1,866 matches
-
teren romînesc, la început ca termen secund în genitiv al unor compuse toponimice de tipul Apa (Valea, Tîrgul) + Moldeova, Moldova („Moldei“), apoi desprins ca toponim absolut (simplu). Evoluția Moldeova > Moldova este ușor de explicat prin alternanța palatalizat/nepalatalizat a unor consoane în graiul moldovenesc. S-a emis ipoteza că numele Molde și Mulde ar fi putut desemna inițial mina la care lucrau sașii (care era o „albie, adîncitură“, indicată de apelativul german), apoi, prin metonimie, orașul din apropiere, fondat de aceștia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sinonim cu sl. grădiște (> Grădiște), după care s-ar fi configurat fonetic în finală (-iște este tot un sufix local), după cum susține Iorgu Iordan. Prezența lui t în locul lui d s-ar putea explica printr-un intermediar săsesc (în germană consoanele sonore sunt frecvent desonorizate, transformate în surde, în finala cuvintelor) între forma maghiară și cea romînească. Etimologia poate fi confirmată de comparația cu toponimele Nădăștia și Răcăștia, aflate în același județ cu Orăștie. Observînd că toponimia acestei zone este preponderent
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care unele se regăsesc în arterele de circulație moderne (cum este cel care leagă sud-vestul Moldovei de Brașov, pe valea Putnei vrîncene). Gh. Bolocan a realizat o analiză a grupului de toponime romînești care conțin în final secvența -na după consoană. Această secvență reprezintă un sufix adjectival en > in, cu vocala elidată (urmat de articolul -a) și sufixul adjectival ina, care, atașat unui entopic adecvat, arată caracteristica geografică cea mai frapantă pentru Namengeberi a locului. De exemplu, Calna (< cal, „noroi“) „nămoloasa
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Prin polarizare, au fost for mate toponimele: Cîmpia Teleormanului (în Muntenia de Est) și Teleormănel (pîrîu, afluent de dreapta al Teleormanului). Etimologia, acceptată de toată lumea, este cumană: compusul Deliorman > Teleorman (< cum. deli, teli, „nebun“ și orman, „pădure“), prin transformarea primei consoane bilabiale în perechea ei „surdă“ (trecerea de la surd la sonor și invers este obișnuită în corespondențele romîno turcice Buceci-Bucegi < bučak-buğag). Adjectivul deli, teli, „nebun“, este metaforic, conotațiile fiind „imensă, înaltă, deasă, întunecată“, cum se spune în formulele populare tradiționale, „codru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fi putut evolua în limba romînă la *Vîrcerova, apoi la Vîrciorova (prin diftongarea cunoscută e > eo > io). Potrivit corespondențelor slavo-romîne și legilor fonetice ale romînei, unui r silabic (interconsonantic) slav îi corespunde în romînă îr, a neaccentuat devine ă, după consoana palatală č devine e, iar sufixul slav -evo ajunge în romînă de obicei -ova (vezi Kralevo > Craiova). Dialectul slav în care a luat naștere și a evoluat, pînă la trecerea în romînă, toponimul este cel sud-estic, așadar de tip sîrbesc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
infinit, dar este imposibil de stabilit câte cuvinte cuprinde o limbă la un moment dat; de aceea se spune că vocabularul este un sistem deschis.“ Această afirmație a fost făcută din perspectiva comparării vocabularului cu sistemul fonologic (al vocalelor și consoanelor) sau cu cel morfologic (al formelor diferite ale unui cuvânt), sisteme ale căror inventare cuprind un număr limitat de elemente și, de aceea, sunt considerate sisteme închise. Conform acestei observații, viitorul colecției este asigurat în ceea ce privește materialul: cuvintele limbii române ce
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
despre animalul respectiv, Buffon menționează că acesta este „un quadrupède que les Hottentots appellent gnou“. Profit de ocazie, ca să precizez că hotentot, nume dat de olandezi (ol. hotentut „bâlbâială“), se explică prin impresia produsă de prezența, în hotentotă, a unor consoane numite „clicuri“, a căror pronunțare este însoțită de o inspirație, nu de o expirație, ca în cazul consoanelor obișnuite, asemănătoare cu plescăiturile din limbile europene (zgomotul sărutului este un fel de clic labial, iar pentru a îndemna caii se folosește
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ca să precizez că hotentot, nume dat de olandezi (ol. hotentut „bâlbâială“), se explică prin impresia produsă de prezența, în hotentotă, a unor consoane numite „clicuri“, a căror pronunțare este însoțită de o inspirație, nu de o expirație, ca în cazul consoanelor obișnuite, asemănătoare cu plescăiturile din limbile europene (zgomotul sărutului este un fel de clic labial, iar pentru a îndemna caii se folosește un fel de clic bilabial). În română, cuvântul gnu vine din franceză, adaptat după pronunțare. Satana are, la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
să fie un cuvânt vechi, din moment ce termenul există și în aromână. Elementele maghiare mai vechi prezintă, în raport cu cele mai noi, o serie de particularități de care trebuie să se țină seama. În epoca în care s-au făcut primele împrumuturi, consoana v se pronunța în maghiară bilabial și, de aceea, unui astfel de v urmat de a îi corespunde în română un u care, prin contopire cu vocala următoare, poate să devină o (magh. város > rom. oraș), în timp ce consoana v din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
primele împrumuturi, consoana v se pronunța în maghiară bilabial și, de aceea, unui astfel de v urmat de a îi corespunde în română un u care, prin contopire cu vocala următoare, poate să devină o (magh. város > rom. oraș), în timp ce consoana v din elementele mai recente s-a păstrat (magh. vályog > rom. dial. văiugă „cărămidă de argilă nearsă, chirpici“). Pornind de la această distincție fundamentală, E. Petrovici a dat o nouă explicație originii cuvântului vamă, considerat de obicei de origine maghiară. Fiind
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și flexionară - formule care nu există niciunde în stare pură, probează originea aparte a limbilor indoeuropene. Pentru a ne lămuri asupra acestei chestiuni trebuie să distingem între formulele morfologice de limbă și sistemul fonetic al limbilor. Sistemul de sunete - vocale, consoane, silabe - diferă de la o limbă la alta în sfera aceleiași formule structurale. A se vedea în această privință deosebirea aspectului sonor între limbile flexionare precum rusa și polona, germana și engleza, româna și albaneza etc. Deosebirile există și în sfera
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
alb. talë „parte, tain, porție, limită“. Prin dispariția lichidei l au rezultat forme ca rom. a tăia și tain, vgr. daio „a împărți, a distribui“ față de sl. delitĭ „a împărți“, lat. talea „butaș“, vgr. thalos „smicea“. Cuvântul deal este compus, consoanele d și l trimit la componentele lui. Pentru lichida l/r a se vedea rom. a lua și a rumpe, sl. lov „vânătoare, pradă“ și vgr. reo „a tăbărî (furios)“, fr. labour „aratul, brăzdatul, tăierea pământului“ și sl. rabota „muncă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
tăierea pământului“ și sl. rabota „muncă, activitate“. Primul component poate fi identificat în prep. lat. de, engl. to cu sensul ablativ de referire la ceva. Astfel sl. delo este treaba pe care o face cineva; în rom. treabă primele două consoane reprezintă reducerea a două cuvinte silabă din tarabă, cf. tărăboanță și roabă; a turba și rabie; a derege, a drege și a regla; înalt, arbore și sl. derevo „copac“, rom. tărie „înălțime, altitudine“. Baza lichidă, în variantele l/r/zero
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
avere, stare; familie, neam), în timp ce pentru volostĭ și olat forma contrasă este rs. vesĭ, sloven. vàs, ceh. ves, pol. wieś, luss. wjes, lusj. wjas, vind. viç(localitate, așezare), magh. vásár (târg), alb. fshat „sat”, fără urmă de miez lichid între consoanele rădăcinii, iar rom. sat, cu suprimarea părții introductive a cuvântului. De la forma contrasă vicus româna are denumiri precum Bacău, Bacova, Băcani, Băcel, Bâcu, Bic, Bica, Bicău, Bocicoiu, Bucea, Buceava, Bucești, Bucov, Bucu, Bucura, București, Bucuru, Buicani, Ocea, Ucea, Ucuriș, Văcăști
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
άπτω) „a apuca, a prinde, a înșfăca” (DEI), româna nu are, aparent, o formă corespondentă. Este însă firesc a raporta la latină forma românească a căpui „a prinde”, și nu la magh. kapni (DEXI). Aceeași bază latină explică, în urma sonorizării consoanelor, pe a găbui și a găbji, precum și pe gabjă, cărora etimologia tradițională le dă o explicație fantezistă. Vorbă, cuvânt menit să sprijine devenirea românei direct din latină (verbum), și nu prin italiană, care redă sensul respectiv prin parola (A se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-D.) explică pe r din finalul românescului pădure, ca și germ. Wald, pl. Wälder, sau rom. falduri. A privi, cuvânt autohton prefixat (pri-vi), a cărui rădăcină o întâlnim în lat. video, sl. videtĭ, rom. a vedea, numai că prin pierderea consoanei finale verbul a privi și-a schimbat conjugarea: eu privesc, față de eu văd (prevăd). Prefixul pridenumește perceperea, apropierea, ca în a primi. Derivate. Privit, priveală, priveliște. Stejar, cuvânt autohton, analizabil la suprafață în componentele s-tež-ar, cu sensul de stâlp înfipt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
χος „șir, rând”. Din viața limbii române au rezultat formele stânjen și a stânjeni, zgău și a (se) zgâi. Este de observat apoi faptul că rădăcina tog/tež/tek este contrasă dintr-o formă cu miezul lichid l/r, iar consoana inițială putea fi alta sau putea lipsi: magh. tölgy(fa) „stejar”, lat. quercus, it. quèrcia și fără consoana finală: lat. cerrus, alb. qarr, rom. cer „arbore din familia fagaceelor înrudit cu stejarul”, gorun, iar fără miezul lichid: fag, engl. oak
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
zgâi. Este de observat apoi faptul că rădăcina tog/tež/tek este contrasă dintr-o formă cu miezul lichid l/r, iar consoana inițială putea fi alta sau putea lipsi: magh. tölgy(fa) „stejar”, lat. quercus, it. quèrcia și fără consoana finală: lat. cerrus, alb. qarr, rom. cer „arbore din familia fagaceelor înrudit cu stejarul”, gorun, iar fără miezul lichid: fag, engl. oak(tree) „stejar”, germ. Eiche „stejar”, Buche „fag” etc. 5. Dimitrie Cantemir își construiește opera despre români pe sensul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
alb. rruvan „vie”, germ. Rebe, „viță de vie, butuc de vie, lăstar”, fr. grappe „strugure”, de rom. lăstar, vlăstar, vrej, loază, alb. vresht „vie, podgorie”. Este de menționat și faptul că apa curgătoare este apă vie sau vioară, forme fără consoana lichidă, ca bios, vivus, živ. În legătură cu aceste forme stau cuvintele românești jivină, Jiu, Jijia, iar cu prezența lichidei, dar fără ideea de curgere, avem pe jilav, vlagă, mlaștină etc. Privită în context istoric larg, forma vin se prezintă ca anterioară
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
etc. El își are originea în organizarea statală a tracilor. Dacă vlad era stăpânul, vlada era zona stăpânită, puterea, ca și olatul, oblăduirea, cu derivatul vladnic “puternic”, de unde și vrednic. În forma vodă miezul lichid s-a pierdut, iar omiterea consoanei din deschidere a dat pe ot ca titlu de noblețe. Negru împreună cu Basarab sunt considerate de Hasdeu cuvinte emblematice în titulatura domnitorilor munteni, drept care le folosește ca jaloane pentru istoria medievală a românilor: “În munții Olteniei, ai Hațegului și ai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
scoarța pământului, ogor, uscatul; planeta noastră; țară, zonă, populație”, atdhe (at-dhe) „locul natal, patrie”; 4) Greaca veche oferă și alte pronunții: θεός, beot. θιός „zeu, erou”, compusul χθών denumind pământul, solul, lumea, țara, orașul, fiind totodată și zeița pământului. Fără consoana inițială, rămășiță a unei silabe care însemna „raportat la”, exista forma θέμις (cf. sl. zem, rom. zemnic) cu sensul de „cutumă”, de „obicei al pământului”, adică v ntul auto/h/ton. Ducerea ideii de zeu suprem în preexistență în calitate de creator
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
la bază peste tot formula silabică de comunicare. Pentru a satisface necesitățile cunoașterii și comunicării, evoluția limbii a urmat calea de la simplu la complex. În ce privește evoluția limbilor flexionare, numite indoeuropene, acestea au urmat calea transformării segmentelor sonore în vocale și consoane, care se constituie în sisteme fonologice specifice fiecărei limbi, și a transformării componentelor inițial lexicale ale cuvântului în morfeme. Privită din prezent spre trecut, limba română se înscrie în evoluțiile etnolingvistice din jumătatea de est a Europei, evoluții cauzate de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
p. 3-224) este prezentată „istoria sunetelor”, în cel de al doilea (p. 225-407) „învățămintele trase din istoria sunetelor”. El identifică 260 de „fenomene fonologice petrecute în sânul limbii românești”. Pentru cele șapte vocale sunt prezentate 87 de situații fonetice, pentru consoana r zece situații, pentru l, care în română ar fi de trei feluri, sunt discutate 14 situații etc. Din prezentarea materialului fonetic Philippide trage concluzii fundamentale asupra istoriei poporului român: „Până în a doua jumătate a secolului VI poporul român a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
înalți de statură ca latinii. Erau mai energici în acțiunile lor, mai deprinși în arme și cu idei politice mai înaintate”. Dialectul lor avea particularități precum adăugarea unui a la începutul cuvintelor (aboare față de boare), scurtarea terminațiilor cuvintelor prin omiterea consoanelor m și s și chiar a vocalei precedente u sau o etc. Densusianu consacră un capitol „originii articolului definit postpozitiv lu, le și a (pp. 722 729), prezent și pe teritoriul Eladei și al Asiei Mici, astfel că „acest fenomen
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
gen și caz: egy ember „un om”, egy ház „o casă”; acuz. egy embert, egy házat. Iar articolul hotărât az (în fața unui cuvânt care începe cu o vocală: az ember „omul”) și a (în fața unui cuvânt care începe cu o consoană: a ház „casa”) este invariabil după gen, număr și caz, dacă putem vorbi de caz în limba maghiară: az emberek „oamenii”, a házak „casele”. În plus, spre deosebire de limba română, în care după prepoziții substantivul rămâne nearticulat (de ex. în casă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]