a numelui sârb al regiunii Krajina care se întinde de-a lungul malului drept al Dunării de la Đerdap la vărsarea Timocului. În limba turcă ca și în maghiară, nu există grupul de consoane "cr" : "crèche" din limba franceză devine "câreș" în turcă precum "Criș" din română devine "Körös" în maghiară iar "kralj" din slavă dă "király" în maghiară. Astfel "Krajina" e schimbat prin metateză în "Karina", și "Krajinovo Polje" (adică „câmpia de la Krajina
Karînovasî () [Corola-website/Science/332845_a_334174]
-
prima dintre cele Zece Porunci, în , citată din traducerea Versiunea Standard Americană, American Standard Version (ASV): "Eu sunt Dumnezeul tău, cel care te-a scos din sclavia Egiptului. Să nu ai alți Dumnezei în afară de mine." Numele este compus din trei consoane, yōd (י), hē (ה) și văv (waw) (ו) (un w semivocalic; vezi mater lectionis, אֵם קְרִיאָה), consoana hē (ה) fiind repetată la sfârșit. Din cauza faptului că în scrierea ebraică veche nu se
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
din sclavia Egiptului. Să nu ai alți Dumnezei în afară de mine." Numele este compus din trei consoane, yōd (י), hē (ה) și văv (waw) (ו) (un w semivocalic; vezi mater lectionis, אֵם קְרִיאָה), consoana hē (ה) fiind repetată la sfârșit. Din cauza faptului că în scrierea ebraică veche nu se scriau vocalele și deoarece evreii considerau numele יהוה tabu (este interzis să fie rostit de către profani), înlocuindu-l cu "Tetragrammaton" sau cu "Adonai" (Domn), nu
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Cu doar 11 vorbitori în anul 1998, cauqui este pe cale de dispariție. Limba aimara are doar trei perechi de vocale: a, i, u. Fără diacritice aceste vocale sunt pronunțate scurt, iar cu tremă, lung (ä, ï, ü). În combinație cu consoane uvulare (q, q', qh, x) are loc o mutație fonetică în pronunția vocalelor i și u ( → , → ). Aimara nu are diftongi, iar două semivocale (w și y). Limba aimara are 26 de foneme consonantice (două dintre ele fiind semivocalele și ). Oclusivele
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
ele fiind semivocalele și ). Oclusivele sunt grupate în trei perechi: oclusive surde, oclusive aspirate și oclusive glotalizate. Limba aimara are o ortografie fonemică și folosește alfabetul latin cu niște digrame, o trigramă și semne diacritice. Digraful "ch" se folosește pentru consoana oclusivă palatală () și "ll" pentru consoana laterală palatală (). Digrafele "ph", "th", "kh" și "qh" sunt folososite pentru oclusivele aspirate (, , și ). Pentru consoana oclusivă postalveolară () se folosește trigraful "chh". Semnul "ñ" se folosește pentru consoana nazală palatală () și semnele "p', t
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]